0241-626200

Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Marsul de instructie 2022

Corespondente de pe N.S. "Mircea"

29 aprilie, Marea Tireniana

De la Castellón la Napoli. Testarea cunostintelor cadetilor si navigatie cu vele la veghea apusului

"Pentru un moment, am pierdut notiunea timpului, insa am simtit libertatea in deplinatatea ei. Ma contopisem cu marea..."

Soarele se pregateste sa apuna peste marea in care pare ca s-a varsat o calimara de cerneala, iar noi navigam cu vele. Din difuzorul de la catarg se aude Queen - "We are the champions", este un gest ce tinde sa devina traditie, prin care se aduc multumiri echipajului pentru efortul depus la intinderea velelor. Doar cateva ore ne despart de momentul in care vom acosta in urmatoarea noastra destinatie, portul Napoli din Italia. Momentan, inaintam cu o viteza de putin peste trei noduri, insa navigatorii nostri de cart sunt optimisti ca vantul se va mai inteti si ne va ajuta sa crestem viteza de deplasare.
          Este Ziua Veteranilor de Razboi, iar in calendarul crestin-ortodox figureaza, cu rosu, sarbatoarea Izvorului Tamaduirii. La puntea centru, a avut loc o slujba religioasa care sa cinsteasca acest praznic, iar prin glasul preotului au fost pomeniti si eroii care isi dorm somnul de veci in adancurile marilor. Tot in memoria lor a fost lansata pe apa o cruce din flori. "Mircea" - veteranul valurilor - nu ii uita niciodata pe cei care s-au jertfit pentru idealurile nationale.
          Navigam in mare libera deja de patru zile, timp in care, la bordul navei, au avut los o serie de activitati, pe langa cele de bratare a vergilor sau urcare in arborada, care au devenit deja rutina. Elevii militari au sustinut testari scrise la disciplinele Pregatire Marinareasca si Constructia si Vitalitatea Navei, Protectia si Stingerea Incendiilor. Elevii militari au completat lucrarile cu rapiditatea si siguranta omului stapan pe cunostintele sale. "A fost usor. Sunt notiuni pe care le-am repetat de zeci de ori de cand suntem aici. Este normal sa le cunoastem", afirma elev fruntas Dorina Taranu. Intrebati cum s-au descurcat cadetii, responsabilii de discipline, maistrii militari Marius-Gabriel Tomita si Silviu Chiochisan, au afirmat ca elevii s-au descurcat foarte bine, conform asteptarilor.
          Dupa mai bine de patru saptamani in care au luat parte la exercitii de vitalitate pe nava, a venit timpul ca viitorii maistri militari de marina sa afle in detaliu care vor fi asteptarile de la ei in momentul in care le va veni randul sa faca parte din grupele de vitalitate ale navelor unde vor fi incadrati. Cel care a venit in fata lor sa le explice a fost Comandantul grupei de vitalitate de la NS "Mircea", maistrul militar clasa a II-a Alexandru Opincaru. Acesta este absolvent al Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale, in promotia 2009, la specialitatea Motoare si instalatii electrice navale. Si-a inceput cariera de maistru militar la fluviu, insa a continuat pentru o buna bucata de vreme la dragoarele maritime, inainte sa fie incadrat, in 2018, in echipajul navei-scoala "Mircea". M.m. cls. a II-a Opincaru este omul pe care cel mai adesea il vezi imbracat nu in hainele de instructie, ci in salopeta de lucru, asta deoarece isi face datoria cu multa pasiune si pricere si tine sa se asigure mereu ca nu exista inconveniente pe domeniul sau de activitate: vitalitatea navei.
          Soarele se stinge in Marea Tireniana, luandu-si ramas-bun intr-o explozie de culoare la orizont. Pe masura ce ne apropriem de Napoli, radarul arata 2957 de mile marine parcurse, din totalul de 4314 prevazute pentru intregul mars. Prin difuzorul din catarg se aude comanda "La front pe vergi". Este timpul sa strangem velele si sa ne intoarcem la navigatia cu motor. Desfasurarea velelor inferioare (gabier, vela mare, vela trinca) si a focurilor 3 si 4 a fost deopotriva un antrenament pentru elevii militari, care pana acum, au petrecut zile intregi exersandu-si rolurile la bratare si lucrul in arborada sub atenta observatie a instructorilor militari, dar si o experienta inedita. Navigatia cu vele ofera intotdeauna o senzatie aparte. De la linistea care asterne pe punte odata cu reducerea la tacere a motorului, pana la adrenalina insuflata de forta vantului care umfla velele. In plus, pentru cei cu rol in arborada, exista intotdeauna satisfactia efortului fizic depus. Daca pentru marinarii cu experienta din echipaj este deja rutina, pentru elevii militari este un sentiment cu totul nou si inaltator. Isi simt muschii bratelor arzand de la cat au tras de manevre, isi sterg sudoarea de pe frunte cu dosul palmelor prafuite, iar mana trecuta peste chip la apoi la iveala un zambet de satisfactie. Asa se construiesc, aici, pe puntea navei-scoala, amintirile si asa, cu sudoare, efort, cu scrasnit din dinti, cu voci ragusite se pastreaza de aproape un secol traditia Fortelor Navale Romane.
          Rapiditatea cu care soarele dispare sub linia orizontului ne aminteste si de agilitatea timpului care se scurge pana la intoarcerea noastra acasa. Urmeaza Napoli, penultima escala din acest mars de instructie. Vom acosta in Italia patru zile, timp in care nava va fi din nou deschisa la vizita, iar noi curiosi sa ii cunoastem pe romanii care traiesc in Peninsula si sa le impartasim bucuria de a pasi din nou pe taram romanesc. Au mai ramas 18 zile din cele 54 alocate primului mars de instructie din acest an. S-au acumulat foarte multe informatii, insa si suficienta oboseala. Totusi, cel mai puternic este dorul de casa si de cei dragi, iar astfel, batranul "Mircea" si-a facut datoria inca o data: cadetii sai simt in adancul sufletului trairile adevaratilor lupi de mare, atunci cand traiesc inconjurati doar de largi intinderi albastre.


          Corespondenta transmisa de Cristina SIMBETEANU

---------------------------------------------------------
25 aprilie, Castellón de la Plana, Spania

NS "Mircea", sarbatori pascale in sanul celei mai numeroase comunitati de romani din Spania

"Orice calatorie, la inceput te lasa fara cuvinte, apoi te transforma in povestitor"

Am ajuns in Spania pe o vreme mohorata, asemeni sufletelor credinciosilor ortodocsi in Saptamana Patimilor. Am intrat in portul Castellón cu cadetii salutand de pe vergi publicul format majoritar din romani, care ne astepta entuziast pe cheu. Uralele din arborada si-au gasit ecou perfect pe cheu in glasul romanilor bucurosi sa revada tricolorul.
          Escala noastra din Castellón de la Plana s-a datorat participarii la festivalul de traditii marinaresti Escala a Castelló, aflat la cea de-a cincea editie. Alaturi de alte zece veliere cu o bogata istorie, nava-scoala "Mircea" a avut ocazia de a se prezenta si de a face din nou cinste Romaniei. ;
          "In regiunea Castellón traiesc aproximativ 40.000 de romani si in orasul Castellón, in capitala provinciei traiesc, din totalul de 150.000 de locuitori, undeva la 7% sunt cetateni romani. O caracteristica a comunitatii romane din Castellón o reprezinta faptul ca este o comunitate compacta, in comparatie cu celelalte regiuni din Spania, unde comunitatea romaneasca este ceva mai dispersata. In Castellón este o comunitate compacta, o comunitate veche, sunt primii romani sositi in Spania, la inceputul anilor 2000, care au inceput sa formeze o comunitate si care acum se afla deja la a doua generatie", a declarat consulul Romaniei la Castellón, Irina Marin pentru Jurnal Militar Constanta.
          Printre romanii care au emigrat in Spania la inceputul anilor 2000 au fost si parintii elevului militar Luis Mario Ciorica. Baiatul este nascut chiar in Castellón, unde a si locuit in primii ani de viata. Acum il mai are aici doar pe tatal sau, cu care a avut ocazia sa se revada in aceasta escala, dupa doi ani.
          "Am asteptat cu nerabdare plecarea in marsul de instructie cu nava-scoala «Mircea» datorita prilejului de revedere cu tatal meu, care se afla in Spania, de a revizita orasul in care m-am nascut si in care am locuit o buna perioada de timp", marturiseste elevul militar Ciorica.
          La randul sau, tatal, cu glasul incarcat de emotie ne spune cat de mandru este de faptul ca fiul sau care, desi nascut in Spania, a ales sa revina sa traiasca in Romania si sa imbrace uniforma Fortelor Navale Romane. "Sunt foarte bucuros, am aflat ca vin aici in Spania cu Bricul «Mircea» si pentru mine este o mandrie foarte mare", afirma tatal.
          O bucurie similara a trait si eleva Alexandra Popa, a carei mama traieste de mai bine de 11 ani in Spania. Mama ne-a marturisit ca tot ce face, tot efortul si greutatea sufleteasca de a fi plecata de acasa isi gasesc rasplata in reusitele fiicei.
          Intamplarea a facut ca escala noastra iberica, in sanul celei mai numeroase si omogene comunitati romanesti din Spania, sa coincida cu sarbatoarea Sfintelor Pasti. Preotul bordului, plutonier adjutant Trandafir Dragos, nu a facut nicio exceptie de la traditiile specifice perioadei si a tinut ca intregul echipaj, fie ca a fost vorba de marinarii militari sau de elevii Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale sa simta atmosfera specifica Saptamanii Mari si Invierii Domnului. Insa nu doar parintele Trandafir a contribuit la constructia atmosferei specifice Pastilor, pe puntea navei, ci si Consulatul Romaniei la Castellón, care ne-a facut cadou prezenta a doua doamne aduse special din Bucovina pentru a arata spaniolilor traditia romaneasca a incondeierii oualor cu ceara colorata.
          Una dintre ele este Iustina Huma, muzeograf la Muzeul Bucovinei din Suceava ne marturiseste ca "prin bunavointa Consulatului General al Romaniei in Castellon am reusit sa ajungem si noi, aici, pe Bricul Mircea pentru a face o demonstratie de incondeiat oua". Fara indoiala, maiestria celor doua romance imbracate in port popular i-a incantat pe spaniolii care au urcat la bord in Sambata Mare, pentru a vizita nava, dar si pe romanii care si-au adus aminte de una dintre cele mai frumoase si speciale traditii de la noi din tara. Printre cei care au dorit sa incerce sa invete tehnica incondeierii oualor cu ceara a fost si comandantul serviciului de lupta logistic, aspirantul Adrian Urda, un marinar militar originar din Maramures si care, in timpul escalelor navei-scoala "Mircea", are bucuria si mandria de a impartasi strainilor din obiceiurile si traditiile regiunii din care provine.
          Noaptea de Inviere a fost un moment cu adevarat sublim pentru toti cei din echipajul navei-scoala "Mircea". Tot prin grija preotului Trandafir Dragos la puntea centru a fost amenajata sfanta masa si s-a desfasurat liturghia traditionala de Pasti, la care au luat parte membrii echipajului, elevii militari, dar si consulul general al Romaniei la Castellón, alaturi de cativa invitati ai sai.
          Pentru elevii militari a fost pentru prima data cand au petrecut sarbatorile pascale departe de familie si de cei dragi si o premiera sa asiste la slujba de Inviere pe puntea unui vapor. La miezul noptii, asa cum o cere datina crestina, parintele a impartit credinciosilor lumina. In ochii tuturor celor prezenti la ceremonia religioasa se putea citi evlavia, dar si dorul de casa. Pe chipurile luminate de flacara sfanta se putea lesne deslusi ca fiecare dintre cei prezenti era cu gandul la familia ramasa acasa.
          De pe masa traditionala de la bordul navei nu au lipsit preparatele traditionale de Pasti, mielul si ouale rosii, totul pentru ca intregul echipaj sa se simta ca in familie.
           In privinta festivalului maritim de la Castellón, cadetii au avut ocazia sa asiste, din nou, la o explozie de culoare si efervescenta, in cadrul paradei echipajelor. Unde, desi numarul participantilor a fost semnificativ mai restrans decat la evenimentul similar din Sète, spectacolul a fost la cote mult mai inalte, iar in acest caz, vom lasa imaginile atasate acestei corespondente sa vorbeasca de la sine.
          In cadrul dublei experiente pe care nava-scoala "Mircea" a avut-o atat la festivalul maritim de la Sete, cat si aici, in Castellón, Romania a castigat o noua prietena. Este vorba despre primarul orasului Castellón de la Plana, Amparo Marco, care cunostea deja frumusetea traditiilor romanesti si caldura care emana din caracterul oamenilor. Intalnirea cu echipajul navei-scoala a venit doar ca o confirmare care sa pecetluiasca aprecierea sincera pe care o nutreste fata de Romania.
          In momentele in care asternem aceste randuri, zgomotul de fond al festivalului desfasurat pe cheul Levante, unde am acostat timp de patru zile, este acoperit de zumzetul atat de familiar al motorului navei. Prin catarg s-a ordonat trecerea la posturile de manevra si pregatirea navei pentru mars. Este a doua zi de Pasti, iar noi ne desprindem de cheul iberic pentru a lua cap-compas o noua destinatie profund latina si apropiata sufletelor noastre: Napoli, Italia.
           Este timpul ca elevii militari sa isi ia ramas-bun de la taramul spaniol, insa nava-scoala se va intoarce, la Valencia, in cel de-al doilea mars de instructie programat sa aiba loc anul acesta, avandu-i la bord pe studentii de anul al II-lea ai Academiei Navale "Mircea cel Batran".
          ¡ Hasta luego, Castellón! ¡ Hasta la proxima, España!


          Corespondenta transmisa de Cristina SIMBETEANU

---------------------------------------------------------
18 aprilie, Quai d`Alger, Sète

Le Prince Roumain "Mircea" á la Escale á Sète

"Traieste-ti viata cu busola in mana, nu cu ochii pe ceas!"

Am ajuns in Sète in dimineata zilei de 12 aprilie, la capatul a noua zile de mars in care marea ne-a cam dat de furca tuturor. Eram cu totii nerabdatori sa pasim din nou pe sol, insa n-am banuit ca urma sa ne trezim intr-un decor exceptional, in care nava-scoala "Mircea" a ocupat locul oaspetelui de onoare. Din pacate, vremea capricioasa de primavara nu a permis sosirea noastra cu velele intinse si nici o parada in adevaratul sens al cuvantului a tuturor velierelor invitate la festivalul maritim din Sète.
          Intemeiat in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, la confluenta canalelor Midi, Rhône a Sète si a golfului Leului, Sète este un oras cu o populatie de circa 40.000 de locuitori, colorat si animat de ambarcatiuni de mici dimenisiuni si de fervoarea sporturilor nautice. Frumusetea sa aparte a atras in zona foarte multi iubitori ai navigatiei, ceea ce a si generat specificul zonei. Stradutele sale elegante, dispuse dupa sistemul tablei de sah, amintesc fiecare de pasiunea localnicilor pentru pescuit, activitati nautice si, mai ales, de dragostea pentru pastrarea traditiilor marinaresti. Asa a luat nastere si Escale a Sète, in anul 2010, la initiativa unei asociatii de iubitori de sporturi nautice. Iata cum, de mai bine de un deceniu, renumele a ajuns sa preceada festivalul ce are loc, odata la doi ani, pe tarmul sudic al Frantei.
          Escale a Sète a fost conceput ca un eveniment care sa stranga laolalta traditiile marinaresti din toate timpurile, specifice marii Mediterane. Cu timpul insa, evenimentul a capatat noi valente si o amploare din ce in ce mai mare. Festivalul continua sa promoveze traditiile marinarilor, insa trage semnale de alarma si asupra problemelor de mediu, iar, cum a fost cazul anul acesta, asupra situatiei geopolitice care a impus nevoia de solidaritate la nivelul intregii Europe. Semnificatia valorilor pe care le promoveaza a plasat acest superb eveniment maritim sub patronajul Comisiei Nationale Franceze pentru UNESCO.
          Peste 120 de nave si tot atatea echipaje si-au dat intalnire, in perioada 12-18 aprilie, la Sète. Dintre toate, nava-scoala "Mircea" a fost vedeta, fiind cea mai mare nava ca dimensiune dintre toate cele prezente. Totusi, "Mircea" a fost doar unul dintre velierele de poveste pe care zecile de mii de vizitatori le-au putut admira si vizita in cele sase zile ale festivalului. Povestea velierului romanesc a concurat cu o serie de istorisiri de pe vremea conquistadorilor, spuse de echipajele unor nave precum "El Galeon", "Pandora", "Grace" si multe altele, care au oferit spectacole inedite specifice in fiecare zi a festivalului.
          Revenirea noastra in Franta a reprezentat si oportunitatea de a ne reuni cu un grup de prieteni fideli ai navei, ansamblul de dansuri traditionale romanesti "La Passacaille". Format din doua romance si mai multi francezi indragostiti iremediabil de cultura romaneasca, grupul ne-a fost alaturi zi de zi, in perioada festivalului, oferind vizitatorilor sansa de a vedea un spectacol de dansuri traditionale, la puntea centru.
          Bucuros de revederea cu echipajul NS "Mircea", precum si cu ansamblul de dansatori a fost si Ambasadorul Romaniei la Paris, Excelenta Sa Luca Niculescu. Acesta ne-a vizitat in cea de-a treia zi a sederii noastre in Sète, insotit de prefectul maritim al Mediteranei, viceamiralul Gilles Boidevezi. care a fost interesat sa afle specificul activitatilor de instructie de la bordul navei-scoala.
          "Este o onoare, o mandrie ca bricul "Mircea" sa fie invitat aici, este cea mai mare nava prezenta la aceasta manifestare maritima din sudul Frantei. Este prima participare a navei aici si am vazut cat de bine primita a fost. Am avut ocazia sa stau de vorba cu oficialitatile locale si sa aflu cata bucurie este in Franta pentru ca nava-scoala "Mircea" se afla aici", a punctat ambasadorul Luca Niculescu. Acesta mai adauga si ca "in general, te astepti ca timpul sa aduca unele riduri, insa nu este cazul cu nava-scoala "Mircea", pentru ca arata si mai bine decat acum trei ani, este si mai proaspata, are aceeasi energie buna, aceeasi atmosfera destinsa. Peste noi au trecut anii, dar a trecut si pandemia, ceea ce ne-a facut sa fim poate si mai sentimentali si sa ne bucuram si mai mult de anumite revederi". Opinia sefului misiunii diplomatice a Romaniei in Franta a fost pe deplin impartasita si de romanii care au urcat la bordul navei, aici, in Sète, veniti de pe toata intinderea Frantei pentru aceasta intalnire de suflet. Printre cei care au urcat la bord avand la ei si tolba cu amintiri s-a aflat si publicistul Adrian Rozei, care de aproape o jumatate de veac traieste in Franta, insa al carui suflet n-a parasit niciodata cu adevarat Romania. Astfel de revederi, ne marturiseste Adrian Rozei, starnesc o mandrie profunda romanilor de pretutindeni, care sunt deosebit de incantati sa urce la bordul navei alaturi de prietenii lor din tarile in care s-au stabilit si sa le prezinte Romania prin intermediul a tot ceea ce simbolizeaza Bricul "Mircea".
           Chiar daca festivalul maritim organizat la Sète este unul de amploare redusa fata de regatele cu care nava-scoala "Mircea" este obisnuita, atmosfera din micutul port situat in sudul Frantei a fost una extrem de efervescenta pe parcursul tuturor celor sase zile. De departe cele mai aglomerate zile au fost cele de weekend. Duminica, pe 17 aprilie, credinciosii catolici din Hexagon au sarbatorit Invierea Domnului. La bordul navei, dupa traditia crestin-ortodoxa, echipajul a celebrat sarbatoarea Intrarii Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim sau cum este numita popular, Floriile.
          Chiar inainte de rasaritul soarelui, comandantul navei, comandorul Mircea Tarhoaca, a tinut sa ii felicite pe cei 10 sarbatoriti de la bord si sa le ofere, asa cum este obiceiul la astfel de ocazii, cate o diploma de apreciere.
          Dupa ceremonia de ridicare a pavilionului, preotul bordului, plutonierul adjutant Trandafir Dragos, a amenajat, la puntea centru, sfanta masa si a oficiat slujba de Florii, atat pentru echipajul navei, cat si pentru vizitatorii care au tinut sa asiste la momentul solemn, sa filmeze si sa fotografieze.
          La ceremonia religioasa, au participat si membrii ansamblului de dansuri traditionale romanesti "La Passacaille". Un moment emotionant a avut loc la finalul slujbei cand una dintre membrele ansamblului coregrafic l-a rugat pe parintele Trandafir sa ii ofere sfanta impartasanie micutului Marius, cel mai tanar membru al grupului, care inca nu a implinit 7 ani.
           Parasim portul Sète, insa nu si atmosfera de festival. Cu cadetii pe vergi, cu velele triunghiulare intinse, ne indreptam astazi catre Spania, unde vom lua parte la Escala a Castellón, un alt festival maritim international, organizat pe un tipar foarte similar celui care tocmai s-a incheiat in Franta. Urmeaza trei zile de mars, in care speram ca vom putea profita cat mai mult de experienta navigatiei cu vele si suntem nerabdatori sa facem cunostinta cu romanii care ne asteapta pe coasta iberica a Mediteranei. Concluzia finala i-o vom acorda tot comandantului navei-scoala "Mircea", comandorul Mircea Tarhoaca: "Nava-scoala "Mircea", Ambasadorul Onorific al Romaniei pe marile si oceanele lumii, a facut o figura foarte buna, aici, in Sète, a fost vizitata de foarte, foarte multe persoane, locuitori din Sète, dar si turisti. Au fost aproape 20.000 de oameni la bord, iar impresiile lor au fost foarte pozitive. Am avut la bord invitati de onoare, l-am avut pe prefectul maritim al Mediteranei, pe ambasadorul Romaniei in Franta, care a sosit aici impreuna cu o parte din echipa sa, am avut, de asemenea, intalniri cu oficialitatile locale si cu organizatorii festivalului. Suntem bucurosi ca misiunea noastra, aici, in portul Sète, se incheie cu succes. Am punctat un element important in programul din aceasta vara al navei-scoala "Mircea". Speram ca si in urmatoarele escale din acest mars de instructie sa facem cel putin o figura la fel de buna ca aici, la Sète".
          Au revoir, Sète! Vous étiez formidable!


          Corespondenta transmisa de Cristina SIMBETEANU

---------------------------------------------------------
11 spre 12 aprilie, Sete, Marea Balearelor

Ultimele zile spre Sete, prin involburata Mare Tireniana

"Trebuie sa renuntam la speranta ca marea se va domoli vreodata cu adevarat si trebuie sa invatam sa strunim puterea vantului"

S-au scurs zile agitate, pe mare, de la ultima noastra corespondenta, de aici, de la bordul navei-scoala "Mircea". Dupa ce am tranzitat Stramtoarea Messina catre Marea Tireniana ne-am pus sperantele ca Zeul Neptun ne va mai acorda cate un ragaz, insa n-a fost sa fie. Valuri de 2-3 metri, iar in jurul nostru doar "berbeci" solizi care zburda pe crestele valurilor. Aici, in inima marii, cu orizontul ca unic punct de reper de jur imprejur, aventura ia nastere in nenumarate feluri: poate fi dramatica sau poate fi poetica, poate impovara sufletul sau il poate elibera, ori se poate materializa cu toate cele mentionate la un loc si poate oferi o experienta atat de inaltatoare inca nu are termen de comparatie.
          Ne pregatim ca, in mai putin de 24 de ore, sa acostam la Quai d'Alger, in portul Sete, dupa noua zile de mars printre valuri starnite de vantul neimblanzit. In coltii stridenti ai brizei se reflecta parca valtoarea tineretii, cu aceeasi forta cu care ea insufleteste puntile navei. Semnalul "la brate-n babord" aproape ca are semnificatia unei incantatii menite sa trezeasca ceea ce, de generatii numim "spiritul Mircea", acea energie inefabila care activeaza responsabilitatea, determinarea si ambitia in inima fiecarui tanar lup de mare. Asemeni unui suflu tamaduitor, "spiritul Mircea" le transmite cadetilor forta, le oteleste muschii, le incalzeste articulatiile, trupul devine usor si flexibil, iar psihicul care-l ghideaza, de neoprit.
          A privi truda depusa la unison cu cel mai autentic simt de raspundere, a citi in zambete satisfactia, in timp ce palmele inca pastreaza amprenta rosiatica a paramei este de-a dreptul sublim, iar sentimentul de mandrie, de netagaduit.
          La Sete, nava-scoala "Mircea" va avea onoarea de a conduce parada velierelor participante la festivalul maritim "Escala de la Sete". Pentru a indeplini asteptarile, pasiunea nu este de ajuns, se cere mult antrenament. De asta se ocupa tinerii ofiteri ai bordului, responsabili cu navigatia, dar si maistrii militari cu experienta. Ii gasim urcati in arborada, asteptand grupele de cate patru elevi sa urce pentru prima lor desfasurare pe vergi. Avem in plan ca la Sete sa ne facem triumfal intrarea in port, cu cadetii salutand de pe vergi, asa cum o cere traditia. Jos, pe punte, maistrul militar clasa a II-a Marius Gabriel Tomita, unul dintre tehnicienii cei mai experimentati de la bordul navei-scoala, evalueaza performanta elevilor la urcarea in arborada, iar, prin statia emisie-receptie, se consulta cu colegii sai din arborada in privinta distribuirii rolurilor pe vergi. "Se descurca bine militarii, astazi au invatat sa urce pana la cruceta, noi incercam sa ii notam si astfel sa ii distribuim pe vergi si implicit pe vele si avem nevoie de acest lucru cat mai repede, sa putem sa folosim forta vantului", explica M.m. II Tomita. Tot de la el aflam cum procedeaza instructorii atunci cand, sub presiunea momentului, unora dintre cadeti le ingheata mainile pe sarturi si pierd puterea psihica de a mai continua drumul pana sus. "Da, se mai blocheaza uneori, se opresc, noi ii calmam, le vorbim, le explicam inca o data ce au de facut si apoi ei isi continua deplasarea", mai compleaza militarul, cu mentiunea ca, la nava-scoala "Mircea", siguranta echipajului si a cadetilor este intotdeauna pe primul loc. Inainte de a urca in arborada si a pasi pentru prima data pe tapapie, fiecare elev militar este atent evaluat in performante de catre cel putin doi instructori militari si este intrebat daca isi da acordul scris ca se simte apt sa urce acolo unde urmeaza sa fie distribuit. Soldat Bianca Caldare coboara cu zambetul pe buze din arborada. Inca nu stie cu ce calificativ au notat-o instructorii, dar noi vrem sa-i aflam impresia la cald. "O sa ocup pozitia de contragabier la arborele trinchet, in farul prova si sunt entuziasmata", afirma tanara, care de 11 ani practica handbal de performanta si care, atunci cand nu este echipata cu tinuta de instructie, imbraca echipamentul echipei constantene de handbal CSU "Neptun".
          Desfasurarea pe vergi si salutul din arborada le-au ridicat semnificativ tonusul elevilor militari, dupa zilele in care marea involburata i-a tinut mai mult la interior si i-a fortat sa lupte, asa cum descriam intr-o corespondenta anterioara, cu chipul mai putin agreabil al vietii de navigator - raul de mare.
          Timpul petrecut pe un velier asa cum este si nava-scoala "Mircea" este o experienta nemaipomenita si adesea imprevizibila pentru cei fara experienta. Ne aflam in mars de mai bine de trei saptamani, timp in care elevii Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale au experiementat un caleidoscop de trairi. Adaptarea a fost dificila, o recunoaste fiecare in parte, insa, pe masura ce avansam, laitmotivul opiniilor nu mai este socul adaptarii la viata de cazarma de pe vapor, ci recunostinta pentru seria complexa de oportunitati oferita fiecaruia de a-si testa abilitatile, de a-si depasi conditia. Cand soarele straluceste din varful celui mai inalt catarg, vantul se domoleste, iar odata cu el si valurile se strunesc, discutiile sunt despre cum navigatia nu se poate face vesnic doar in ape limpezi, iar faptul ca uneori tangajul navei te obliga sa iti duci existenta in plan oblic, devine un izvor al curajului si al increderii in sine.
          Chiar daca din exterior poate parea un cliseu, echipajul unei nave ajunge sa prinda cheagul specific al familiei. Legaturile sudate la bord, racite cu apa sarata de mare, devin indestructibile. Cu putin inainte de a porni in acest mars de instructie, marinarii militari si-au condus pe ultimul drum doi camarazi exceptionali, pe sublocotenentii (p.m.) Sergiu Bosoi si Vlad Carp. Amintirea lor este si va ramane vie. La data la care s-au implinit 40 de zile de la trecerea lor la cele vesnice, la bordul navei-scoala a fost oficiata o ceremonie religioasa de pomenire a celor adormiti. O emotie apasatoare a planat la puntea centru, sub deviza "Onoare si Patrie", unde preotul bordului, plt.adj. Trandafir Dragos a dat glas cuvantului lui Dumnezeu pentru izbavirea sufletelor celor inaltati pe veci la ceruri. Momentul a fost o confirmare a zicalei potrivit careia ochii sunt fereastra sufletului. In privirile intregului echipaj s-au citit permanent durerea si regretul, dar si nobletea virtutii camaraderiei.
          In miez de noapte am tranzitat si cea de-a doua stramtoare cuprinsa pe traseul dintre Souda si Sete, Bonifacio. Am trecut pe langa insula care l-a dat lumii pe Napoleon, Corsica. "Bon jour!", "Excusez-moi, s'il vous plait!", "Pourez vous me donnez une main?" se aude din vacarmul care se intampla pe nava ori de cate ori se face curatenie generala. La puntea centru se spala gratarele de protectie din lemn, in timp ce pe puntea duneta se pune in aplicare, cu mult patos, bricuitul. Baietii freaca puntea cu nisip si apa de mare mandri de rezultatul ce ramane in urma lor.
          Navigam prin Marea Balearelor, care deja ne-a furat inimile cu apele sale azurii, ale caror valuri danseaza in ritmuri naucitoare. Orele se scurg cu repeziciune pana la momentul escalei de la Sete, iar emotiile participarii la regata se intensifica. Facem un antrenament pentru desfasurarea velelor - primul de la plecarea noastra din Constanta. Se intind velele triunghiulare, iar intreaga experienta este fascinanta pentru elevi. Este pentru prima data cand simt, in propriile maini, forta titanica a vantului. Militarii novice marturisesc ca sunt uimiti de greutatea velelor alimentata de puterea eoliana, dar acesta este felul in care fiecare generatie de cadeti din Fortele Navale Romane ajunsa la nava-scoala "Mircea" afla ca marinarul este de fapt un artist care, cu pasiune, imblanzeste vantul.
          Nous sommes arrivée en Sète. A bientôt!


          Corespondenta transmisa de Cristina SIMBETEANU

---------------------------------------------------------
6 aprilie, Stramtoarea Messina, Italia

De la Souda spre Sete, prin stramtoarea Messina

"Vapoarele nu au fost concepute pentru a sta la cheu, ci pentru a infrunta valurile, catre noi orizonturi"

Este posibil ca, in noptile instelate petrecute la cheu, in arhipelagul elen, cu Carul Mare perfect vizibil pe cerul de la pupa tribord, "Mircea" sa se fi inteles, in taina, cu Zeul Poseidon pentru a-i pune din ce in ce mai dur la incercari pe cadetii de la bord, vazandu-i atat de temerari, pana acum. E drept ca, dupa ce am plecat din Grecia, nu ne asteptam la o trecere prea lina din Marea Egee in Marea Ionica, insa zeul marilor a tinut sa ne ofere un spectacol pe cinste. Deasupra noastra, catargul dispare in lumina puternica a soarelui, aceeasi lumina care, reflectata in apa marii, ii ofera acesteia o stralucire metalica. In briza se simte prospetimea primaverii, iar peisajul este absolut sublim, desprins parca din imaginatia unui pictor. La polul opus acestei frumuseti este senzatia pe care unii o au ca stomacul urca si coboara, in ritmul miscarii de tangaj a navei. Dragostea de mare chiar trece prin stomac, iar elevii de anul I ai Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale au confirma-o pe pielea lor.
           La masa de pranz, echipa de bucatari si-a dat silinta pentru a pastra normalitatea si pentru a ne servi cele mai gustoase bucate, ca de obicei, insa "delicatesa" zilei pentru cei mai multi dintre noi a fost tot painea prajita, remediul universal pentru raul de mare.
           In timp de nava se inclina cand spre stanga, cand spre dreapta, in cadenta dictata de valuri, elevii militari infrunta fiecare raul de mare cum se pricepe mai bine. Unii au imbratisat inca de pe timpul noptii, cu statornicie, tromba, in timp ce altii profita si recupereaza timpul de odihna rapit de activitatile intense din zilele ceva mai placute, cu mare linistita. Somnul, indus de leganatul valurilor, pare remediul suficient pentru a pacali macar pentru moment simptomele dizgratioase ale raului de mare. Afara, pe punte, lemnul de tec a capatat o culoare cafenie sub impetuozitatea valurilor, care ating 2 pana la 3 metri.
          Este marti, ora pranzului, cand fruntasul Cosmin Scurtu, veghe prova, da de stire in comanda ca a zarit o ambarcatiune care pluteste in deriva, la doar aproximativ o mila in babord. Ofiterii de cart preiau imediat informatia, iar pe puntea de comanda este solicitat si comandantul navei. Comandorul Tarhoaca da indicatii timonierului sa ia banda stanga pentru a ne putea apropia mai mult de ambarcatiunea care pluteste in deriva. Se dau mai multe semnale cu tifonul pentru a-i atentiona pe eventualii naufragiati de la bord ca o nava se afla in vecinatatea lor si ii poate recupera. Cuterul, cu catargul rupt de furtuna, este insa gol. Pentru vigilenta sa, fruntasul Scurtu este felicitat in fata formatiei si este dat exemplu colegilor sai elevi militari pentru ca acestia sa constientizeze importanta serviciului de veghe pe nava. Ambarcatiunea de circa 10 metri, observata de fruntasul Scurtu, nu fusese detectata de radarul de la bord.
          Militarul, acum elev in anul I la Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale, si-a dobandit aptitudinile in misiunile la care a participat cu dragoarele maritime 24 si 29, din 2016 pana acum. "Am observat ambarcatiunea intre valuri, se spargeau valurile pe langa ea, ambarcatiunea fiind alba si spuma valurilor tot alba, mi-a fost greu s-o vad, am vazut-o abia cand i-a iesit foarte putin prova in afara. Am raportat imediat in comanda sa se schimbe cursul ca suntem cu prova pe un obiect plutior, am zis prima oara, pentru ca nu mi-am dat seama ce era. Dupa cateva secunde mi-am dat seama ca e o ambarcatiune, am vazut si catargul rupt", relateaza marinarul.
          Tot la puntea centru, in fata formatiei, primesc felicitari si cei doi sarbatoriti ai zilei, soldatul Vijian Florin - unul dintre bucatarii care au zi de zi grija de noi si elevul fruntas Andrei Bogheanu, care a implinit 22 de ani in cel mai inedit mod cu putinta. Baiatul este din Constanta si spune ca a ales cariera militara la indemnul tatalui sau, care stia ca el are o pasiune pentru mediul cazon si l-a sfatuit sa o transforme in profesie urmand cursurile Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale. "Este o experienta interesanta, ce-i drept. Mi-as fi dorit sa imi petrec ziua de nastere, la cheu, intr-un port, nu neaparat pe o mare de gradul 4, dar asta am ales sa fiu, marinar militar si chiar imi place", afirma sarbatoritul. Despre experienta de pana acum de la nava-scoala, elev fruntas Andrei Bogheanu spune ca este cu adevarat o provocare, in special prin prisma traiului la comun intr-un spatiu restrans si, invoca desigur si dormitul in hamac, un aspect care a oferit sentimente amestecate pentru nenumarate generatii de marinari militari: unii ajung sa-l agreeze, altii... deloc.
           Am avut si noi curiozitatea sa vizitam cazarma 3 la ceas de seara, cand se da concurs pentru cel mai bine intins si asigurat hamac. Le-am gasit pe unele dintre fete deja pregatite pentru stingere, in timp ce in cazarma baietilor era un real vacarm, din care hazul de necaz se distingea ca laitmotiv.
          Miercuri dis-de-dimineata, chiar inainte de rasaritul soarelui suna alarma de desteptare si suntem anuntati ca tocmai am intrat in Stramtoarea Messina, locul unde se intalnesc apele Marii Ionice cu apele Marii Tireniene. Afara este inca intuneric, sunt 14 grade Celsius in aer, iar vantul sufla discret. La tribord se vede Italia continentala, intr-o splendoare de lumini. La babord este Sicilia, cea mai mare insula din Marea Mediterana.
          Stretto di Messina este o stramtoare pozitionata intre varful estic al Siciliei si varful sudic al Calabriei, iar in cel mai ingust punct masoara in latime doar 3,1 km. Stramtoarea Messina este un brat al marii care separa Italia peninsulara la est de insula Sicilia si, mai general, aceasta din urma de Europa continentala la vest, conectand marile Ionica si Tireniana si scaldand orasele metropolitane din Reggio Calabria si Messina, cu o latime minima de aprox 3,14 km intre municipiile Villa San Giovanni si Messina.
          De cum se lumineaza, pe nava continua activitatile de pregatire pentru festivalul maritim de la Sete, din Franta, acolo unde vom acosta pe 12 aprilie. La puntea centru se pregateste vela strai zburator artimon pentru invergare. Elevii militari inca nu au fost cooptati la astfel de activitati, iar o parte dintre ei, liberi din servicii, stau asezati la prova, admira peisajul si profita de orele in care au semnal la telefon pentru a lua legatura cu familiile si cu cei dragi pentru a le povesti experientele de la nava si pentru a-i asigura ca toti suntem bine.
          Inainte de a intra din nou in mare libera, trecem pe langa vulcanul Stromboli, principala atractie a insulei cu acelasi nume, situata in nordul Siciliei. Supranumit "Farul Mediteranei", Stromboli este un vulcan activ care a erupt continuu de peste 2.000 de ani. De altfel, vulcanul este renumit pentru spectacolul impresionant de lumini care rezulta in urma eruptiilor sale explozive. Conul sau are forma circulara si are o altitudine de 3.000 m, insula pe care este amplasat, vulcanica si ea, are o suprafata de numai 12,6 km2.
          Ne aflam aproximativ la jumatatea drumului dintre Souda si Sete, iar primul hop l-am trecut cu brio si ne putem considera mult mai caliti. Urmeaza inca sase zile de navigatie si de activitati de instructie la bord, cu nadejdea ca si vremea ne va sprijini sa ne atrenam asa cum trebuie pentru parada velierelor pe care o vom conduce pe timpul escalei de la Sete.
          Atat de aici, din largul marii si speram ca stati cu gandul la noi, cel putin cat stam noi cu gandul la cei de acasa, in timp ce invatam sa pretuim timpul petrecut la bordul navei-scoala "Mircea".


          Corespondenta transmisa de Cristina SIMBETEANU

---------------------------------------------------------
03 aprilie 2022, Souda Bay, Creta

O noapte furtunoasa, pe Insula Zeilor

"O mare linistita nu a format niciodata un marinar iscusit"

Creta este cea mai mare insula din arhipelagul elen, cu o populatie estimata de circa 600.000 de locuitori si un farmec cu totul special, nascut din confluenta spectaculoasa a muntilor cu marea. La sosirea noastra, pe 30 martie, am gasit crestele montane inca acoperite cu un strat generos de omat. In contrast, la baza muntilor, briza Marii Egee adie cu prospetimea relaxanta a verii eterne. "Mircea" revede cheul din Souda Bay pentru a prima data, din 2018. Apucam sa fixam paramele, iar motorul, fidelul nostru MAK 1100 Diesel, rasufla usurat.
          Inainte de a pasi pe taramul de unde a izvorat mitologia greaca, am si primit cel mai spectaculos cadou al primei escale din primul mars al navei-scoala din acest an. Pentru a se revansa fata de faptul ca programul de la sediul misiunii diplomatice din Atena nu i-a permis sa ne astepte la sosire, atasatul roman al apararii, col. dr. ing. Florin-Ion Marinescu, a obtinut pentru echipa de comanda a Bricului "Mircea" o vizita la portavionul "Charles de Gaulle", aflat in ultima sa zi de escala in baza militara navala din Creta.
          Nava-amiral a Marinei militare franceze - singurul portavion nuclear din Europa, impresioneaza pe deplin de la prima vedere. Greutatea sa de circa 40.000 de tone adaposteste o baza militara mobila, cu toate facilitatile necesare. De cum am pasit pe schela portavionului, "Charles de Gaulle" ni s-a infatisat chiar mai impunator decat ar lasa sa se vada de la distanta. Ofiterii romani din echipajul NS "Mircea" au fost impresionati prima data de atmosfera de deplin profesionalism care domina fiecare incapere pe care am vizitat-o. Al doilea cel mai impresionant lucru a fost, fireste, tehnica - varf de gama - de la bordul navei franceze.
          Intalnirea dintre comandantul navei-scoala "Mircea", comandorul Mircea Tarhoaca, si comandantul portavionului "Charles de Gaulle", comandorul Sebastien Martinot, ramane o imagine istorica in colectia de fotografii care ilustreaza parcursul diplomatic foarte activ si productiv al batranului si inteleptului Bric "Mircea". Escala din Souda a navei-scoala "Mircea", din perioada 30 martie - 3 aprilie, era initial gandita ca una tehnica, pentru refacerea capacitatii si, desigur, pentru a le oferi romanilor din Creta, dar si grecilor posibilitatea de a vizita un crampei din Romania. Cu eleganta sa aproape inegalabila, "Mircea" s-a distins fara echivoc in peisajul grecesc, unde se mai aflau acostate nave militare, feriboturi, dar si nave de croaziera. Pe una dintre navele de croaziera sub pavilion elen, care efectueaza curse in Mediterana, s-a aflat si fotograful constantean Stefan Ciocan, care ne-a spus ca, desi a aflat prea tarziu ca nava de croaziera pe care se afla era la aproximativ 200 de metri distanta de Bricul "Mircea", a fost extrem de incantat si spune ca vederea navei simbol a Marinei Romane l-a facut sa simta profund mandria de a fi roman. "Aici, in Portul Souda, vizitatorii au fost pe masura eforturilor pe care le-a facut Ambasada Romaniei de la Atena pentru a populariza acest eveniment. Noi am vizitat obiectivele militare de aici, dar cel mai important obiectiv pe care l-au vazut ofiterii bordului a fost portavionul francez "Charles de Gaulle". Am fost primiti de comandantul navei si ii multumim pe aceasta cale si de asemenea ii multumim si atasatului militar al Romaniei de la Atena care a inlesnit o astfel de vizita", afirma comandantul NS "Mircea" , comandor Mircea Tarhoaca.
          In cea de-a doua noapte petrecuta la cheu, in Souda, chiar cand clopotul de la puntea centru indica miezul noptii, Poseidon, zeul marii, i-a lansat voinicului de legenda "Mircea" o provocare cu totul si cu totul neasteptata. Complice cu zeul Eon, care a starnit cel mai strasnic vant care sa loveasca in rafale si complet fara mila, Poseidon a tulburat apele intr-un mod care i-a uimit pana si pe navigatorii cu experienta de la bord. Era trecut de ora 01:30 cand comandantul navei a ordonat mobilizarea echipajului pentru schimbarea unghiului de orientare al vergilor. Ce a urmat a fost, din nou, o imagine de-a dreptul spectaculoasa si, in acelasi timp, un moment pe care elevii militari de la bord nu-l vor uita prea usor.
          Elevii de anul I ai Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale au sarit imediat din hamace si si-au luat pozitiile la manevrele de bratat. Efortul comun si perfect sincronizat de care au dat dovada elevii, sub comanda foarte calculata si precisa a maistrului militar clasa a II-a Marius Gabriel Tomita, a fost uimitoare.
          Pe un vant care sufla cu peste 200 km/h, cu valuri care aruncau stropi asemeni sagetilor pe puntile navei si in timp ce vaporul se legana greoi sub presiunea tumultului sarat al marii, cadetii au actionat intr-un suflet, cu o sincronizare perfecta, care i-a uimit si pe ei. Elev fruntas Denisa Rosu a descoperit abia pe nava-scoala ca are rau de mare, insa nimic nu a putut-o opri sa contribuie cu toata forta de care a fost capabila la efortul depus de colegii sai.
          Operatiunea de schimbare a unghiului vergilor, astfel incat nava sa tina cat mai bine piept furiei naturii dezlantuite, s-a desfasurat aproape in timp record, semn care demonstreaza eficienta antrenamentelor din ultimele 10 zile de mars. Elev fruntas Dorina Taranu este una dintre fetele care au pus umarul pentru stabilizarea navei in fata furtunii. "Sigur nu ne-am asteptat sa ne loveasca o astfel de vreme. Totul a pornit din senin. Dormeam si am inceput sa auzim vuietul vantului si sa simtim valurile mari care loveau bordajul. Nu stiam ce se intampla. Apoi a venit comanda pentru bratat. M-am simtit foarte energizata sa iau parte la acea activitate. Intamplarea face ca si eu am rau de mare, dar atunci nici nu mi-a fost teama vreo clipa si nici raul de mare nu s-a mai manifestat. A fost ceva foarte, foarte interesant, desi sper din toata inima sa nu prindem o astfel de vreme si cand vom fi in mars, pe mare", completeaza tanara eleva, cu entuziasm in glas.
          Dupa noaptea furtunoasa care a bulversat intreg echipajul, urmatoarea zi a fost una foarte calda si insorita, perfecta pentru excursia la Muzeul Marinei din Creta, situat in Chania, experienta oferita prin curtoazia Comandamentului Naval din Souda. Primii care au vizitat muzeul au fost cadetii de la bord. Tinerii au gasit interesante exponatele, care variau de la fosile de scoici pana la o foarte impresionanta expozitie de machete de nave civile si militare.
          Ultima seara in Souda ne-a oferit onoarea de a-i avea la bord pe membrii misiunii diplomatice romane in Republica Elena, echipa coordonata cu multa tenacitate de catre doamna ministru consilier Adriana Ciamba, unul dintre cei mai valorosi diplomati de cariera ai Romaniei si o prietena a navei-scoala "Mircea". Bucuria revederii cu velierul care i-a furat pentru totdeauna inima a simtit-o si doamna consilier diplomatic Mioara Pitut. Intalnirea a avut loc sub forma unui cocktail, la bordul navei, unde invitati au fost lideri militari din Creta, inclusiv seful bazei navale NATO din regiune, dar si diplomati de cariera. Atmosfera a fost completata de un spectacol de muzica populara romaneasca oferit de elevii fruntasi Madalina Fratila si Eduard Iftimie, ambii cu o vocatie deosebita si cu cate o cariera de solist pe care au pus-o pe planul doi, alegand sa imbrace uniforma militara.
          Concluziile primelor zece zile de mars si a primei escale, le expune chiar comandantul navei, comandorul Mircea Tarhoaca: "Pe durata deplasarii din Marea Neagra spre Stramtorile Bosfor si Dardanele misiunea noastra a decurs normal, am intarit observarea pe timp de noapte prin folosirea dispozitivelor pe timp de noapte, astfel incat lucrurile, in cele 20 de ore in care am tranzitat Marea Neagra pana in Stramtoarea Bosfor, au decurs normal, nu am avut incidente. Elevii care se afla la bordul navei s-au acomodat destul de bine, marea a fost una prielnica pentru tinerii invatacei in ale marinariei, sper sa fie asa in continuare si sa ne facem misiunea cu succes pana la capat".
          Ne desprindem de cheu pentru a parasi Souda, insa nu inainte de a efectua la bord ceremonia de ridicare a pavilionului. Este o zi speciala, prima duminica a lunii aprilie, marcata drept Ziua NATO in Romania, asa ca, pe bordul tribord, a fost arborat astazi, pe imnul NATO, pavilionul Aliantei.


          Text: Cristina SIMBETEANU
          Foto: Cristina SIMBETEANU, Bogdan DINU

---------------------------------------------------------
29 martie 2022

Instructia continua in ritm alert, la bordul navei-scoala "Mircea", in Marea Egee

Doua lucruri lipsesc cu desavarsire de pe Bricul "Mircea": rutina si monotonia. Dovada, in randurile de mai jos.

Saptamana de instructie a debutat in mare forta pentru cei 92 de elevi militari aflati in mars, la bordul navei-scoala "Mircea" prin arhipelagul elen, in Marea Egee. Pe masura ce se apropie de primul port de escala, Souda Bay, in insula Creta, nava trebuie sa arate impecabil pentru activitatile de protocol care se vor desfasura la bord, dar si pentru a lasa cea mai buna impresie despre Romania vizitatorilor in cele patru zile de stationare in golful elen.
          In prima zi a saptamanii, tonul desteptarii l-a dat martagonul, iar din orchestra specific marinareasca nu puteau lipsi acompaniamentele smirghelului, periei de sarma si chiar sunetul strident al flexului electric. S-a martagonit toata ziua, de la prova la pupa, s-au furbisat hublourile, placutele de identificare ale paramelor de pe punte, s-au smirgheluit cavilierele. In acest peisaj desprins mai degraba de pe un santier naval, unii si-au descoperit indemanari pe care nu stiau ca le au. Cel putin asa l-am suprins pe elevul fruntas Alexandru Dumitru, care, foarte tacticos, a aplicat cu multa grija si pricepere pitura de culoare rosie pe elementele din metal de pe sectorul de mentenanta care i-a fost repartizat. Ceea ce nu stiu multi este ca, pe o nava alba, asa cum este si nava-scoala "Mircea", exista fara exceptie si aceasta fata, de multe ori nevazuta. In porturi, nava ajunge mereu aratand maiestuos, imperial, demn de prestigiul care o preceda de peste opt decenii. Dar, asa cum spune o vorba inteleapta a noastra, a romanilor, obrazul subtire cu cheltuiala se tine. In acest caz, este vorba de energia si pasiunea investite de fiecare membru al echipajului in efortul lucrarilor de mentenanta. Dintr-un astfel de angrenaj din care face parte fiecare membru al echipajului, indiferent ca este ofiter, maistru militar, subofiter sau soldat/gradat profesionist, nu pot fi exclusi tocmai cadetii de la bord. In cazul de fata, protagonistii sunt chiar viitorii tehnicieni ai Fortelor Navale Romane, oamenii in responsabilitatea carora va cadea bunul mers al activitatilor practice de la bordul navelor militare.
          In aceeasi cheie, in cea de-a doua zi a saptamanii, inviorarea a fost inlocuita cu bricuitul. De la rasaritul soarelui, pe masura ce ne indreptam dinspre coasta insulei Santorini catre Creta, unde urmeaza sa acostam in portul Souda Bay, elevii militari au continuat cu sarguinta lucrarile menite sa ofere navei ceva mai estetica versiunea a sa. Luni, dupa-amiaza, am ancorat in dreptul insulei Santorini, una dintre cele mai populare destinatii turistice din Europa. Este probabil si cea mai renumita dintre insulele arhipelagului Cicladelor, iar despre ea se mai spune ca a fost devastata de aceeasi eruptie vulcanica despre care se crede ca a sters de pe fata pamantului continentul Atlantis, in urma cu circa 3500 de ani. La lasarea serii, am ridicat din nou ancora si, pe o mare de gradul 2 spre 3, am luat cap-compas insula Creta. Astfel ca, bricuitul de marti s-a desfasurat in mirificul peisaj de poveste oferit de insula Creta, sub un soare care ne-a mangaiat ocrotitor, linistind apele prin care urma sa navigam. Legenda spune ca insusi zeul suprem al Olimpului s-a nascut si a copilarit pe stancile inverzite ale celei mai mari insule grecesti, Creta. Zeus ar fi venit pe lume intr-o pestera de pe insula si ar fi fost crescut de nimfe, inainte sa castige lupta cu propriul tata, Cronos, si sa devina parintele tuturor zeilor. Aceeasi legenda care planeaza dens asupra insulei, mai spune ca atotputernicul Zeus, cand a rapit-o pe Europa din Phoenicia, a adus-o tot pe insula Creta. Cu aceste povesti in minte si cu muntii cu creste sure bucurandu-le privirile, elevii militari si-au dus la bun sfarsit sarcinile incredintate de instructori.
          In timp ce grupele desemnate sa ia parte alaturi de echipajul navei la lucrarile de mentenanta isi indeplineau indatoririle pe puntea duneta, la puntea centru, un alt grup de elevi confectiona marele pavoaz, sub atenta coordonare a maistrului militar clasa a III-a Silviu Chiochisan, unul dintre sefii de promotie pe specialitatea studiata, cu care Scoala Militara de Maistri Militari a Fortelor Navale se mandreste inclusiv in acest voiaj de instructie, insa aceasta poveste o vom elabora cu alta ocazie. Revenind la tema mentionata, marele pavoaz este ansamblul pavilioanelor codului international de semnalizare, ridicat de la prova la pupa la ocazii deosebite. Dupa cum puncta celebrul Jean Bart, marele pavoaz are meritul de a insufleti vaporul in zi de sarbatoare. Odata cu asamblarea marelui pavoaz in culorile drapelului national, asa cum o cere traditia marinareasca, elevii militari au avut si ocazia de a invata semnificatia fiecarui steag de semnalizare care le-a trecut prin maini.
          Mergem mai departe si urcam pe puntea teuga, unde la baza arborelui trinchet, din prova navei, o alta grupa numeroasa de elevi isi asteapta randul pentru a exersa urcarea in arborada cu trecere prin gabie. Activitatea le este supravegheata de capitanul Marius Nazare si de doi maistri clasa a II-a, Marius-Gabriel Tomita si Alexandru Simion. La un moment dat, de sus, din gabie, se aude vocea m.m. II Tomita care striga pentru cei de la baza sarturilor ca activitatea se apropie de final si nu se mai fac urcari. Entuziasmul elevilor este insa de-a dreptul coplesitor si de nestavilit. Ii fascineaza urcarea in arborada, ii incita adrenalina escaladarii grijelelor cu briza mediteraneana adiindu-le pe spate. Fiecare grupa de cate patru elevi urca rapid, cu o dexteritate de invidiat la niste cadeti novice, trec prin gabie si coboara pe bordul opus cu zambetul pe buze, satisfacuti de pragul pe care l-au depasit infruntandu-si temerile si nesiguranta.
          Ne apropiem de golful Souda, iar observatorii din pupa raporteaza rand pe rand tinte aeriene care survoleaza portiunea de mare in care navigam si noi. Sunt aeronave militare franceze, lansate de pe portavionul "Charles de Gaulle" - nava amiral a Marinei Franceze, pe langa care trecem la cabluri distanta si care ne ramane in pupa la tribord pe durata stationarii noastre la ancora inainte de intrarea in portul Souda Bay. Lansat pentru prima data la apa in 1994, "Charles de Gaulle" (R91) este o platforma cu propulsie nucleara, ce poate avea la bord pana la 40 de avioane de vanatoare Rafale M, precum si elicoptere. Portavionul poate atinge o viteza de deplasare de pana la 27 de noduri si este echipat cu patru lansatoare de rachete Aster, doua lansatoare de rachete Mistral si opt tunuri calibru 20 mm.
          Nava militara sub pavilion francez, alaturi de alte doua portavioane, unul american si unul italian, face parte din gruparea navala NATO dislocata in Marea Mediterana.


          Corespondenta transmisa de Cristina SIMBETEANU

---------------------------------------------------------
27 martie 2022

Pe urmele zeilor olimpieni, prin arhipelagul grecesc

A fost un sfarsit de saptamana dinamic si plin de experiente si senzatii noi pentru elevii militari aflati la bordul navei-scoala "Mircea", in primul mars de instructie international din anul acesta. Inca de la plecarea din portul militar Constanta vremea a tinut cu noi si ne-a oferit o mare neobisnuit de linistita pentru aceasta perioada a anului. Gratie vremii frumoase, elevii militari s-au putut bucura pe deplin de tranzitarea stramtorilor turcesti. Daca pentru unii elevi trecerea prin stramtoarea care desparte Europa de Asia si care face legatura dintre Marea Neagra si Marea Marmara a fost o premiera mult asteptata, pentru altii a insemnat rememorarea unor amintiri. Este si cazul elevei Cristina Sanda. Tanara a activat pana in toamna anului trecut ca soldat/gradat profesionist la bordul fregatei "Regina Maria". Acum se afla la cea de-a sasea iesire pe mare si a doua tranzitare a Stramtorii Istanbul (Bosfor). "Am mai trecut prin Bosfor o data, dar se intampla candva in luna octombrie a anului trecut. Ma bucur ca am avut din nou ocazia sa revad stramtoarea, de data aceasta cu nava-scoala "Mircea", pe o vreme superba, care pune in valoare peisajul deosebit oferit de orasul Istanbul", ne marturiseste eleva.
          Asteptata cu mult interes a fost si intrarea in stramtoarea Canakkale (Dardanele), unde am avut ocazia sa trecem cu nava pe sub nou-inauguratul pod "Canakkale 1915", considerat la ora actuala cel mai lung pod suspendat din lume. Constructia, inaugurata pe 18 martie, are o lungime de 4,6 km si o distanta de 2 km intre cei doi piloni si traverseaza stramtoarea care face legatura maritima intre Marea Marmara si Marea Egee. Dupa cum era firesc, elevii militari au fost impresionati de cea mai noua constructie-simbol a Turciei.
          Chiar daca Zeul Neptun ne-a ocrotit drumul pe largile intinderi albastre, nu toti cadetii de la bord au fost scutiti de raul de mare. Zeci de generatii de ofiteri si maistri militari de marina au primit botezul marinaresc la bordul Bricului "Mircea". Totusi, ne putem gandi ca insusi marsul de intructie cu velierul invaluit de legenda reprezinta taina initierii pentru tinerii lupi de mare.
          In cazarma 3 multi elevi militari au cumpanit la vederea semnului controversei plasat intre vocatia simtita pe punte si realitatea dramatica de la tromba. Insa, dupa cum a explicat si medicul Eduard Moise intregului echipaj in cadrul unei instruiri facute la puntea centru, raul de mare nu este o boala si poate fi tinut in frau.
          Un mic secret pe care il invata cadetii este ca dinamismul activitatilor desfasurate pe puntile exterioare ale navei este, de multe ori, antidotul ideal pentru a ameliora macar simptomele raului de mare accentuat. Cu putin inainte de a pleca in primul mars de instructie de anul acesta, nava-scoala "Mircea" a iesit din santierul naval Constanta, acolo unde, timp de sase luni a fost supusa unor ample lucrari de modernizare a arboradei. Ca atare, in acest voiaj, "Mircea" este din nou asemeni unui bijutier care dispune de cele mai fine ustensile pentru a slefui caractere si profiluri profesionale ale viitoarelor cadre militare de marina.
          Pe durata tranzitarii celor doua stramtori turcesti, sub indrumarea atenta a instructorilor de la bord, elevii militari au fost repartizati pe roluri la manevrele de pe punte si au exersat rolurile la bratarea vergilor. Activitatea a fost condusa cu multa rabdare si pricepere de catre maistrul militar clasa a II-a Marius Gabriel Tomita, aflat pentru a opta oara la bordul N.S. "Mircea" in rolul de instructor. Bratarea vergilor este una dintre cele mai dinamice si de impact activitati de care au parte cadetii care fac practica la bordul lui "Mircea". Dincolo de rolul pur tehnic al acestui exercitiu, care implica deosebit de mult efort fizic, activitatea constituie si un reper pentru consolidarea echipelor. Este uimitor de privit cum cativa metri de parama aflata sub o tensiune destul de puternica pot deveni liantul unui efort perfect sincronizat sau cum pot alinia disciplina cu solidaritatea. Pe masura ce efortul curge, curg si raurile de sudoare, insa iese la suprafata cea mai pura esenta a spiritului de echipa.
          Dupa trei zile petrecute in mars cu nava-scoala, elevii de anul I ai Scolii Militare de Maistri Militari a Fortelor Navale incep sa aiba certitudinea ca aceasta va fi una dintre cele mai importante aventuri ale vietii lor de pana acum. De la dormitul in hamac, activitate care le-a cam pus cadetilor ingeniozitatea la lucru, la exercitiile de vitalitate specifice si esentiale la bordul oricarei navei militare si pana la serviciile de cart, totul pare sa ii fascineze peste masura pe elevii militari.
          Mare parte din timpul in care vaporul se afla in mars, semnalul de telefonie mobila este nul. Ce fac atunci elevii de la bord in orele libere? Ei bine, exerseaza de zor nodurile marinaresti care le-au fost predate de catre maistrii militari Marius Gabriel Tomita, Silviu Chiochisan si Cristian Calanchiaschi.
          Finalul primei saptamani pe mare ne-a gasit plutind in deriva in apropiere de insulele Donousa si Amorgos, doua dintre formatiunile stancoase populate care alcatuiesc arhipelagul Cicladelor inferioare. Avem parte de un apus superb, care scalda in razele sale, la prova, insula Donousa. Pe masura ce soarele se retrage discret sub linia orizontului, nava este invaluita de crepusculul tot mai intens al serii, care lasa la vedere un cer instelat perfect. Este duminica si, spre satisfactia elevilor, la bordul lui "Mircea" se reia inca o traditie: proiectia de film la puntea centru. Ruleaza "Discursul regelui". Este un bun moment de relaxare inaintea unei noi saptamani care ne asteapta cu provocari si surprize doar dintre cele mai placute.


          Corespondenta transmisa de Cristina SIMBETEANU

---------------------------------------------------------

 
Ultima actualizare: 03 Mai 2022