Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

11.04.2011 - Istanbul

            Luni, 4 aprilie, ora 12
            Incepe ceremonialul militar dedicat plecarii Navei-Scoala "Mircea" in misiune internationala. La ceremonialul de plecare, garda de onoare prezinta onorul sefului SMFN, viceamiralul dr. Aurel Popa. Cele doua fregate, "Regele Ferdinand" si "Regina Maria" incadreaza Bricul si creeaza parca un coridor cu tenta de oficiala sala a coloanelor, sala doar pentru inalte si memorabile ceremonii. Raspunsul garzii la salutul sefului SMFN, raspuns prompt, simultan din sute de voci, ii reintroduce pe cei ce dadusera frau liber imaginatiei, in atmosfera cazona. Suntem in tara ordinii si disciplinei. Suntem pe dana militara Constanta. Comandantul marsului, comandorul Ion Custura, si comandantul navei, comandorul Gabriel Moise, raporteaza: "Gata pentru misiune!". In spatele cuvintelor se afla insa luni de pregatire din partea echipajului, precum si saptamani de eforturi colective ale cadetilor.

            Iesirea din port, cap compas intrarea in Bosfor
            Carturile de mars sunt instalate. Studentii din anul al doilea ai Academiei Navale fac carturi de navigatie sau, in functie de specialitate, la motoare. Este momentul in care aplica notiunile teoretice invatate in timpul primului an. Aici, nava nu mai este doar o silueta sau un punct mobil asezat pe harta. Aici este viata reala, cu diversi curenti marini care actioneaza dincolo de vointa noastra, cu vant pe care doar cei ce au navigat suficient in Marea Neagra il respecta si il iau in serios, cu alte pericole de navigatie care pot interveni in orice moment. Nava este purtata de valuri, raul de mare isi face simtita prezenta... Elevii Scolii Militare de Maistri de Marina fac carturi la timona, invata sa accepte "toanele" navei. Unele nave "tin" mai bine drumul, altora "le place" sa fie mai des controlate din carma. Veghea prova si veghea pupa invata ce inseamna perseverenta si strunirea atentiei timp de patru ore in mars, ziua sau noaptea. Din fericire, locul marinarului din gabie, de pe catarg, a fost luat in zilele de astazi de radarul de navigatie. Pe scurt, viitorii ofiteri si maistri militari executa acum, pe de o parte, activitatile pe care urmeaza sa le indeplineasca la navele de lupta, pe de alta, ceea ce vor trebui sa coordoneze si sa controleze la viitorii subordonati. Dupa incheierea stagiului la bordul veteranului "Mircea", vor avea suficiente deprinderi practice pentru a trece la etapa urmatoare de pregatire.

             Lucrul in arborada – dovada de curaj, autocunoastere si stapanire de sine
            In perioada anterioara marsului, cadetii au desfasurat primele exercitii de urcare in arborada. Navigatia cu vele este una traditionala si necesita desfasurarea, strangerea si orientarea manuala a velelor. Pentru aceasta, marinarii trebuie sa poata urca pe catarge si vergi, iar de acolo sa actioneze asupra velelor. Evolutia mijoacelor de siguranta pentru lucrul la inaltime este evidenta, dar cel mai important este tot exercitiul zilnic. "Mana dupa mana, picior dupa picior" repeta obsesiv instructorii. Este modalitatea de a fi sigur ca permanent ai cel putin doua puncte solide de sprijin. Centura de siguranta se foloseste doar la stationare ori la lucrul timp mai indelungat in acelasi loc.
            Pe mare, conditiile se schimba intr-o anumita masura. Din cauza valurilor si a vantului uneori puternic, urcarea si lucrul in arborada se ingreuneaza. Graba nu apare niciodata in randul celor acceptate de marinari. Cu grija, trecerile prin gabie au devenit mult mai aproape de obisnuinta.
            A urmat desfasurarea pe vergi, mereu sub atenta indrumare a instructorilor. Primul exercitiu, demonstrativ, este sustinut de marinarii din echipajul permanent al navei-scoala si punctat cu explicatii de catre maistrii instructori. Uneori, cu emotii la trecerea pe vergi, alteori in vecinatatea abandonului, cadetii trec si acest test. Este momentul antrenamentelor, pentru ca toata aceasta miscare sa prinda cursivitate si, de ce nu, chiar un dram de eleganta. 

            Prima zi de stationare in port
            Aceasta este, conform uzantelor, destinata vizitelor oficiale la autoritatile locale militare si civile. Astfel, delegatia condusa de comandantul marsului, cdor. Ion Custura, a fost primita de vice-guvernatorul Istanbulului, de comandantul garnizoanei si de vice-primarul orasului. Fiecare dintre aceste vizite reprezinta ocazii speciale pentru a promova imaginea Fortelor Navale ale Romaniei si a tarii noastre si, de asemenea, de a transmite bunele intentii si dorinta de colaborare a marinarilor romani.
            Pe parcursul discutiilor, gazdele si-au exprimat multumirile pentru faptul ca nava-scoala simbol a Fortelor Navale Romane este prezenta la sarbatorirea a 10 ani de la infiintarea BLACKSEAFOR.
            Pe parcursul stationarii in Istanbul, la bordul NS "Mircea" s-au aflat doi cadeti albanezi care isi fac studiile militare la Academia Navala din Tuzla (Turcia) si care s-au instruit alaturi de colegii lor din Romania. Ei au avut ocazia de a locui, de a se instrui la cheu si de a participa la toate activitatile ca parte integranta a echipajului.

19.04.2011 - Istanbul-Pireu

             Plecarea din Bosfor le-a aratat inca o data, daca mai era nevoie, tuturor marinarilor de la bord imprevizibilitatea vremii in Marea Neagra. Ora 15.00: vreme numai buna pentru activitati turistice linistitoare. Ora 18.00: vant in rafale cu forta care te obliga sa te adapostesti. Ploaie cand nervoasa, de vara, cand enervant de marunta, vecina cu pacla. La orizont, nori amenintatori. Ne indreptam spre Marea Marmara. O trecere de apa suspendata pe pamant spre nord, spre Marea Neagra de stramtoarea Bosfor, spre sud, spre Marea Mediterana, de stramtoarea Dardanele. In curand, vremea devine mai prietenoasa, parca spre a ne arata ca ne indepartam de capricioasa vecina de ape a Romaniei. Avem de navigat noaptea in Marmara si de trecut apoi, pe timp de zi, asa cum impun regulile stabilite de Tratatul de la Montreux pentru o nava militara, stramtoarea Dardanele.
             Duminica dimineata intrarea in stramtoarea Dardanele se zareste deja. Dupa desteptare, se primeneste cazarmamentul. Se scutura asternuturile, se pun in ordine toate cele necesare somnului: paturi, perne, hamace.
             Suntem la ancora, asteptand sosirea pilotului care sa ne conduca in siguranta prin stramtoare.
             Chiar daca pe mare zilele saptamanii par a fi toate la fel, una se pastreaza in continuare deosebita. Cel putin pentru crestini. Duminica dimineata, preotul militar ii cheama pe enoriasi la Sfanta liturghie. E drept ca specificul navei face ca adunarea la slujba sa se faca cu soneria, nu cu clopotul, iar orientarea altarului de campanie sa nu poata fi permanent spre rasarit, ci sa depinda de cursul navei. In rest, preotul, cantaretii, credinciosii – fiecare dupa vointa si credinta – oficierea slujbei, cuvantul de intelepciune, toate ca la bisericile de pe uscat.
             In cateva ore, zgomotul constant al motorului principal se aude din nou. Abia acum realizam ca lipsa acestui background sonor, uneori agasant, este mai neplacuta decat prezenta lui.
             La amiaza, incepe tranzitul stramtorii. Dupa parcurgerea Bosforului, o metropola cu aglomeratie urbana coplesita de amestecul de istorie si modernitate, trecerea prin Dardanele este una mai lunga si mai monotona. Abia pe seara, la apropierea de iesirea din coridorul maritim marginit pe ambele parti de coastele Turciei apar putinele atractii pentru marinarii aflati pentru prima data in tranzit pe aici. Monumentele dedicate memoriei soldatilor turci cazuti pentru apararea teritoriului aflat in prezent in granitele Turciei.
             Marea Egee ne intampina calma, prietenoasa, dupa apusul soarelui. Este vremea crepusculului, moment deosebit de important pentru navigatori. Acum se pot face observatiile si masuratorile astronomice, acum se poate determina pozitia navei fara a avea nevoie de orientare la coasta. Studentii, viitori responsabili cu navigatia la nave, isi consolideaza acum cunostintele dobandite in orele de navigatie astronomica. Aplicarea practica a notiunilor acestei discipline se poate face doar in mare deschisa, unde orizontul nu este brazdat de nicio creasta de pamant. Doar nava, navigatorul si marea.
             Bucataria navei este "furnalul" cu foc aproape continuu. Grupele de serviciu la bucatarie ajuta bucatarii la prepararea si distributia hranei, la facutul painii.
             Mancarea, aici la bordul navei-scoala "Mircea", are si aroma zambetului cu care se prepara. Mai mult, mirosul de paine abia scoasa din cuptor iti da senzatia de "acasa", de poveste la gura cuptorului.
             Pregatirea practica a studentilor si elevilor a continuat in vederea acumularii cunostintelor pentru manevra velelor. Au continuat desfasurarile ritmice pe vergi in timpul marsului, pana cand teama la trecerea de pe arbore pe vergi sau la parcurgerea traseului pana la locul destinat pentru intinderea velelor inceteaza sa mai fie un obstacol demn de luat in seama. Au urmat rolurile pentru orientarea vergilor in functie de directia sau de forta vantului. Sunt roluri care dezvolta spiritul de echipa si scoate cel mai bine in evidenta rezultatele munci impreuna. La nivelul unui velier de clasa A, asa cum este nava-scoala "Mircea", nu se remarca aproape niciodata indivizii, ci doar echipele, iar rezultatele foarte bune ale unui singur membru al echipajului nu pot fi puse in valoare decat prin contributia pe masura a echipei din care face parte.
             Navigatia printre insulele Eladei apleaca privitorul (fie aflat in timpul liber, fie de cart) la visare. Izul legendelor Olimpului se intretaie acum cu siajul navelor de croaziera.

21.04.2011 - Pireu-Durres

        Prezenta NS Mircea in Grecia a fost una plina de insemnatate. O nava cu trei catarge, un velier aflat intr-o stare perfecta de functionare, intr-o tara cu o traditie navala milenara, reprezinta un punct de atractie. In plus, am simtit mandria de a raspunde turistilor aflati la bordul navelor de croaziera unde luxul era la el acasa, la intrebarea "De unde sunteti?". Am raspuns, cu capul sus, mandri de tricolorul arborat la pupa: "Din Romania".
        Dupa escala facuta in Grecia, urmatoarele patru zile au fost dedicate antrenamentelor pe mare si marsului catre Durres, port reprezentativ pentru Albania. Pentru ca distanta necesara navigatiei intre cele doua porturi putea fi acoperita intr-un timp ceva mai scurt, dar totodata era necesar un mare numar de ore de antrenament pentru atingerea urmatorului nivel de pregatire in arta marinareasca, a aparut senzatia de plecare de la cheu doar catre mare, nu catre un port urmator.
        Vremea buna a permis invergarea, mai exact, montarea velelor pe vergile de pe catarge. In afara "sezonului" de navigatie cu vele, in special pe timpul iernii, acestea se pastreaza in magazii, in conditii de umiditate scazuta, pentru a le prelungi astfel durata de functionare. Echipajul permanent, beneficiind de experienta pe de o parte "furata" de la generatiile anterioare, iar pe de alta, de multe ore de studiu si mai ales practica la bordul velierului, a montat velele strict necesare antrenamentului cadetilor in primele zile de mars. Au urmat prezentarea si asimilarea rolurilor pentru manevra velelor, astfel incat, in prima faza, cel putin teoretic, fiecare participant sa stie ce are de facut in continuare in cadrul marii familii numite "echipaj".
        Printre antrenamente in arborada, acumularea de cunostinte practice de navigatie costiera, estimata si astronomica, incet s-au conturat si sarcinile privind executarea lucrarilor de matelotaj. La bordul velierului, matelotajul este ridicat la rang de arta. Aici se deprinde mestesugul nodurilor marinaresti si altor asemenea lucrari, de la cele mai simple la cele care raman, chiar si cu ajutorul cartilor de specialitate, doar la indemana celor foarte priceputi.
        Duminica, devenita la bord una dintre zilele comune pe mare, a fost scoasa in evidenta prin oficierea unui scurt serviciu religios. Vremea potrivnica, cu vant in rafale si valuri care uneori treceau peste copastie, nu a permis desfasurarea Sfintei Liturghii, asa cum si-ar fi dorit cea mai mare parte a echipajului. Duminica Floriilor a fost marcata insa prin binecuvantarea data de preot si impartirea traditionalelor ramuri de salcie. Urmeaza Saptamana Patimilor, saptamana de dinainte de Pasti.
        A doua zi, munca la bord a fost reluata cu sarg. Au fost repetate practic atributiunile din arborada, deoarece momentul navigatiei cu vele este tot mai aproape. Marinari din echipajul permanent al navei-scoala "Mircea" au executat un exercitiu demonstrativ de intindere a unei vele la catargul din prova. Cu o vela deschisa la catarg, am realizat ca momentul mult asteptatei eliberari in voia vantului este aproape. Cadetii au avut ocazia de a se acomoda cu comenzile corespunzatoare fiecarui pas din acest intreg care va pune, la final, vantul in slujba deplasarii navei in directia dorita de comandant.
        Primirea in portul Durres a fost una deosebit de calduroasa, prin grija Ambasadei Romaniei la Tirana care a tinut foarte mult ca cel mai important port al Albaniei sa figureze pe harta marsului de instructie al Navei-Scoala "Mircea" din acest an. Despre toate acestea insa, intr-o corespondenta viitoare.