Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Ploaia a fost o constanta pe toata perioada escalei NS Mircea la Wilhelmshaven si nu avea cum sa lipseasca tocmai de la ceremonia de plecare a navei. O ceremonie sobra, nemteasca, i-am putea spune, in care marsurile intonate de fanfara Regimentului de Aviatie si putinii marinari prezenti pe cheu, au fost singurele elemente care ne-au amintit de ceremonialurile organizate la sosirea sau plecarea NS Mircea in/din misiuni.
           A plouat la Wilhelmshaven, parca intr-o incercare de a masca lacrimile parintilor cadetilor germani aflati la bordul NS Mircea . Despartirile sunt emotionante intotdeauna, dar parca cea de astazi a fost una mai speciala; chiar daca prima serie de cadeti germani se va debarca peste trei saptamani in portul Palma de Mallorca, emotii au avut si ei si parintii sau rudele lor aflate pe cheu. Au fost strangeri in brate, au fost batiste fluturand pe cheu, au fost lacrimi la despartire, au fost lucruri firesti, atat de simplu exprimate fara cuvinte. E greu sa spui ce te impresioneaza cel mai mult la un astfel de moment, dar cu siguranta plansul unei mame ascunzandu-se in spatele unei umbrele, nu are cum sa te lase indiferent.
           Mircea a plecat din portul Wilhelmshaven cu 34 de cadeti romani si 46 de cadeti germani la bord, cu instructori si personal medical romani si germani, pregatit sa mai scrie o pagina in istoria Fortelor Navale. Si nici n-ar avea cum sa nu faca asta atata timp cat este prima data cand Marina Germana a incredintat pregatirea cadetilor ei de anul I, unei alte marine, cea romana, iar asteptarile sunt mari de ambele parti.
           „Intotdeauna intre oamenii inteligenti exista un limbaj comun”, scria Alexandru Paleologu, iar activitatile de pregatire ale cadetilor desfasurate in aceasta saptamana au demonstrat acest lucru. Marinaria este o profesie vocationala, cu un limbaj specific, inteles si acceptat de toti cei din breasla, astfel incat bariera de limbaj a fost depasita usor, iar cu seriozitate, cadetii germani s-au acomodat repede cu programul si comenzile de la bordul navei.
           Antrenamentele de intindere si strangerea velelor, rolurile si antrenamentele de bratari – au reprezentat in linii mari programul zilnic de pregatire comuna al cadetilor. Si, spre suprinderea tuturor, in ciuda temerii initiale cauzate de barierele de limbaj – comenzile in limba romana fiind dublate in limba engleza – integrarea cadetilor a fost foarte buna, iar antrenamentele reusite. Urmeaza sa vedem in perioada urmatoare cum se vor descurca atunci cand vor trebui sa intinda velele pentru a cauta vantul favorabil la bordul NS Mircea .
           Spuneam si in corespondenta trecuta ca inca din primele zile cadetii germani au fost repartizati si pe sectoarele de curatenie si in servicii, alaturi de colegii lor romani; in acest moment sunt deja in primele servicii de cart pe mare, in comanda de mars a navei, limba engleza devine o constanta iar lucrul si traiul in comun ii face pe cadetii romani sa-si perfectioneze deprinderile de comunicare in aceasta limba.
           Plecata dimineata din Wilhelmshaven, Nava Scoala Mircea naviga acum prin Marea Nordului, indreptandu-se spre Portugalia. Pana la urmatoarea escala, urmeaza 10 zile pe mare, timp in care instructia de specialitate in domeniul navigatiei sau al motoarelor va fi dublata de observatii la coasta si recunoasterea reperelor, activitati de matelotaj, navigatie cu vele – daca va fi vant favorabil - si lucru in echipe mixte la toate activitatile. Si, peste toate, urmeaza perioada de acomodare pentru cadetii germani sau reacomodare pentru cadetii romani, cu miscarea navei si raul de mare si cu ...lipsa semnalului de telefonie mobila.
           „Viata nu este ce ai trait, ci ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti”, Gabriel Jose Garcia Marquez.
           La finalul acestui mars de instructie, dincolo de lacrimile despartirii cadetilor germani de familii vazute in Wilhelmshaven, dincolo de greutatile vietii de la bordul unui velier - stiute de toti cei care au trecut odata pe bric -pentru cadetii romani si pentru echipajul NS Mircea va ramane si aceasta mandrie ca sunt primii care participa la instruirea cadetilor altei marine pe o nava romaneasca. Si de ce nu, de modul in care se va desfasura aceasta instruire, vor depinde viitoarele activitati de pregatire ale cadetilor Marinei germane sau poate ale unei alte marine, aici la bordul legendarului velier romanesc.
           Cu speranta ca vom avea intelepciunea de a trai experiente frumoase la bordul navei, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

           Capitan-comandor Mihai EGOROV

Intr-un miniinterviu realizat in Turku, comandantul velierului Shabab Oman II, construit in 2014 la Galati, ne spunea ca isi doreste sa poata ajunge cu nava in Constanta, pentru ca "sufletul" acesteia se afla in Romania. Poate asa se intampla si cu NS Mircea, o nava cu o inima mare simtind si vibrand romaneste, si cu suflet aflat poate aici in Germania, la Hamburg (locul unde a fost construit) la aproximativ 3h de mers de Wilmhelshaven, portul de stationare pentru inca doua zile.
           Dupa doua zile de acomodare la bordul navei, cadetii germani au intrat in programul intensiv de pregatire pentru cunoasterea navei si a rolurilor pe care le au la intinderea si strangerea velelor si la bratari. Deja ieri, au fost desfasurate primele antrenamente comune de bratare intre cadetii romani si germani si au primit aprecieri. Comenzile in limba romana sunt dublate in limba engleza, astfel incat in prima parte a zilei freamatul si zgomotul de la bord te fac sa te intrebi pe ce nava esti. Iar in momentele de relaxare, nedumerirea creste si mai mult deoarece cadetii germani se imprastie pur si simplu pe toate puntile si cu greu gasesti o zona unde sa auzi romaneste. Va puteti inchipui cadeti germani, cu arme romanesti, facand parte din garda de onoare care ridica pavilionul navei? Se intampla deja si acest lucru la bordul lui Mircea, deoarece toti cadetii participa la servicii si la toate rolurile navei, iar prieteniile incep sa depaseasca barierele inerente oricarui inceput. Vizual, va fi interesanta o zi in care alaturi de cadetii germani sa participe la ridicarea pavilionului si ceilalti cadeti straini de la bord, pentru ca nu trebuie sa uitam ca dincolo de cadetii germani se afla la bord cadeti din Bulgaria, China si Polonia.
           "Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine", scria Gabriel Garcia Marquez, iar cadetii romani incep sa-si imparta timpul cu cei germani, pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine nava si sa se integreze mai usor in program.
           Marti, 8 august, a fost o zi speciala pentru o parte din echipajul navei, care a avut ocazia sa vada nava sora a lui Mircea, Gorch Foch II, in docul Santierului Naval din Bremenhaven. Intrata intr-un proces de reparatie capitala, Gorch Foch II este greu de recunoscut de cei care n-au vazut-o in serviciu. A fost insa interesant pentru echipa de pe Mircea sa descopere dedesubturile – la propriu si la figurat – velierului german, sa se plimbe pe punti si compartimente, sa raporteze totul la ceea ce este pe Mircea si parca sa evite sa se lasa prada nostalgiei de a-si dori o reparatie ampla a acesteia. Velierele au o viata interesanta, trepidanta, cu  multe povesti nascute la bord si parca o viata deosebita de ceea ce vedem la navele militare. Poate si de asta Marina Germana a ales sa refaca Gorch Foch II in pofida costurilor ridicate – pentru pastrarea traditiei - si sa nu renute la aceasta construind alt velier. Nu este simplu sa intretii un velier de clasa A, dar uitandu-ne la statele care au asemenea veliere ca nave scoala pentru institutiile lor de invatamant de marina, ne dam seama ca este o mandrie sa ai un astfel de velier.
           "Fiecare inima ajunge in vibratie prin acordarea corzilor de argint ale increderii", Ralph Waldo Emerson.
           Cu speranta ca vom avea grija sa ne pastram increderea in prietenii de la bord si in oamenii importanti pentru noi, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

           Capitan-comandor Mihai EGOROV

Ati aflat din corespondenta trecuta ca la finalul escalei din portul Gdynia din Polonia, la bordul Navei Scoala Mircea s-au ambarcat instructorii germani (ofiteri, maistri militari si gradati din echipajul velierului Gorch Foch II si un medic stomatolog roman, Laura Dimovici – legata de Constanta, prin Facultatea de Stomatologie absolvita), cei care ne vor insoti pana in portul Constanta. In conditiile in care in mod traditional studenti ai Academiei Navale „Mircea cel Batran” participa la stagii de practica la bordul unor nave din state partenere, iar cadeti straini se ambarca la bordul NS Mircea pe timpul marsurilor de instructie, dar in numar redus, posibilitatea ca Fortele Navale Romane, sa instruiasca la bordul NS Mircea toti cadetii unui stat cu traditie in navigatie era cu siguranta de domeniul SF-ului, cu ceva timp in urma. Iata ca lucrurile au evoluat, vremurile s-au mai schimbat si cand marina germana a cautat o nava pentru a-si instrui cadetii, NS Mircea a fost aleasa. Va fi o premiera si o provocare pentru ambele marine.
           Revenind la marsul de instructie, au fost mai mult de patru zile intense pe mare, intre Gdynia si Wilhelmshaven, timp in care instructorii romani si germani au analizat si stabilit in detaliu programul de instruire al cadetilor germani. Tot in aceasta perioada studentii au primit noile roluri in arborada, acolo unde vor fi ajutati de membrii echipajului permanent al navei. La finalul celor doua luni de stagiu la bordul navei, elevii de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale „Amiral Ion Murgescu” au sustinut colocviul de practica prezentand si lucrarile de matelotaj pe care le-au realizat.
           Miercuri, 2 august, NS Mircea a acostat in portul Wilhelmshaven, in mijlocul unui oras in care Drapelul Romaniei ne astepta arborat alaturi de cel al Germaniei si al orasului. In aceeasi zi, cadetii ne-au aratat ca romanii s-au nascut poeti si au inventat un spectacol artistic in care au imbinat scenete cu iz marinaresc cu muzica, aducand zambetul pe fetele tuturor.
           Zorii zilei de 3 august i-au gasit pe elevii de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, infruntand ploaia si ambarcandu-se in avionul care avea sa-i duca acasa, in ceea ce a fost primul schimb de echipaj efectuat la bordul lui NS Mircea intr-o misiune internationala, fapt ce da incredere ca nava ar putea efectua marsuri de lunga durata, rotind personal si cadeti. Au fost si regrete la despartirea de nava, pentru ca dincolo de orice greutati, bricul a reusit sa lege prietenii.
           „Oamenii vor sa schimbe totul, dar, in acelasi timp, ar dori ca totul sa ramana la fel.” Paulo Coelho.
           Vineri 4 august, o delegatie a Fortelor Navale Romane formata din viceamiralul dr. Alexandru Mirsu, seful Statului Major al Fortelor Navale, comandorul conf.univ.dr.ing. Octavian Tarabuta, rectorul Academiei Navale „Mircea cel Batran”,  comandorul Gabriel Moise, comandantul Navei Scoala Mircea si ofiteri de la bord s-au deplasat la Marineshule Murwik (Academia Navala) din Flensburg. Aflata la granita germano-daneza, intr-o locatie care te duce cu gandul la castele povestilor din copilarie, cu un catarg amplasat in partea de nord a institutiei – unde cadetii invata cum sa urce in arborada, astfel incat in momentul in care ajung in practica la Gorch Foch II, au elementele de baza invatate, academia navala ne-a surprins prin accentul de traditionalism vizibil peste tot, prin simplitate si prin pavilionul Romaniei arborat in fata esplanadei academiei.
           In marja acestei vizite, viceamiralul dr. Alexandru Mirsu a avut o intalnire cu viceamiralul Andreas Krause, inspectorul general al Marinei Germane (echivalentul sefului SMFN) si cu contraamiralul de flotila Kay-Achim Schönbach, comandantul Marineshule Murwik. Tema principala a fost reprezentata de instruirea cadetilor germani la bordul Navei Scoala Mircea, asteptarile, provocarile si pasii urmatori de facut in aceasta colaborare bilaterala.
           De altfel, intr-un scurt interviu viceamiralul Andreas Krause, afirma ca „datorita faptului ca nava noastra «Gorch Foch II» este in reparatii, aveam nevoie de o nava sigura la bordul careia sa ne putem instrui cadetii. Am analizat apoi toate optiunile avute, am cautat nava care sa ne ajute cel mai bine sa ne atingem scopul in pregatire si aceasta a fost «Mircea»; am lucrat apoi la proiect impreuna cu viceamiralul Mirsu si sunt bucuros ca vom instrui 110 cadeti germani la bordul «NS Mircea». Ma astept de la cadeti sa capete experienta in modul de viata si de lucru la bordul unui velier. Noi avem multe nave moderne, dar este important pentru tinerii cadeti sa invete sa respecte marea si asta invata cel mai bine pe un velier. Ne gandim pentru viitor sa facem schimburi de cadeti – cei romani sa se instruiasca pe «Gorch Foch II», iar cadetii germani sa se pregateasca pe «NS Mircea».”
           Referindu-se la instruirea cadetilor germani, contraamiralul de flotila Kay-Achim Schönbach, comandantul Marineshule Murwik ne-a spus: „La bordul «NS Mircea», ca si la bordul lui «Gorch Foch II», noi nu punem accent neaparat pe navigatie sau forta fizica ci pe slefuirea caracterului si pe modul in care vor lucra in echipa si cum se vor raporta la puterea naturii. Le-am cerut cadetilor care vor merge pe «Mircea» in primul rand, sa fie politicosi, sa fie corecti si sa invete cat mai mult. Astept de la ei sa isi dezvolte un caracter de luptator si aici ne veti ajuta dumneavoastra.”
           Viceamiralul dr. Alexandru Mirsu, seful Statului Major al Fortelor Navale: „Faptul ca Marina Germana a avut incredere si ne-a ales sa-i pregatim cadetii inseamna o recunoastere a nivelului de pregatire la care Marina Romana a ajuns la acest moment si iata putem colabora cu marine foarte puternice. Ma astept de la cadeti sa lucreze ca o echipa, sa se cunoasca, sa aiba incredere unii in ceilalti si sa creeze punti de legatura intre marinele noastre pentru viitor.”
           Cat de important este acest stagiu de practica romano-german pentru viitoarele misiuni pe care navele romanesti le vor desfasura pe marile si oceanele lumii, si in care vor actiona alaturi de navele germane, iar cadetii romani aflati acum la bordul lui Mircea se vor intalni cu colegii lor germani, cu care au impartit aceleasi bucurii si greutati pe bric? Viceamiralul Andreas Krause: „Faptul ca acum au ocazia sa se cunoasca este cel mai important lucru. Noi vorbim despre parteneriate, despre colaborari, dar nu organizatiile vor lucra impreuna ci oamenii care le compun. Si daca acestia au incredere unii in ceilalti, se cunosc, atunci lucrurile vor fi foarte simple. ”
           Sambata 5 august, delegatia romana a participat depunerea juramantului militar de catre studentii Marineshule Murwik (Academia Navala) din Flensburg. Desfasurata pe gazonul din fata esplanadei academiei, intr-o locatie cum multe institutii de invatamant si-ar dori, ceremonia a fost sobra, intr-o „rigoare nemteasca”, perturbata doar de reprizele intermitente de ploaie; la finalul festivitatii, viceamiralul dr. Alexandru Mirsu si viceamiralul Andreas Krause au salutat reprezentantii studentilor care au depus juramantul.
           La finalul zilei, 46 de cadeti germani au urcat pentru prima data la bordul NS Mircea aici unde se vor instrui pana la sfarsitul lunii august cand va avea loc schimbul de cadeti. A inceput o noua etapa importanta desfasurata la bordul legendarului velier, cel care mai scrie astfel o pagina in istoria marinei. Pana luni, 7 august, cadetii germani au desfasurat activitati specifice de cunoastere a navei, a regulilor de siguranta si a diferitelor semnale care sunt intotdeauna dublate si in limba engleza. Intre 7-10 august, cadetii vor desfasura un program intensiv de pregatire la bordul navei astfel incat la momentul plecarii din Wilhelmshaven spre Lisabona, sa stie sa actioneze toate manevre de pe punti, pentru coborarea sau strangerea velelor.
            „Cautam ceea ce fuge de noi si fugim de ceea ce ne cauta” – Henri Frederic Amiel.
           Cu speranta ca vom avea intelepciunea sa fugim de aparentele inselatoare dar sa nu fugim de toate lucrurile bune si de bucuriile mici pe care le putem gasi oriunde, cu speranta ca vom continua sa avem incredere in prietenii existenti sau dobanditi pe bric, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

           Capitan-comandor Mihai EGOROV

De Ziua Imnului National, sambata 29 iulie, Nava Scoala Mircea a parasit Portul Gdynia din Polonia, indreptandu-se spre Wilhemshaven, o noua etapa din acest mars de instructie; nu am dat insa mola pana nu am cantat Imnul National si am impartasit bucuria momentului cu cei de acasa.
           Pana vom ajunge in Germania, ne asteapta inca trei zile pe mare, timp in care vom continua instructia marinareasca, se va desfasura colocviul de practica al elevilor de Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, vom pregati nava pentru escala si nu in ultimul rand, vom cauta astri pentru a ne termina fisele de navigatie. Incepem sa coboram spre casa si acest lucru ne da o doza mare de incredere si bucurie.
           Constienti de valoarea insemnelor nationale - si aici as include imnul, drapelul national, stema si sigiliul – pentru identitatea noastra nationala, acasa la noi, ne ferim parca sa ne clamam patriotismul, ne ascundem parca rusinati de ceea ce ar spune vecinul daca am scoate pe fereastra un drapel fie si numai de Ziua Nationala, sau daca ne-ar zari murmurand imnul national, fie si numai cand urmarim un meci de fotbal. Cu totul altfel insa simtim si ne raportam la aceste insemne nationale cand suntem departe de Romania; iar in escalele NS Mircea acest atasament la Romania – chiar la acea Romanie in care suntem dezamagiti de multe ori de diferite probleme, sau in care unele lucruri sunt departe de firescul observat in strainatate, chiar daca locuim in tarile unde Mircea face escale sau am ajuns acolo doar prin prisma marsului de instructie – este mult mai puternic. Am observat  bucuria romanilor cand au vazut pavilionul romanesc arborat la catargul legendarului velier romanesc, i-am vazut vibrand la imn si la cantecele populare romanesti - si atunci e firesc sa ne intrebam retoric...de ce trebuie sa mergem atat de departe de Romania pentru a ne bucura de Romania? De ce uitam sau ignoram sa vedem aceste lucruri si sa le promovam si atunci cand sunt langa noi?
           Intr-un interviu pe care il veti putea urmari in perioada urmatoare pe site-ul Fortelor Navale, comandantul NS Mircea, comandorul Gabriel Moise, mentiona ca atat in Olanda cat si in Suedia si Finlanda, dincolo de mandria pe care a observat-o la romanii care vizitau NS Mircea, a intalnit multe nave construite in Romania. (nave de lupta, remorchere sau chiar veliere de clasa A). Regretul pe care l-a exprimat se referea la faptul ca a trebuit sa parcurgem peste 5000 mile pentru a ne convinge de aceasta realitate - stim sa facem lucruri bune, stim sa facem lucruri bine la noi acasa; si totusi noi nu vedem ceea ce strainii...apreciaza. Poate ca asemeni faptului ca „e parca un facut sa nu ne dam seama de valoarea unor oameni decat dupa ce-i pierdem”, ne trebuie uneori o privire de la distanta, sa ne faca un pic mai atenti la noi.
           Revenind la escala poloneza, am fi putut spune ca este o escala tehnica, daca Mircea n-ar fi primit la bord numerosi vizitatori. Singurul velier in activitate, prezent la Gdynia, NS Mircea a atras ca un magnet mii de locuitori ai orasului. Si asta, in pofida ploii care ne-a insotit in doua din cele trei zile stationare si a faptului ca escala a fost facuta la mijlocul saptamanii. Nimic nu i-a impiedicat insa pe polonezi sa viziteze bricul si  sa-si imortalizeze bucuria pe punte.
           „Ce este viata, daca nu un sir de nebunii inspirate? Greutatea e sa alegi pe cele demne de a fi facute.” - George Bernard Shaw. Cand un copil de aproape doi ani cu cizme de cauciuc in picioare, a venit pe o ploaie sacaitoare sa viziteze bricul, cand un alt baietel de varsta apropiata se plimba in picioarele goale pe puntea bricului, in singura zi insorita gasita la Gdynia, cand un marinar din Constanta a venit impreuna cu sotia sa viziteze nava, desi o vazuse de nenumarate ori in Portul Constanta, parca toate greutatile din mars s-au estompat si realizezi o data in plus, ca NS Mircea reprezinta un punct de atractie in orice colt de lume ar ajunge si o nava de care Romania ar trebui sa fie mandra, o nava pe care poate Romania va avea ambitia sa o trimita intr-un „ocol al pamantului”, in anul 2018, atunci cand vom sarbatori Marea Unire. De ce n-am copia de la finlandezi felul in acre au subsumat toate activitatile omagiale din anul 2017 sub sigla „Finlanda 100”?
           Activitatile oficiale din timpul escalei au cuprins intalnirile comandantului navei cu autoritatile locale si comanda Academiei Navale. De asemenea, oficialii academiei s-au aflat la bordul navei, iar cadetii au putut vizita alaturi de Gdynia, orasele Gdnask si Sopot. Emotionante au fost vizitele la bordul navei, efectuate de cadeti ai Academiei Navale din Gdynia sau fosti cadeti polonezi ajunsi acum ofiteri, care au efectuat stagii de practica la bordul lui Mircea in timpul marsurilor din 2013, 2014 si 2016. Cu totii au avut numai cuvinte frumoase despre bric, desi isi aminteau cu nostalgie si de dormitul in hamac si de carturile de navigatie....
           La Gdynia, la bordul Navei Scoala Mircea s-au ambarcat instructorii germani (ofiteri, maistri militari si gradati de pe Gorch Foch II), cei care ne vor insoti pana in portul Constanta. Deja se lucreaza intens la optimizarea programului de pregatire al cadetilor nemti si la adaptarea acestuia la rigorile de pe Mircea, se analizeaza procedurile, se optimizeaza comenzile in limba engleza. 55 de cadeti germani se vor ambarca la bordul navei in portul Wilhemshaven, acolo unde va avea loc si instruirea lor initiala. Si tot in Wilhemshaven, elevii de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale „Amiral Ion Murgescu” se vor debarca si vor zbura, la propriu, spre casa. Vor fi iata doua premiere pe pamant german – primul schimb de echipaj efectuat la bordul lui NS Mircea si pe de alta parte, primii marinari militari straini (chiar daca sunt cadeti acum, deci viitorii ofiteri germani) pe care Fortele Navale Romane ii vor pregati. Iar cand exista insa detractori ai calitatii invatamantului militar de marina romanesc (da, poate ar fi de discutat elemente despre profilul absolventului raportat la cerintele din Flota, dar este un alt subiect), faptul ca Marina Germana isi va instrui cadetii la bordul velierului romanesc, ar trebui sa reprezinte un element de mandrie. Cum va fi oare peste cativa ani cand in misiunile pe care navele romanesti le vor desfasura pe marile si oceanele lumii, vor actiona alaturi de navele germane, iar cadetii romani aflati acum la bordul lui Mircea se vor intalni cu colegii lor germani, cu care au impartit aceleasi bucurii si greutati pe bric?
           Comandantul NS Mircea, comandorul Gabriel Moise, spunea ca are emotii privind aceasta premiera, vizand instruirea cadetilor straini la bord, dar ca are incredere in echipaj; o nava si un echipaj (incluzandu-i aici si pe studentii romani, bulgari, chinezi si polonezi aflati acum la bord) care trebuie sa demonstreze ca se poate, ca avem un invatamant militar de marina la standarde inalte si ca orice academie navala din lume va putea lua in considerare posibilitatea instruirii cadetilor lor la bordul Navei Scoala Mircea. Cum vor fi activitatile desfasurate in comun de cadetii romani cu cei germani, veti afla in corespondentele urmatoare.
           „Un prieten adevarat ti se destainuie liber, da sfaturi juste, te asista si iti ofera sprijin, ia totul cu rabdare, te apara cu mult curaj si continua prietenia fara sa se schimbe.” (William Penn) Cu speranta ca nu vom uita cat de importanti sunt prietenii adevarati in viata noastra, si daca nu ii avem sa avem curajul sa ii gasim, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

           Capitan-comandor Mihai EGOROV

Duminica 23 iulie, in jurul orei 13.40, Nava Scoala Mircea a molat legaturile si a parasit portul Turku din Finlanda, avand onoarea sa deschida parada navala din cadrul Tall Ships Races 2017 si sa fie salutata de public. A fost de fapt si momentul departirii navei de aceasta regata, care va mai cuprinde doua curse intre Turku si Klaipeda din Lituania si respectiv, intre Klaipeda si Szczecin din Polonia. Programul marsului NS Mircea continua insa, urmatorea escala urmand a fi in Gdynia, Polonia. Da, acum la finalul activitatilor din porturile finlandeze putem spune ca a fost frumos aici, indiferent ca vorbim de Kotka sau Turku, orase pregatite pentru astfel de evenimente. Cineva spunea ca daca finlandezii si-au propus o activitate pentru o anumita ora, nu-i impiedica nimic sa nu o faca; iar vremea, cu ploaie sau soare, este ultimul lucru pe care ei il iau in calcul.
           Daca la parada navala din Kotka, am ramas surprinsi de cate ambarcatiuni au defilat si s-au bucurat de prezenta velierelor mari acolo, la Turku, alaturi de cele aproximativ 100 de veliere din cadrul Tall Ships Races 2017, au participat la parada navala probabil in jur de 1000 de ambarcatiuni. Este cert ca prin comparatie, in Finlanda, am vazut mai putine autoturisme decat nave.
           Desfasurate sub sloganul "Ships – small or tall, welcome all!" si din nou in contextul aniversarii a 100 de ani de la proclamarea independentei tarii, activitatile din Turku au fost numeroase, dinamice si s-au bucurat de prezenta publicului in numar mare. Dupa o zi cu rafale de ploaie, fosta capitala a tarii a fost scaldata de un soare prietenos, care a inviorat parca acel contrast al culorilor uneori palide ale navelor din port.
           "Tristetea zboara de la noi pe aripile timpului." - Jean de La Fontaine. Si parca, la finalul escalei finlandeze am tinut si noi sa ne amintim de acest lucru si am lasat timpul sa duca cu el tristetile, multe dintre ele datorate evident absentei sau excesului de ...comunicare.
           O deschidere oficiala a activitatilor deranjata doar de o rafala de ploaie, o parada a echipajelor foarte colorata in care cadetii de pe Mircea au lasat o impresie placuta, o festivitate de premiere in care Mircea a primit premiul pentru locul al II-lea castigat de echipa de darts (competitiile sportive din Finlanda au inclus probe mai speciale, decat cele cu care eram obisnuiti), o petrecere a echipajelor care a avut loc in decorul fostei puscarii a orasului si numerosi vizitatori care au admirat navele acostate frumos pe raul Aura – au fost ingredientele escalei navei in portul Turku. Singurul impediment, daca ar fi de amintit, a fost reprezentat de pozitia navei in port, prima nava la intrare pe rau, astfel incat accesul la nava a fost mai dificil de facut. In pofida acestui dezavantaj, Turku a fost poate portul in care Mircea a avut cei multi vizitatori.
           Escala din portul finlandez a adus la bordul lui Mircea si pe ambasadorul Romaniei aici, ES domnul Razvan Rotundu, care desi constantean, a urcat pentru prima data la bordul navei. Mandria de a fi roman pe o nava romaneasca aflata intr-un port finlandez, a fost exprimata sincer de domnia sa, impresionat atat de modul in care Mircea reuseste de fiecare data sa se prezinte si reprezinte Romania, dar si de faptul ca traditia velierelor se pastreaza in toate statele cu traditie si cultura marinareasca.
           S-au legat multe prietenii cu echipajele celorlalte nave participante la Tall Ships Races 2017, dar speciale au fost cele care au implicat echipajele velierelor Shabab Oman II – construit in anul 2014 la Galati - si Cisne Branco, velierul brazilian intrat in serviciu in anul 2000. "Un zambet este adesea esential. Esti platit cu un zambet. Esti rasplatit cu un zambet. Esti insufletit de un zambet. Si calitatea unui zambet te poate face sa mori", scriaAntoine de Saint-Exupery. Trei nave militare, din state cu traditii diferite, cu marinari care au desfasurat multe activitati comune si care la finalul escalei din Turku au zambit, au ras si au lacrimat impreuna in cadrul unor ceremonii de adio desfasurate ad-hoc pe puntea lui Mircea si la Cisne Branco, pentru ca Mircea a fost si un liant intre Shabab Oman II si Cisne Branco.
           Am parasit  Finlanda, am lasat in urma amintiri, stresul cursei cu vele, tacerile...dificil de inteles uneori si am plecat mai departe spre o alta parte a marsului care va fi reprezentata de instructia cadetilor din Germania. Pana atunci insa continua programul de instructie marinareasca, care va fi intrerupta doar de escala care urmeaza din Gdynia.
           "Alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde." – Honore de Balzac. Cu speranta ca vom avea intelepciunea sa ne pastram prietenii existenti sau dobanditi la bordul navei si nu vom uita ca "increderea este un sentiment care se castiga foarte greu si se poate pierde usor", pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

           Capitan-comandor Mihai EGOROV

Mottoul ales pentru corespondenta de astazi este definitoriu pentru modul in care locuitorii din Kotka si foarte multi turisti s-au implicat si au participat la activitatile derulate in cadrul Tall Ships Races 2017.
           Am scris odata ca in general ne plac comparatiile, intre diferite elemente pentru ca ne dau imaginea unei stari de fapt, a unor situatii sau a profesionalismului si valorii unor oameni. Astfel, daca activitatile de la Halmstad le-am comparat cu cele derulate la SAIL Den Hender 2017, balanta inclinand fara rezerve catre escala olandeza, de aceasta data, activitatile organizate la Kotka au fost de departe mai interesante si mai antrenamente decat cele din Halmstad.
           Derulate sub egida implinirii in acest an, a 100 de ani de la declararea independentei Finlandei, activitivitatile din Kotka au fost numeroase, dinamice si parca tot orasul a fost cuprins de febra evenimentului. Micul orasel din cel estic golf din Marea Baltica, traversat de raul Kymi, a fost gazda activitatilor derulate in cadrul Tall Ships Regatta 2017, dupa o pauza de 10 ani; iar, spre bucuria autoritatilor locale, Kotka va reprezenta in urmatorul deceniu un port important pentru activitatile organizate de Sail Training International.
           Kotka este insa si cel mai nordic port din Europa unde a ajuns NS Mircea in marsurile sale de instructie si reprezentare.
           Dupa o ploaie torentiala si rece, tot orasul s-a mobilizat si a participat la parada organizata in cadrul Festivalului Maritim; astfel, unii au defilat – aratand diversitatea de profesii, asociatii si obiceiuri din Kotka, iar ceilalti au umplut bulevardul central si au urmarit parada.
           Aceeasi multi locuitori i-au aplaudat pe cadetii de pe Mircea, la parada echipajelor, care a traversat tot orasul si a avut ca punct de final stadionul Arto Tolsa. Chiar daca n-au castigat premiul pentru cea mai frumoasa prezenta la parada, cadetii de pe Mircea au aratat sentimentul de mandrie ca reprezinta Romania, iar scandarile "Mircea", "Romania" si "Finland" au fost aplaudate de locuitori.
           La Kotka, Mircea a fost din pacate, singurul ambasador al Romaniei si s-a descurcat mai mult decat onorabil, tinand cont de aprecierile formulate de vizitatori si de faptul ca multi dintre ei s-au oprit pe banca din fata bricului, sa-l admire.
           Dincolo de reprizele de ploaie din primele zile ale ecalei, a fost cald la Kotka (maxim 23-24 grade, dar e ceva peste medie aici, in tara lui Mos Craciun), o caldura care parca s-a transferat si de la locuitorii orasului la echipajele participante.
           Echipajul NS Mircea s-a internationalizat si aici prin sosirea cadetilor polonezi, astfel ca acum avem la bord alaturi de cadetii romani, cadeti din Bulgaria, China, Polonia si un student al Facultatii de Comunicare publica si interculturala in domeniul securitatii si apararii din cadrul Universitatii Nationale de Aparare, aflat in stagiu de practica.
           Intr-o discutie interesanta, cineva spunea frumos ca nu-ti trebuie mult sa fii fericit. Iar ceea ce am vazut la Kotka – un oras in care am fost recunosc, sceptic ca se pot intampla lucruri frumoase – inseamna in definitiv viata, simpla si frumoasa asa cum ar trebui sa fim in masura sa vrem sa ne-o facem fiecare dintre noi. Si poate nici nu trebuie sa asteptam un moment special din viata noastra pentru a fi fericiti.
           Mircea se pregateste sa dea mola paramelor care l-au legat de aceasta parte de Finlanda si sa ia drum spre alt port finlandez – mai obisnuit cu regatele organizate de Sail Training International – Turku. Urmeaza acum parada navala de-a lungul coastei si apoi patru zile, in Cruise-In Company, in care vom fi cam singuri pe mare, deoarece la recomandarea organizatorilor, cvasitotalitatea velierelor vor face o escala de 2 zile fie la Tallin in Estonia, la Festivalul Maritim, fie la Hanko, Kasnäs sau Nagu-Nauvo, pe malul Finlandei. Cultura marinareasca este si aici la ea acasa si fiecare oras-port se bucura de prezenta velierelor.
            "Un prieten este cineva care te cunoaste asa cum esti, intelege ce ai fost, accepta ce ai devenit si te lasa sa cresti in continuare." William Shakespeare.
           Poate ca uitandu-ne la calmul afisat de finlandezi, la felul in care par a valoriza lucrurile simple, vom avea intelepciunea sa vedem dincolo de lucrurile care par importante si nu sunt decat fire de nisip intr-un desert, vom avea curajul sa renuntam la masti – pentru ca spunea Tudor Musatescu ca, "in viata, joaca teatru numai cei care n-au niciun rol", vom redescoperi ce inseamna increderea si ne vom (re)gasi prietenii pe bric.
           Despre aventurile cadetilor de la bordul legendarului velier romanesc, in corespondenta viitoare. Pana atunci, de la bordul lui Mircea va transmitem ca de obicei, dragoste, speranta si incredere!

           Capitan-comandor Mihai EGOROV

Dupa zilele de stationare din portul Halmstad, Suedia, NS Mircea a participat alaturi de alte 9 veliere din clasa A (8 dupa prima zi, cand Pogoria s-a retras din cursa) la prima cursa din cadrul Tall Ships Races 2017, Halmstad-Kotka. Datorita configuratiei zonei de navigat, startul cursei nu a fost dat la finalul paradei navale din Halmstad – cum se intampla de obicei – ci la mai mult de 24 de ore de la plecarea din port, undeva la sud de Malmo.
            A fost o cursa dificila, in care s-a cautat in permanenta vantul favorabil care sa inscrie nava pe un drum cat mai apropiat de drumul preliminar trasat spre linia de final, o cursa in care am vazut inca o data ca "toate panzele sus"...nu se aplica decat rareori si lui Mircea, o cursa in care ne-am antrenat rabdarea si desi doream sa castigam, am concurat corect si am trecut linia de sosire luni, 10 iulie in jurul orei 14.00. Pentru un velier de vechimea si cu configuratia velelor ca a lui Mircea, va fi dificil sa gaseasca intotdeauna vantul favorabil pentru a se clasa pe podiumul unei curse de acest tip.
            Au fost cateva zile de aparenta liniste pe nava, datorate mai mult navigatiei fara motor decat absentei activitatilor. si daca pana acum am avut parte de foarte multe zile zbuciumate, in care marea sau oceanul ne-au facut sa ne intrebam daca ne-am ales corect profesia, in timpul cursei, marea a fost calma, iar vantul puternic s-a lasat asteptat. Programul cadetilor a continuat pe coordonatele normale cu servicii, cursuri, matelotaj si peste toate, acestea bratari (orientarea vergilor) succesive la tribord sau babord in cautarea vantului de travers. Dincolo de aspectele care au tinut de navigatie si de dificultatea de a gasi permanent un vant care sa ajute nava in deplasarea ei spre linia de final, pentru cadeti a fost incomod sa stea in permanenta cu centurile de siguranta pe ei; iar imaginile cu ei bratand in pijamale – pentru ca noaptea timpul nu permitea irosirea timpului cu schimbarea in tinuta – sunt memorabile.
            "Progresul este imposibil fara schimbare, iar cei care nu isi pot schimba mentalitatea nu pot schimba nimic." - George Bernard Shaw.
            Spuneam de faptul ca Mircea a concurat corect, folosind doar forta vantului pentru deplasarea navei, indiferent ca a navigat cu 7 Nd sau cu mai putin de 2 Nd. Frustrant a fost insa sa vedem un velier (mai multe pe radar) pe care seara in lasam in pupa navei, la limita orizontului, iar dimineata aveam neplacuta surpriza sa-l gasim mult in fata noastra. Intr-adevar, cu totii ne dorim sa castigam, cu totii am vrea sa fim pe locul I, dar daca nu reusim sa facem corect acest lucru, poate ne vom bucura pe moment si vom realiza apoi ca nu am invatat insa nimic. Intr-un dialog interesant, cineva spunea ca unul dintre lucrurile importante care ne lipseste in ultimul timp este sinceritatea, a carei importanta o ignoram atat in relatiile interumane cat si uneori in activitatile profesionale. Poate ca valorizand acest concept, nu ne vom simti mai bogati, nu vom scapa de oboseala activitatilor de rutina, dar ne vom putea redobandi increderea – pierduta poate pe valurile inspumate ale marii - si ne vom simti mai impliniti.
            Rezultatele oficiale ale cursei nu au ajuns inca pentru ca procedura de departajare este destul de dificila luandu-se in calcul multi factori; o cursa de veliere in cadrul regatelor Tall Ships, nu are nimic in comun cu ceea ce suntem obisnuiti sa vedem la cursele de barci si chiar de yachting. Totul aici are o alta viteza, totul se desfasoara dupa alte reguli si navele – atatea cate se pot vedea – se vad doar in zona startului.
            In marsul NS Mircea suntem deja in prima escala finlandeza, in portul Kotka, un oras-port in care totul pare a vibra la Tall Ships Regatta 2017.
            "Timpul este suficient pentru cei care chiar il folosesc", scria Leonardo da Vinci. Poate in aceasta cheie, vom invata sa pretuim timpul petrecut la bordul NS Mircea, poate vom dobandi incredere in ceilalti, poate vom reusi sa ne disimulam cat mai putin adevaratele stari sau ganduri, poate vom avea curaj sa fim sinceri si poate vom reusi sa invatam sa fim o echipa. Da, totusi poate cam multi de...poate.
            Cu certitudine insa, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

           Capitan-comandor Mihai EGOROV

        Plecati de pe taramuri olandeze pe o vreme ploioasa, ne-am continuat marsul de instructie, navigand cu vele si pe motor, spre Portul Halmstad din Suedia. Cele patru zile de mars au reprezentat zile de instructie marinareasca pentru studenti si elevi, cursuri si pregatirea navei pentru port.
        Halmstad – un oras verde, un oras cu multe ambarcatiuni, un oras contradictoriu prin multele zone pietonale si prin putinele cladiri foarte moderne, un oras in care vremea ne-a aratat in orice moment cat poate fi de capricioasa, cu perioade insorite destul de scurte alternand insa cu ploi scurte dar reci, un oras care, comparativ cu Den Helder, a parut putin ancorat la ce ne-am fi asteptat sa fie startul activitatilor oficiale din cadrul Tall Ships Races 2017.
        Knut Western, presedinte al cursei Tall Ships (Europa): "Toate porturile gazda selectate au castigat deja o reputatie excelenta pentru organizarea evenimentelor noastre. Pe parcursul anilor anteriori, toti si-au demonstrat capacitatea de a pune accent pe dezvoltarea si educatia tinerilor in domeniul navigatiei si au pus aventura de a fi pe mare, in centrul ofertelor lor".
        Activitatile din port au fost cele standard pentru Sail Training International, organizatorul regatei: deschiderea oficiala – pe o ploaie marunta si cu foarte putine echipaje prezente la festivitate -; concursuri sportive – la care din pacate, Mircea nu a obtinut niciun loc I, cele care conteaza in dinamica regatei -; parada echipajelor – care a traversat si o zona unde singurii spectatori erau membrii celorlalte echipaje, dar la care s-au remarcat de departe cei de la Cisne Branco (velierul marinei braziliene – fara cadeti la bord) si pitorestii marinari militari de pe Shabab Oman II, un velier construit in 2014 la Santierul Naval Damen din Galati; implicarea armatei in organizarea evenimentului prin participarea cu forte si mijloace la activitatile desfasurate in incinta portului; vizita navelor de catre populatia locala - si romanii din Suedia au venit sa vada NS Mircea; spectacole artistice pe mai multe scene din incinta portuluui - la unele din pacate ... locuitorii orasului s-au evidentiat prin absenta si un Europe ca in perioada de glorie, al carui "The Final Countdown", a fost savurat de cei care au indurat cu stoicism ploaia.
        "Daca stii ce vrei, e imposibil sa nu gasesti ceea ce cauti", scria Mihail Drumes. Sa invete, sa-si respecte profesia si sa-si gaseasca drumul in viata, au fost doar cateva din sfaturile pe care ES domnul Iulian Buga, ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei in Regatul Suediei, le-a dat cadetilor, pe timpul prezentei sale la bordul NS Mircea. ES domnul Iulian Buga a vizitat nava, a vrut sa afle ce formeaza Mircea si ramas impresionat printre altele de cazarma in care isi duc traiul zilnic elevii si studentii. Diplomatia romana a fost inca o data la inaltimea momentului si speram ca acest lucru sa ramana valabil si pentru urmatoarele porturi de escala. Trebuie mentionat faptul ca Ambasada Romaniei in Regatul Suediei s-a implicat in mediatizarea prezentei navei romanesti la Halmstad, in randul comunitatii romanesti.
       Dupa zilele de stationare din Suedia, NS Mircea a parasit luni, 3 iulie, portul Halmstad, indreptandu-se spre linia de start a primei curse din cadrul Tall Ships Races 2017. Va fi o cursa de 10 zile intre Halmstad si Kotka, o cursa unde Mircea are 9 contracandidati la clasa A si o cursa la care nu participa niciunul dintre velierele rusesti inscrise in regata.
       La apelul general desfasurat inainte de plecarea din port, comandorul Gabriel Moise, comandantul NS Mircea a intrebat echipajul daca a pierdut ceva in Suedia; dincolo de retorica intrebarii, poate nu ne-am pierdut sau ratacit increderea in noi si in cei din jurul nostru.
       "Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp.", Garabet Ibraileanu. Cu speranta ca vom invata sa pretuim timpul petrecut de la bordul NS Mircea, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

                      Capitan-comandor Mihai EGOROV

       Dupa escala pe meleaguri spaniole, Nava Scoala Mircea s-a aflat, in perioada 22-25 iunie, in Den Helder pentru a participa la festivalul nautic cu acelasi nume. Un oras olandez cu aproximativ 60.000 de locuitori, care respira si traieste prin si pentru apa, care vibreaza la tot ce este legat de nave – a fost din nou gazda acestui festival. Un oras care de la afisajul stradal, la reclamele intalnite in magazine, la scenele pregatite pentru spectacole si la zonele stradale, culminand cu desfasurarea de forte din Baza Navala din Den Helder a vibrat si a simtit SAIL Den Helder 2017. Dupa o intretinere a navei cum numai cadetii de la bordul lui Mircea stiu sa o faca, velierul romanesc a acostat in dupa amiaza zilei de joi, 22 iunie, la dana 13 a Portului Militar Den Helder, nu inainte ca echipajul sa dea salutul oficialitatilor aflate pe navele Morgensten si Zr. Ms. Holland.
       Vineri, 23 iunie, ES doamna Brandusa Ioana Predescu, ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei in Regatul Tarilor de Jos si comandorul Ioan Gabriel Moise, comandantul NS Mircea, au fost gazdele unui cocktail organizat la bordul navei. Astfel, NS Mircea a indeplinit cu succes si misiunea de reprezentare a Romaniei in porturile de escala. Au participat viceamiralul dr. Alexandru Mirsu, seful Statului Major al Fortelor Navale, primarul orasului Den Helder, directorul SAIL Den Helder 2017, amirali si generali din marinele olandeza si belgiana, comandanti ai navelor participante la competitia nautica. Iar, aceasta mica parte de Romanie s-a ridicat la inaltimea asteptarilor vizitatorilor.
       Ne-am bucurat ca ambasadorul Romaniei pe marile si oceanele lumii NS Mircea, a avut o onoarea sa primeasca la bord Ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei in Regatul Tarilor de Jos. Mandra ca se afla pe pamant romanesc in Olanda, ES doamna Brandusa Ioana Predescu a revazut nava dupa 12 ani – cand a facut o escala in Gemania - si a regasit-o la fel de frumoasa ca atunci; in dialogul cu studentii si elevii ambarcati la bordul lui Mircea, i-a felicitat pentru profesia aleasa, le-a amintit ca marina este o munca de echipa si i-a indemnat sa invete pentru a izbandi in viata. Bucurosi ca n-am ratat ocazia de a avea ambasadori la bord, speram sa fie doar inceputul diplomatiei navale executate de Mircea in 2017.
       In cadrul discutiei pe care viceamiralul dr. Alexandru Mirsu, seful Statului Major al Fortelor Navale a avut-o cu studentii si elevii de la bord, acesta le-a transmis sa fie mandri ca sunt romani si sa nu uite niciodata ca poarta tricolorul atat pe uniforma militara, cat si in inima. De asemenea, le-a transmis sa invete pentru ca in nemarginirea ei, marea nu iarta oamenii nepregatitti.
       Participarea la SAIL Den Helder 2017 a inclus activitati ca parada si apoi petrecerea echipajelor, jocuri sportive, precum si ghidajul vizitatorilor pe bric. Asa cum au observat toti participantii la activitatea de pe Mircea, nava arata cel mai frumos la aspectul marinaresc si am fost singurii care au implementat sistemul de ghizi al vizitatorilor pe punti, ghidaj asigurat de studenti si elevi. Am vazut totodata, in Den Helder, ce inseamna respectul pentru cultura si traditia marinareasca, dar si pentru profesia de marinar si cum se raporteaza la ele locuitorii orasului.
       Ecourile festivalului maritim SAIL Den Helder 2017 si a Zilei Marinei Olandeze (24 iunie) incep sa se estompeze. „Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut!”, Gabriel Jose Garcia Marquez.
       Asa trebuie sa facem si noi, acum pe drumul spre Halmstad, sa zambim ca am fost parte din SAIL Den Helder 2017, sa zambim ca am simtit romaneste aici in Olanda si am simtit ca Romania diplomatica poate fi alaturi de cadetii ei, asa cum si ei sunt in fiecare zi, mici marinari militari, in slujba marii Romanii. Si, poate, asa cum ar fi normal sa se intample, Romania va reusi sa-si aminteasca mai des de marinarii ei militari, mai des de oamenii care vibreaza la tricolor si lacrimeaza la imn, sa-si aminteasca mai des de tinerii elevi si studenti de la bordul Navei Scoala Mircea, pentru care mandria de a fi o parte de Romanie le estompeaza toate greutatile de fiecare zi, ii face sa uite de raul de mare si de disconfortul creat de miscarea navei, si pentru care a fi o parte de Romanie, reprezinta de fapt, un sens in viata. In vremuri in care timpul pare uneori ca nu mai are rabdare cu noi si noi uitam sa invatam ce inseamna sa avem rabdare, in vremuri in care ardem si ne faramitam energiile cu probleme minore, in vremuri in care poate lasam tehnologia sa lucreze prea mult pentru dezumanizarea noastra, in vremuri in care patriotismul pare un termen desuet, poate ca Romania va reusi sa priveasca si spre simbolurile ei – printre care se regaseste si NS Mircea – si sa investeasca in ele... dincolo de cuvintele uneori prea pompoase.
       „Spiritul Mircea” – creat si intretinut de generatii de marinari - este dus acum mai departe de cei 70 de cadeti romani si straini aflati la bord, care muncesc mult in fiecare zi, pentru ca aceasta parte de Romanie sa sa-si redescopere stralucirea ascunsa sub fardul unui timp care lasa inexorabil urme adanci in lemnul puntilor si al balustradelor, in galbenul patinat al alamurilor de pe velier si astfel, aceasta parte de Romanie sa se prezinte in porturile de escala la un nivel inalt si sa reprezinte un motiv de mandrie pentru marina, pentru marinari, pentru toti cei care continua sa se simta mandri ca sunt romani.
       „In fiecare zi mi-e dor de Romania”, ne-a spus ES doamna Brandusa Ioana Predescu, ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei in Regatul Tarilor de Jos, la finalul unui interviu pe care-l veti regasi in revista Marina Romana si acum, la mai bine de o luna de cand am plecat din Constanta si ne infrangem temerile si ne fortam limitele la bordul legendarului velier romanesc, nu putem sa nu-i dam dreptate. Si noua, celor aflati la bordul Navei Scoala Mircea, ne este dor in fiecare zi de Romania si de cei lasati acasa.
       „Viata e frumoasa daca ii dai voie sa fie”, spunea Charles Bukowski. Cu speranta ca in aceasta cheie vom invata sa ne ghidam viata pe acest velier de legenda al Romaniei, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

                      Capitan-comandor Mihai EGOROV

       In dimineata zilei de miercuri 21 iunie, Nava Scoala Mircea a ajuns in Olanda, in raionul de ancoraj aferent portului Den Helder, unde va stationa pana joi dupa amiaza. De fapt de joi, 22 iunie, nava va intra in programul stabilit pentru SAIL Den Helder urmand sa acosteze in portul olandez dupa ce cadetii si membrii echipajului vor da onorul oficialitatilor care vor trece in revista velierele participante la SAIL Den Helder 2017 si la festivitatile organizate cu ocazia celei de-a 60-a aniversari a Zilei Marinei Regale Olandeze.
       Am lasat in urma "Buenos Dias” si ne pregatim sa trecem la … "Goedemiddag”. (Buna ziua)
       Plecati din Vigo pe 15 iunie, cadetii au avut de infruntat din nou valurile si hula din Oceanul Atlantic si aproape 2 zile, miscarea navei a creat dificultati la bord. Biscaya s-a dovedit a nu fi atat de rea cum ne asteptam si cursurile de navigatie astronomica, instructia de specialitate a elevilor de la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale, dar si activitatile administrative, de intretinere a navei, au ocupat programul cadetilor de la bord, un program in care timpul liber este la mare pret. Bricuitul navei si-a gasit loc printre activitatile organizate aici si astfel, Mircea ne-a aratat inca o data ca este frumos vazut din afara si greu, vazut de pe nava. Pentru tinerii de la bord, Mircea reprezinta o provocare careia trebuie sa-i faca fata in fiecare zi, NS Mircea este calatoria initiatica in tainele marinariei, a traiului pe o nava si cu siguranta un moment T0 in viata fiecaruia.
       Nu vor fi 3 zile de escala in Den Helder, cum erau pe programul initial al navei ci doar doua, dar zile in care echipajul va fi angrenat in diferite activitati din cadrul Sail Den Helder 2017 si a celei de-a 60-a aniversari a Zilei Marinei Regale Olandeze. Se anunta un regal nautic aici, unde asteptam si primele activitati de reprezentare organizate in comun cu Ambasada Romaniei in Tarile de Jos. Despre toate acestea insa va voi povesti la finalul escalei din Tara lalelelor.
       "Prietenia = o nava destul de mare pentru a duce doi insi pe vreme frumoasa, dar numai unul cand e vreme rea".
Cu speranta ca nava prieteniilor create aici va fi destul de trainica pentru a-i duce in siguranta pe cei ambarcati indiferent de vreme, ajutandu-i sa invete sa lucreze impreuna, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

                      Capitan-comandor Mihai EGOROV

Cu aceste cuvinte ne-a intampinat comandorul Jose Maria Nunez Torrente, comandantul (rector) Escuela Naval Militar din Marin – Pontevedra, marti 13 iunie la scoala navala spaniola. In singura zi ploioasa de care am avut parte aici la Vigo – poate ca un preambul al perioadei care se anunta in Den Helder si mai apoi la Tall Ships Regatta 2017 -, 50 de cadeti si instructori, sub comanda capitan-comandorului George Tudor de la Academia Navala "Mircea cel Batran", au efectuat o vizita la Escuela Naval Militar din Marin – Pontevedra.
           Din pacate, studentii spanioli erau plecati in stagiile de practica – o luna obligatorie in fiecare an de studiu – astfel incat exersarea cunostintelor de limba spaniola ale cadetilor romani, a ramas in asteptare pentru Den Helder, unde la festivalul nautic va participa si velierul scoala al Escuela Naval Militar din Marin – Pontevedra, Juan Sebastian de Elcano. Prezentarea Scolii Navale, a simulatorului integrat de navigatie – similar cu cel existent la academia navala din Constanta, si a facilitatilor pe care le au cadetii spanioli pe toata durata pregatirii acestora, au fost elemente de interes pentru studentii si elevii romani.
           "Orice prost stie. Scopul este sa intelegi.", Albert Einstein. Traditia, locatia institutiei – pe malul unui supreb golf, cu o deschidere generoasa la apa - si arhitectura cladirilor institutiei, permit desfasurarea atat a procesului de invatamant cat si activitatilor practice de instructie marinareasca. Cu navele scoala aflate la doar cativa metri de facilitatile de invatamant, accentul la academia spaniola se pune pe pregatirea viitorilor ofieteri de marina, care sa se poata integra foarte usor in echipajele navelor, sa inteleaga ceea ce se intampla acolo si sa poata fi marinarii moderni ai secolului XXI. Ne-a atras atentia printre alttele platoul acoperit temporar pentru activitati unde participantii sa nu stea in ploaie si catargul de velier instalat in mijlocul institutiei, cu scari de acces similare celor din arborada unui velier si care permit desfasurarea si antrenarea studentilor in urcatul in arborada pana sa ajunga sa faca stagiul de practica pe velierul Juan Sebastian de Elcano. Lipsa unor elemente adiacente pregatirii studentilor (gen, activitati administrative) face ca programul zilnic de invatamant sa fie mai flexibil, fara a face insa rabat de la calitate, fapt evidentiat prin prisma unui studiu obligatoriu pentru cei cu rezultate mai putin bune. Evident, traditia si istoria acestei institutii de invatamant o face deosebita si face ca lucrurile din exterior sa para mai simple; poate ca nu vom putea adapta invatamantul militar de marina foarte repede la ceea ce studentii si elevii romani au vazut aici, dar putem incerca sa aducem pas cu pas elemente care sa faca mai usoara trecerea studentilor de la statutul de student la cel de ofiter de marina, intelegand si cultivandu-le printre altele si spiritul marinaresc.
           Doua zile ale NS Mircea in portul Vigo, cu multi vizitatori la bord, au antrenat cadetii de la bordul NS Mircea in ceea ce presupune prezentarea navei, ghidajul vizitatorilor pe puntile si istoria velierului romanesc si exersarea cunostintelor de limba engleza.
           Ne pregatim sa lasam in urma si amintirile de pe meleagurile spaniole si sa ne indreptam catre Den Helder, unde ne asteapta multe activitati concentrate in cadrul Sail Den Helder 2017 si a celei de-a 60-a aniversare a Zilei Marinei Regale Olandeze. Avem de trecut prin Biscaya – care deja se anunta agitata – drept pentru care ne pregatim sa ne amaram lucrurile si sa incercam din nou sa ne pastram echilibrul pe puntile lui Mircea .
           Da, viata la bordul NS Mircea nu este simpla, dar daca reusim sa gasim partile frumoase ale unei zile aici, poate trecem mai usor peste raul de mare, dorul de cei dragi, supararile inerente in orice colectiv, sectoarele, ora de desteptare si toate aceste elemente care ne complica uneori existenta aici.
           "Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.", Gabriel Garcia Marquez.
           Cu speranta ca vom avea curaj sa deschidem ochii si sa vedem prietenul pe care il avem poate mai aproape de noi decat am vrea sau am putea sa credem, pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

                      Capitan-comandor Mihai EGOROV

La finalul corespondentei trimisa din Gibraltar, afirmam ca speram ca Atlanticul sa fie prietenos si in urmatoarele zile sa nu ne dea motive sa cadem din hamac sau sa alergam dupa farfuriile de mancare pe masa.
          Nu s-a intamplat asa si dupa numai o zi de la trecerea prin Gibraltar, hula ne-a dat batai de cap si mai mult de doua zile am mers aproape numai pe drum de capa, Mircea inclinandu-se serios in borduri si sarind pe valuri ca la un veritabil rodeo. Combinat cu un vant din sector prova cu viteza de 16-24 Nd, valul de hula a facut ca viteza de deplasare a navei sa fie una foarte mica, iar totul pe nava sa fie in miscare, de la hamac, la echerele de navigatie, la obiectele de pe mese, iar simpla deplasare de pe nava a devenit o veritabila incercare de a ne mentine echilibrul. Dupa 24 de ore in care am simtit Atlanticul ca pe un veritabil Mountain Rousse, ne-am mai obisnuit cu miscarea si ne-am limitat activitatile pe punti, cadetii desfasurand cursurile in cazarmi, executand serviciile, asigurati cu centurile de siguranta si ... am alergat dupa farfuriile de mancare pe masa.
           Totul e bine cand se termina cu bine si luni dupa pranz am acostat in Vigo, a doua escala a navei din acest mars de instructie. Despre escala navei aici si vizita cadetilor la Escuela Naval Militar din Marin – Pontevedra, in corespondenta viitoare.
           "Marea taina a existentei nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.", Feodor Dostoievski.
           Pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

                      Capitan-comandor Mihai EGOROV

Cum ati aflat din corespondenta trecuta, duminica 4 iunie, la 09.03, Mircea a molat legaturile si s-a desprins de cheul din Ajaccio, nu inainte insa de a fi admirata si fotografiata de pasagerii feribotului Mega Express Two al Companiei Corsica Ferries-Sardinia Ferries. Urmatoarea escala – Vigo si evident Pontevedra, la Academia Navala a Spaniei. Mai bronzati de soarele bland al Corsicii, mai incarcati de istorie, mai relaxati la gandul ca am simtit din nou cum este sa pasesti pe pamant, mai linistiti dupa ce am putut lua legatura cu cei dragi, am pornit din nou in mars, increzatori ca raul de mare va fi o amintire demult apusa, mai ales ca Mediterana parea foarte linistita.
           N-a fost deloc asa si marea a tinut sa ne arate cat este de capricioasa si dupa aproximativ doua ore linistite, Mircea a inceput sa simta valul din travers. Combinat cu un vant neprietenos din prova, miscarea de ruliu a pus "pe burta", la propriu, numerosi elevi si studenti de la bord si chiar marinari cu state vechi in Fortele Navale. Chiar daca marea nu a dat semne de prietenie, inca din prima zi, viata la bordul lui Mircea a revenit la coordonatele binecunoscute din prima parte a marsului: urcarea in arborada - si n-a fost cea mai simpla manevra executata de cadetii aflati la bord, care au simtit zbuciumul marii sus pe vergi -, servicii si pentru prima data in acest mars desfasurarea velelor inferioare (cele mai mari de altfel) un antrenament executat apoi si in ziua urmatoare cand Mircea si-a intins in cvasitotalitatea lor velele, cautand vantul favorabil. A fost din nou o zi agitata – la propriu si la figurat – operatiunile de intindere si apoi strangere a velelor aratand ca dincolo de stiinta de a gasi vantul favorabil, o nava cu vele presupune munca in echipa, forta fizica si curaj. Da, curaj de a-ti depasi sentimentul natural de teama cand trebuie sa urci in arborada, iar totul in jur este intr-o continua miscare. Dincolo de aceasta teama, depasita destul de usor de cadeti – probabil ca entuziasmul tineretii are rolul sau – cu totii si-au facut treaba acolo sus pe vergi si au coborat mai increzatori in fortele proprii. Aceste operatiuni vor fi executate de fiecare data cand vantul va fi favorabil navigatiei cu vele si vor fi nelipsite in cursa Halmstad – Kotka, din cadrul Tall Ships Races 2017. "La brate-n babord"...sau "....tribord", au fost comenzile care s-au auzit dupa amiaza si seara, punandu-i la incercare pe studenti si elevi in orientarea vergilor pentru a prinde vantul favorabil. Un vant favorabil pe care, il cautam sau l-am gasit deja si ne ajutam de el, in cariera si dezvoltarea noastra personala. Navigatia pe langa Insula Menorca a adus si ultima intalnire cu semnalul la telefonul mobil, pe care-l vom lasa din nou sa se odihneasca in urmatoarele zile.
           "Chiar si marea in nemarginirea ei, ajunge sa se linisteasca", spune un proverb italian si intr-adevar, marti, 6 iunie, Marea Mediterana a redevenit calma, prilej de a rasufla usurati si cei care timp de doua zile "au tinut post negru". A fost o zi mai lejera doar prin prisma faptului ca n-au mai fost intinse velele, activitate inlocuita insa cu cursuri, activitati de pregatire a barcilor de 10+1 pentru viitoarea "scoala de rame". Navigatia astronomica ne-a reamintit ca la bordul unei nave scoala invatam sa ne descurcam pe mare si atunci cand instrumentele moderne de navigatie ne-ar trada.
           Iar dupa ce am lasat la tribord Insula Ibiza, cadetii au simtit din nou cum este sa urci in arborada pe o mare mai putin prietenoasa, Mircea intinzandu-si toate velele si gasind vantul favorabil care l-a ajutat sa navige toata ziua; de acest lucru s-au bucurat si au profitat mecanicii, realizand diferite lucrari de mentenanta. Cu o viteza intre 7-9.5 Nd (o viteza mare daca ne gandim ca a fost dezvoltata doar de forta vantului, care a antrenat velele batranului Mircea), nava si-a continuat drumul imperturbabil spre Gibraltar, cautand mereu vantul favorabil. Si chiar daca pe timpul cand velierele erau reginele marii, comunicarea cu tarmul nu era o prioritate,  parca vantul favorabil a tinut sa ne demonstreze acest lucru, indepartand nava de zona de coasta acoperita de semnalul GSM.
           Ziua de joi, 8 iunie, a fost dedicata mentenantei navei. Astfel, elevii si studentii au inlocuit pixurile cu foile de smirghel sau pensulele, petrecandu-si ziua pregatind barcile si armamentul acestora, lustruind mahonul balustradelor sau vopsind diferite piese metalice. Se poate spune orice despre viata de pe Mircea, dar nu se poate spune ca este una simpla.
           Poate ca privind la imensitatea marii, obositi de atatea activitati care ar trebui sa ne ajute sa ne formam ca marinari si pe care uneori nu le intelegem sau carora nu le gasim scopul corect, ne dam seama cat ar trebui sa pretuim lucrurile simple si cat de mult conteaza ele in viata noastra si ne dam seama ca dincolo de orice pregatire de specialitate, aici invatam sa ne depasim limitele.
           Da, nu ne place soneria de dimineata care ne intrerupe poate firul unui vis frumos si ne trezim cocotati in arborada, dezmeticindu-ne poate doar la adunarea care ne trimite pe sectoarele de curatenie, ne tragem sufletul la masa de dimineata, mergem la ore sau suntem "Tarzanii moderni" in arborada lui Mircea, scurtand orizontul dupa a noastra iluzorica "Jane", ne trezim la raportul navei cand vedem ca cineva acolo sus ne iubeste mai putin si ne limiteaza timpul de somn punandu-ne de serviciu in cartul 2 (noaptea de la 00-04), mancam rapid pentru a prinde cateva momente de somn in hamac, uram schimbarea vantului care ne duce "La brate-n babord" si apoi din nou la cursuri sau pe sectoare, ne grabim sa aranjam masa colegilor si sa fugim la apelul de seara, mancam daca ne permit valurile si starea marii, ne uitam la telefonul mobil si il asezam bine asteptand o alta zi cu semnal, ne grabim sa prindem apa calda si cateva ore de somn, inainte sa apara vreo situatie neprevazuta care sa ne scurteze din aceasta ultima bucurie. Ne intindem in hamac si ne aruncam ochii pe o carte sau pe o fotografie din telefon, evadam in lumea noastra de departe de Mircea - cu siguranta mai putin trepidanta -, si uitam cat de incarcata si de dificila a fost ziua. Iar dimineata, o vom lua de la capat.
           La bordul lui Mircea, invatam sa ne ascundem starile proaste, fugim de noi in zilele mai putin reusite, ne mascam dezamagirile pentru a nu fi vazuti de ceilalti, invatam sa fim colegi, sa iubim - si poate uneori sa fugim de iubire - si sa uram impreuna. Acesta este unul din paradoxurile de pe Mircea – indiferent cand sau de cate ori il descoperim, il uram si il iubim cu aceeasi intensitate. Pentru ca Mircea reprezinta un simbol, un motiv de mandrie pentru Fortele Navale Romane si dincolo de orice, Mircea reprezinta o parte de Romanie pe care studentii si elevii institutiilor de invatamant de marina, o duc cu ei pe mari si oceane, pentru a o prezenta si altora.
           Am depasit Gibraltarul si incepem sa urcam spre Vigo, urmatoarea escala a navei. Oceanul Atlantic nu pare prea prietenos, dar speram ca in urmatoarele zile sa nu ne dea motive sa cadem din hamac sau sa alergam dupa farfuriile de mancare pe masa.
           Si pentru ca astazi, 9 iunie, la Colegiul National Militar "Dimitrie Cantemir" este mare sarbatoare - 105 de la infiintare -, echipajul NS Mircea in care se regasesc 10 cantemiristi - 9 promotie 2015 si unul promotie 2004 -, sunt alaturi de colectivul actual al colegiului, dorindu-le "La multi ani", sa continue pregatirea de exceptie a generatiilor viitoare de amirali sau generali ai Armatei Romaniei. Si nu uitati cantemiristi, va asteptam pe cat mai multi in Fortele Navale Romane. BUN CART INAINTE "cuib de soimi"!
           "Sa daruiesti totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata: asta inseamna iubire.", Albert Camus. Pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere!

La primele ore ale diminetii de duminica 4 iunie, in ziua in care crestinii ortodocsi si catolici deopotriva sarbatoresc "Sfanta Treime", NS Mircea a parasit portul Ajaccio din Insula Corsica, luand drum spre Portul Vigo, urmatoarea etapa din acest mars de instructie.
           Escala din Ajaccio, capitala Corsicii, a fost eminamente una tehnica, de refacere a echipajului si de refacere a plinurilor navei.
           Din pacate, pentru partea de reprezentare pe care o face de regula Mircea in porturile de escala, in perioada 3-4 iunie, o delegatie a MApN a participat la o ceremonie oficiala de comemorare a eroilor romani din Primul Razboi Mondial decedati in prizonierat si inhumati in Cimitirul eroilor din localitatea Soultzmatt, regiunea Alsacia. Din aceasta cauza, oficialii romani acreditati in Franta...n-au ajuns in insorita Corsica.
           In prima zi a escalei la Ajaccio, a fost lansat primul numar al revistei cadetilor de la bord incercare care va depasi cu siguranta timiditatea inceputului, de a scrie despre experientele de pe Mircea.
           Corsica apartine Frantei din 1768, desi corsicanii nu s-au considerat niciodata francezi ci oameni liberi, dar prin spirit este mai degraba italiana. Este a treia cea mai mare insula a Mediteranei de vest si cea mai putin populata.
           Pentru tinerii cadeti de la bord, Ajaccio a fost o reintalnire cu istoria, cu limba si civilizatia franceza carora poate le-au dat mai putina importanta la orele din liceu. Locul de nastere al lui Napoleon Bonaparte, Ajaccio respira esenta spiritului corsican reprezentat de acesta si orasul este practic impanzit de marturiile prezentei lui Napoleon aici. Nu ne-am lasat insa nici noi mai prejos si Napoleon al nostru, locotenentul Nicolae Aurel Napoleon, a fost printre primii marinari romani de pe bric, care a ajuns la Casa memoriala a lui Napoleon Bonaparte. Si dincolo de ineditul numelui, am apreciat cunostintele lui despre personalitatea ilustrului lui predecesor.
           Plimbandu-se prin Casa memoriala a lui Napoleon Bonaparte si prin Cetatea din Ajaccio, tinerii studenti si elevi de la bordul navei au uitat pret de cateva ore de Mircea, de raul de mare, de torsul zgomotos al motorului navei si au evadat in lumea sfarsitului de secol XVIII, plimbandu-se imaginar prin saloanele societatii franceze de atunci, printre baluri, intrigi, iubiri pasionale si razboaie, deopotriva. Amestecul de cultura franceza si italiana da un farmec aparte acestei parti de Corsica, iar capul de maur – care exprima luptatorilor pentru libertate si independenta - se regaseste pe Pavilionul Corsicii, in sigla companiei de feriboaturi si reprezinta un laitmotiv pentru ceea ce defineste zona.
           Maica Tereza spunea ca: "Trec o singura data prin viata. Tocmai de aceea, orice lucru bun pe care il pot face trebuie sa-l fac acum… pentru ca nu voi mai trece din nou pe aici." Ne-am raliat si noi acestei maxime si n-am ratat din traseul nostru vizitarea Muzeului Fesch si a Citadelei, doua dintre obiectivele importante ale zonei.
           Pe aleile incarcate de istorie si napadite de buruieni acum din Citadela din Ajaccio, am incercat sa auzim strigatele de deznadejde ale prizonierilor inchisi aici in decursul vremii, am auzit pasul cadentat de la schimbarea garzilor si fosnetul produs de discursul generalului Charles de Gaulle, tinut la Ajaccio pe 8 octombrie 1943, discurs de multumire pentru efortul si lupta corsicanilor de a deveni primul teritoriu francez eliberat de sub dominatia nazista.
           Altfel, Ajaccio a fost si locul unde ne-am convins inca o data de frumusetea peisajului mediteranean, de plajele frumoase si de pasiunea oamenilor pentru barci si navigatie. Si tot aici am ridicat pavilionul navei ascultand deopotriva "Desteapta-te romane" si "Marseieza".
           Dupa trei zile in Ajaccio, micii corsicani de la bordul lui NS Mircea sunt pregatiti pentru o noua etapa din acest mars de instructie. Ne indreptam spre Vigo, unde programul escalei va include printre altele si vizita Academiei Navale Spaniole. Pana atunci insa Mircea sa pregateste sa-si intinda velele si sa se foloseasca de forta vantului in drumul spre Gibraltar. Si, ne pregatim de o noua etapa de mars in care vom avea momente in care vom avea rau de mare, vom cauta compania unui coleg sau vom dori sa ne refugiem pe insule de singuratate, sau vom cauta cu infrigurare satelitii care sa ne ajute sa spunem poate un "La multi ani", cuiva drag de acasa, sa povestim impresii de pe Mircea sau pur si simplu sa auzim o vocea placuta a unei persoane dragi ramasa acasa. Pe Mircea se fac si desfac amicitii si prietenii, pe Mircea reinvatam sa ne bucuram de un rasarit de soare, sa ne intristam cand colegul caruia doream sa-i spunem ceva este ocupat, pe Mircea trebuie sa invatam sa lucram in echipa si tot pe Mircea invatam sa ne bucuram si sa plangem deopotriva.
           "Dragostea nu priveste cu ochii, ci cu mintea.", William Shakespeare. Pana la urmatoarea corespondenta, de la bordul lui Mircea va transmitem dragoste, speranta si incredere! Si asemenea mottoului cu care am deschis corespondenta, nici la bordul lui Mircea nu exista cuvantul «imposibil», cu toate ca...

Lacrimi, strangeri in brate, emotii, sarutari intrerupte de comenzi militare, toate parca si-au dat intalnire marti, 23 martie, in Portul Militar Constanta la ceremonia de plecare a Navei Scoala Mircea intr-un nou mars de instructie si reprezentare. Prieteni, rude si parinti ai studentilor de anul II ai Academiei Navale "Mircea cel Batran" si elevilor de anul I ai Scolii Militare de Maistri Militari "Amiral Ion Murgescu", au invadat practic dana dintre fregatele T22 incercand sa petreaca o molecula de timp in plus cu cei de care vor fi despartiti timp de patru luni; patru luni in care deopotriva, elevii si studentii se vor instrui si vor trai experiente unice la bordul legendarului velier romanesc, patru luni care vor reprezenta insa o etapa care le poate marca definitoriu evolutia viitoare in cariera. "Mircea slefuieste caracterele; NS Mircea transforma copii in barbati" – cu femininul adecvat, sunt doar doua dintre sintagmele pe care le auzim aproape obsesiv la fiecare ceremonie de plecare a navei in marsul de instructie. Pentru tinerii de la bord, Mircea reprezinta o provocare careia trebuie sa-i faca fata, NS Mircea va fi o calatorie initiatica in abisul cunoasterii tainelor marinariei - desi cuvintele pompoase nu rezoneaza foarte bine la bordul acestei nave -, NS Mircea va fi cu siguranta un moment T0 in viata fiecaruia.
           140 de oameni, incluzandu-i aici pe cei doi cadeti bulgari care s-au ambarcat in preziua plecarii, cu visele si sperantele lor au plecat intr-un nou mars al NS Mircea. Fiecare mars al legendarului velier romanesc este unic prin ruta, participanti, experiente si amintiri. Ar trebui sa mentionam doar primul mars executat in 1939, la mai putin de doua luni de la intrarea navei in serviciul Marinei Militare; traversadele Oceanului Atlantic din anii 1976, 2004 si 2009; marsul din 2013 care a reprezentat reintoarcerea marinarilor romani pe Sfantul Munte Athos dupa 80 de ani de absenta sau chiar la marsul din anul 2014 cand NS Mircea a participat la Regata Marii Negre, prima competitie nautica organizata de Sail Training International in Marea Neagra. In acest an, dincolo de festivalurile nautice la care va participa NS Mircea, marsul este unul special deoarece la bord se vor instrui 110 cadeti germani; datorita faptului ca velierul Gorch Fock II, apartinand Marinei Militare Germane se afla in reparatii, NS Mircea a fost ales pentru instruirea acestor cadeti si este o mandrie pentru Fortele Navale Romane.
           Pana sa inceapa aceasta premiera la bordul navei, vor trece putin peste doua luni timp in care velierul romanesc va acosta in 7 porturi din 5 tari.
           Pentru cei care n-au fost pe Mircea, cred ca viata la bordul unui velier este simpla si aduce cu perioada romantica a navigatiei; dar realitatea este diferita. Mircea este frumos vazut din afara si greu, vazut de pe nava. Iar prima saptamana din mars, la bordul NS Mircea, a fost una dificila pentru studenti, elevi dar deopotriva pentru instructori si membri ai echipajului. Cunoasterea navei, dormitul in hamac, primele urcari in arborada, trecerea prin stramtorile Bosfor, Dardanele, Messina si Bonifaccio, desfasurarea pe vergi, determinarea punctului navei cu ajutorul sextantului, traiul in comun in cazarmile navei si numeroasele servicii, au umplut timpul cadetilor aflati la bord. Si, asa cum recunosc fiecare dintre ei, de la desteptare, urmata de inviorarea care consta in urcatul in arborada si pana la stingere, putine sunt momentele in care elevii si studentii au timp liber. Un timp liber in care in multe zile, satelitii s-au vorbit parca sa ocoleasca ruta aleasa de Mircea si astfel cu totii trebuie sa invete si sa invatam sa comunicam si sa ne ascultam unii pe ceilalti la bord.
           Deja velele au fost invergate si se asteapta vantul potrivnic intre Ajaccio si Vigo (primele doua porturi din acest mars) pentru ca NS Mircea sa navige pentru prima data in acest mars ajutandu-se de forta vantului.
           La bordul NS Mircea se fac ultimele pregatiri – bricuirea puntii, lustruirea alamurilor – pentru primul port de escala al navei, Ajaccio, din Insula Corsica. Un port de escala in premiera pentru NS Mircea, care isi va duce cadetii prin locurile copilariei lui Napoleon Bonaparte.
           Si cum la bordul navei, este ambarcat locotenentul Nicolae Aurel Napoleon, escala din Ajaccio va aduce in premiera ... un  Napoleon in orasul nasterii lui Napoleon Bonaparte.
           Dar despre un Napoleon pe urmele lui ... Napoleon, veti citi in corespondenta  viitoare.