Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

          Asa cum o constructie reusita necesita efort, sudoare si sacrificii, desavarsirea unui om necesita invingerea fortelor potrivnice pe care le intampina in itinerariul sau de implinire. Pentru mine, o treapta a acestui drum initiatic o reprezinta marsul de instructie cu Nava Scoala "Mircea"...
          In urmatoarele randuri voi incerca sa explic cateva aspecte ale formarii mele pe tot parcursul stagiului de practica. Dar o sa extind putin ideea si nu o sa ma limitez la a scrie doar despre faptul ca am invatat lucruri noi in domeniul practicii marinaresti. O sa ma raportez la o alta realitate de care toti suntem constienti insa despre care vorbim foarte putin unii cu ceilalti. Voi scrie despre viata contemplativa, despre interiorul nostru, despre formarea noastra psihica, despre dezvoltarea noastra in domeniul lumii ideilor...Nu numai despre cum am invatat sa dirijam nava, ci si cum am invatat sa dirijam gandurile astfel incat sa rezolvam cu usurinta problemele ce vor aparea in meseria noastra si nu numai.
          Am fost aruncat in lupta cu misterul exact cand dusmanul era mai aprig. Spun asta pentru ca, acum 4 luni, la plecare, un aliat al necunoscutului - Marea Neagra - a incercat sa ma intimideze, sa ma dezarmeze, astfel ca s-a dezlantuit, provocand ravagii in stomacul meu neobisnuit cu ruliul si tangajul. Slabit dupa aceasta grea incaierare, am fost tentat sa gandesc ca va fi un razboi mult mai dificil, ca am subestimat inamicul. Insa aliatii mei de baza - curiozitatea, speranta si increderea in mine insumi - m-au sfatuit sa indepartez temerile si sa astept urmatoarele provocari cu optimism, ba chiar cu nerabdare.
          Au urmat batalii zilnice...Cursuri, lucru in arborada, carturi interminabile, dar eu nu faceam altceva decat sa ma bucur...Ma bucuram de fiecare data cand necunoscutul ataca...Ma bucuram de fiecare noutate ce o aducea cu sine, ma bucuram de tot ceea ce il reprezinta...Insa misterul nu s-a dat batut, ci a pus la cale noi tactici care mai de care mai marsave...
          Odata cu trecerea timpului, si-a creat arme invizibile, s-a strecurat in gandurile mele intime si m-a atacat in momentele de singuratate, cand credea ca sunt cel mai vulnerabil...Astfel a adoptat un truc perfid numit santaj emotional...S-a camuflat in persoanele dragi si mi-a dat o lovitura grea, provocandu-mi o fisura adanca in scutul sentimental, dorul de casa revarsandu-se asupra fiintei mele cu o putere incredibila...Treptat, aceasta durere incepuse sa se manifeste si in timpul activitatilor zilnice, viata la bordul navei devenise parca monotona...
          Era nevoie de cercetare, de  descoperirea  unor noi tehnici de lupta Astfel am trimis soldatii-neuroni cei mai iscusiti in arta de a gandi sa fure informatii de pe teritoriul inamicului, i-am directionat exact in mijlocul necunoscutului. Am gasit acolo cea mai puternica unealta pe care am ignorat-o mult timp – vointa! Vointa era capabila de orice...Vointa mi-a spus ca pot sa transform totul cu ajutorul ei, mi-a spus ca tot acest razboi a fost, de fapt, inexistent...
          Plecand de la aceasta premisa, incerc in prezent, odata cu intoarcerea acasa, sa demonstrez ca misterul imi e de fapt  prieten, ca trebuie sa-mi pun intrebari chiar daca raspunsul doare, ca trebuie sa colaborez cu necunoscutul, sa-l caut neincetat cu mintea, sa-l accept ca parte integranta a vietii pentru ca odata cu el apare si satisfactia cunoasterii, a intelegerii, a implinirii de moment.
          Ajung in Romania avand convingerea ca am mai urcat o treapta pe scara devenirii personale, sigur pe informatiile si deprinderile acumulate, deschis spre orice alte concepte noi, asteptand cu sufletul la gura imprevizibilul zilei de maine.   

          Dimineata zilei de 15 august 2009 a debutat la bordul navei scoala "Mircea" cu o festivitate dedicata sarbatoririi Zilei Marinei si a Adormirii Maicii Domnului.  Dupa primirea raportului de catre comandantul marsului, domnul comandor dr. Corneliu BOCAI i-a felicitat pe cei 11 membri ai echipajului care poarta numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora.
          Festivitatea a continuat cu citirea mesajelor de felicitare primite din tara - mesajul sefului Statului Major General, domnul amiral dr. Gheorghe MARIN, al sefului Statului Major al Fortelor Navale, domnul contraamiral Dorin DANILA, al comandantului Academiei Navale "Mircea cel Batran", comandor Dan HAULICA si al comandantului Scolii Militare de Maistri Militari "Amiral Ion Murgescu", comandor Marian BARDAN. Mesajele au fost primite cu bucurie si emotie de catre echipaj continutul acestora fiind unul deosebit, ce a mers la sufletul fiecaruia dintre noi, facandu-ne sa ne simtim mai mandri de faptul ca suntem marinari.
          Apoi au fost prezentate cateva repere istorice privitoare la evolutia marinei militare, precum si perspectivele pe termen mediu privind inzestrarea Fortelor Navale Romane.
          A urmat slujba religioasa oficiata de preotul militar Torino Dumitriu ce a cuprins doua momente. Primul a fost prilejuit de sarbatorirea Sfintei Maria, patroana spirituala a marinarilor romani si cel de-al doilea a fost slujba de Te Deum, cu pomenirea tuturor eroilor cunoscuti si necunoscuti.
          In continuare s-a desfasurat o scurta festivitate de premiere a castigatorilor  concursului  cu tema "Cunoasterea F.N. - 4", concurs organizat pe data de 13 august 2009 in contextul apropierii "Zilei Marinei Romane". Domnul Cdor. dr. Corneliu Bocai a inmanat diplome si i-a felicitat pe invingatori. Dupa aceasta s-a facut o fotografie de grup ca moment de aducere aminte a faptului ca de "Ziua Marinei Romane 2009" noi am fost la bordul lui "Mircea".
          Mai sunt doar cateva zile pana la revenirea noastra acasa, dar aceasta ultima saptamana are si ea o incarcatura destul de mare, urmand ca examinarile din cadrul "Colocviului de stagiu si respectiv practica" sa fie in prim planul activitatilor de la bord pe datele de 21 si 22 august.
          Va transmitem cele mai calde urari de sanatate si fericire tuturor celor de acasa!

          Nava scoala "Mircea"  a acostat in portul autonom spaniol Melilla, vineri, 7 august a.c. Acesta este a opta escala dupa porturile Catania, Cadiz, Tenerife, Hamilton, Charleston, Boston si Ponta Delgada ce fac parte din planul marsului de instruire practica pe care nava scoala Mircea il executa din data de 12 aprilie a.c. 
          Velierul romanesc a efectuat acostarea in portul Melilla cu echipajul desfasurat pe vergi, moment de mare admiratie din partea celor ce ne asteptau. Au fost prezenti la sosire Consulul general al Romaniei in Spania, Doamna Monica Stirbu, Ministrul provincial de cultura al Orasului Melilla, Doamna Simi Chocron Chocron si Comandantul capitaniei portului Melilla, Comandor Francisco Jovier Lopez Alemany.
          Pentru comanda navei au fost programate la intalniri la Presedintele Consiliului local al Orasului Melilla si la Comandantul militar al zonei autonome la fortul "TERCIO GRAN CAPITAN DE LA LEGION", iar pentru cadrele si cadetii navei s-au organizat excursii pentru vizitarea obiectivelor istorice si turistice din zona. In zilele de stationare nava scoala Mircea a fost deschisa pentru vizitare  publicului doritor, numarul acestora fiind insemnat.
          Pe data de 10 august, Mircea ridica ancora din portul de escala Melilla cu destinatia Constanta. Odata ajunsi acasa putem spune ca misiunea a luat sfarsit, dovedind inca o data ca actualii si viitorii marinari militari romani sunt capabili sa-si indeplineasca cu demnitate si onoare misiunile oriunde in lume.

          Dupa cum aminteam in corespondenta anterioara, joi, 16 iulie 2009, studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran" au sustinut un nou examen, de aceasta data la Teoria sistemelor de reglaj automat.
          Catre orele 11.30 vantul a inceput sa creasca in intensitate si sa isi schimbe directia din care batea, devenind favorabil pentru navigatia cu vele. Astfel, comandantul navei a hotarat ca la terminarea examenului sa desfasoare velele si sa navigam din nou cu forta vantului.
          Dupa doar doua zile, mai exact pe 18 iulie 2009, a venit randul elevilor sa retraiasca emotiile inevitabile sustinerii unei verificari la disciplina Pregatire marinareasca.
          Luni, 20 iulie 2009, comandantul marsului, domnul comandor Corneliu Bocai a tinut sa prezinte intregului echipaj cateva elemente legate de sarbatorirea Sfantului proroc Ilie, sa felicite pe cei de la bord care poarta acest nume, precum si pe membri familiilor acestora. In cadrul prezentarii a fost subliniat si faptul ca acest sfant este patronul spiritual al aviatorilor militari, acestia serbandu-si ziua armei. A urmat apoi slujba religioasa oficiata de preotul militar Torino Dumitriu, ce a avut doua parti – prima legata de sarbatorirea Sf. Ilie si o slujba de pomenire a eroilor romani cazuti la datorie, ce au facut parte din arma aviatie.
          Cerul a fost senin pe perioada noptii si incarcat de stele, ceea ce a favorizat executarea de masuratori la stele si determinarea elementelor necesare navigatiei astronomice pentru studentii de la navigatie.
          Ieri, 21 iulie 2009 elevii au sustinut verificarea finala la disciplina Organizarea si productia muncii.
          In aceste 5 zile ne-am apropiat de Ponta Delgada cu 650 mile marine, parcurse exclusiv cu ajutorul velelor.
          Cu detalii referitoare la viata de la bordul navei scoala "Mircea" voi reveni in relatarile viitoare, dar pana atunci, va transmit din partea intregului echipaj cele mai calduroase salutari.

Nava Scoala MIRCEA

          Nu as putea spune ca este ca intr-un poem, insa experienta de pe Nava Scoala este cu siguranta una unica. Dinamismul lucrului in arborada si sentimentul ciudat pe care ti-l dau velele atunci cand le vezi pentru prima oara intinse si, totodata observi puterea vantului exploatata cu toata maiestria, iti provoaca fiori.
          Conditiile neobisnuite de trai si impactul pe care l-am avut cu marea te fac intr-adevar sa intelegi ceea ce inseamna meseria de marinar, fapt pentru care echipajul bricului Mircea – asa cum este numit in limbajul curent - a reusit intr-un timp relativ scurt sa faca din noi veritabili marinari.
          Datorita aglomeratiei din cazarma si a nevoii de a fi gata permanent pentru lucrul in arborada, am reusit cu totii sa dezvoltam         un spirit de echipa si de camaraderie cum eu personal nu am crezut  ca este posibil.      
          Serviciile, carturile cu succesiunea lor de metronom si taria de caracter a comandantilor nostri ne-au insuflat un simt al raspunderii diferit fata de ceea ce cunosteam. Incet, incet, port dupa port, prestigiul Navei Scoala "Mircea" ne-a cuprins si ne-a uimit chiar si pe noi, cand am observat atatia localnici, dar si conationali care asteptau venirea noastra si vroiau sa afle cat mai multe detalii despre nava noastra.
          In fiecare tara, in fiecare port in care am oprit, sute de conationali, romani de toate varstele au pasit mandri pe taram romanesc. Iar noi, cu fiecare vizitator care pasea sau admira frumoasa noastra nava, deveneam tot mai mandri, mandri de a fi romani.
          Chiar daca ne aflam in a doua jumatate a marsului si toate lucrurile devin mai usor de executat cu fiecare zi, nu ezita a se napusti asupra mea un fel de tristete, ca si marsul acesta se va termina. In scurt timp va fi nevoie sa ne luam ramas bun de la Mircea. Cu toate acestea sunt sigur ca ne vom intoarce acasa altfel de oameni, mai buni, mai tari, mai iscusiti, ne vom intoarce acasa marinari.

          Student caporal Teodor LAZAR

          Uite asa am ajuns si in punctul de cotitura al marsului de instructie 2009 cu Nava Scoala "Mircea", la Boston – Massachusets, al doilea si ultimul port american de pe harta noastra. Pe o vreme destul de rece pentru aceasta perioada a anului si ploi ce nu semanau tocmai cu cele de vara, ne-am incumetat totusi manati de curiozitate sa vedem chiar din prima zi a stationarii acest oras. Ce mai conteaza vremea de afara cand in fata ai necunoscutul?!
          Boston este unul din cele mai mari orase ale Coastei de Est si cu siguranta este cunoscut de toata lumea ca fiind locul in care tanara natiune americana a raspuns Coroanei  Britanice prin ceea ce a ramas in istorie ca fiind "Partida ceaiului din Boston".
          Oras – port de mare insemnatate pentru Statele Unite, Boston este si un important centru universitar. Institutiile de invatamant superior - Institutul Tehnologic din Massachusets si Harvard sunt recunoscute pe plan mondial ca fiind printre cele mai bune, ce ofera cursantilor o foarte buna pregatire, iar a fi absolvent al unei facultati din cadrul acestor centre universitare este bineinteles o mandrie.
          Cu siguranta ca ar fi multe de povestit despre Boston, dar marea atractie a stationarii noastre aici a constituit-o excursia de o zi la New York organizata cu ajutorul Excelentei sale, Ambasadorul Romaniei la Washington D.C., domnul Adrian Vierita si al Atasatului militar aero si naval al Romaniei, domnul general de brigada Liviu Serban, carora le multumim inca odata.
          New York, New York!!! Totul pare atat de cunoscut si familiar incat am impresia ca nu sunt pentru prima data aici. Nimic nou, nimic surprinzator – zgarie-nori, Empire State Building, Madison Square Garden, Times Square, Wall Street, Broadway, Brooklyn, Central Park, Liberty Island sunt locatii pe care si un pusti de zece ani le recunoaste de la televizor. Insa emotia si starea de spirit traite atunci cand te afli fizic langa aceste repere nu doar ale Statelor Unite ale Americii, ci si ale lumii sunt foarte greu de explicat in cuvinte.
          Daca ai venit la New York si nu ai vizitat Statuia Libertatii inseamna ca ai venit degeaba. Asa ca acesta a fost primul nostru obiectiv si in consecinta ne-am imbarcat pe feribotul ce face legatura intre marele oras si Liberty Island, curiosi sa vedem ce a putut face Gustav Eiffel pentru americani. Si a facut destul – le-a dat un simbol si o identitate. Pozitionata strategic, statuia este primul obiectiv pe care-l vede "emigrantul" venind dinspre est cu vaporul pe "pamantul fagaduintei".
          Cea mai mare metropola a lumii, New York-ul este prin definitie un oras cosmopolit. Varietatea raselor umane, a limbilor vorbite, a dialectelor intalnite la fiecare colt de strada uimesc si naucesc un turist grabit si curios. Se vorbeste engleza amestecata cu spaniola, italiana, franceza – este limbajul locului pe care-l inteleg cu totii, dar pentru un nou-venit seamana mai mult cu Turnul Babel.
          Sa te plimbi pe Broadway si sa mananci hot dog, sa numeri bani pe Wall Street, sa te plimbi cu celebrele taxiuri galbene, sa te odihnesti si sa citesti ziarul in Central Park, sa pornesti iar la drum spre acoperisul New York-ului, Empire State Building, din varful caruia mai ales noaptea ti se desfasoara la picioare frumoasa panorama a orasului, atunci da, cu siguranta poti spune ceea ce spun americanii : LIFE IS GOOD!
          Insa din pacate dincolo de fata stralucitoare plina de veselie, optimism, zambete si lumini colorate a orasului, mai exista si una intunecata marcata profund de groaznicele evenimente de la 11 septembrie 2001. In amintirea multor newyork-ezi se pastreaza acele clipe tragice ce au schimbat destinul istoriei si al omenirii. Toate parcurile si gradinile publice de aici se numesc "parcuri ale aducerii aminte" in memoria celor ce au pierit atunci in fatidica zi de toamna. Pe locul unde altadata se ridicau "Gemenii" – centru financiar mondial, acum se afla un monument ridicat din resturile impresionantilor zgarie-nori, lacrimi si durere. Se construieste altceva, dar cu siguranta nu va mai fi la fel. Poate ceva mai maret, care va elogia si mai mult libertatea si puterea acestei natiuni!
          Pacat insa ca timpul trece repede. O zi este prea putin sa te plimbi prin New York, iar o viata nu ti-ar ajunge sa traiesti aici. Ramanem cu frumoase amintiri si speranta revederii. La revedere America, noi punem prova-n est si ne indreptam spre casa.

          Uite cum am ajuns si noi asemenea lui Traian Brad de la Poplaca sa trecem "Apa cea mare" – oceanul si sa ne vedem in America - tara tuturor posibilitatilor, democratia democratiilor ori pamantul fagaduintei, de nici nu stii cum sa-i mai zici. Nici nu speram vreodata ca imi vor obosi picioarele pe trotoarele din Boston sau New York.
          Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre sansa unica de a fi student al Academiei Navale "Mircea cel Batran" din Constanta. Aceasta institutie de invatamant detine o programa ce include practica de specialitate obligatorie la bordul velierului scoala "Mircea". Daca studentii infanteristi se lauda cu Crintul, aviatorii brasoveni brazdeaza cerul Romaniei, noi, marinarii de la tarmul Marii Negre ne laudam ca putem vedea in fiecare zi a practicii un nou si necunoscut orizont, tot timpul un alt φ(latitudine) si un alt λ(longitudine). Este un lucru deosebit sa treci prin atatea mari si tari cu "Mircea", sa te bucuri cand ai vant bun si mare linistita, cand vezi burta velelor umflata si gata sa plesneasca sub forta naturii, sa te intristezi cand vantul cade si plutesti uneori in voia curentului ori sa traiesti emotiile unei furtuni pe ocean. Toate astea te fac sa crezi ca zeul Neptun nu ar mai fi doar o creatie a imaginatiei antice. A fost plasmuit de marinari pentru marinari si tot timpul va fi cu noi.
          Acest periplu al nostru pe apele lumii se numeste in termeni oficiali "Mars de instructie". Lucrul pe harta, materii de specialitate marinareasca si nu numai sunt parca mai usor deprinse de tinerii studenti marinari intr-un decor ce nu aduce deloc cu o sala de curs obisnuita. Este cazarma trei – in gluma numita "cazarma 3 brazi" - locul in care servim masa, invatam, studiem si ne pregatim sa fim buni ofiteri ai Fortelor Navale Romane.
          Desi in ultimii ani tinerii absolventi de liceu si in special cei de la liceele militare nu au mai fost prea interesati in a urma cursurile Academiei Navale "Mircea cel Batran", sunt sigur ca dupa ce vor citi aceste randuri, macar unii se vor reorienta. Si pentru aceasta aduc un argument foarte interesant: una este sa studiezi, de exemplu: cursul Electromecanica intr-o sala de curs a unei universitati oarecare, si alta e sa faci acelasi lucru purtat de valuri pe coastele Insulelor Bermude. Si sa stiti ca nu m-a furat peisajul!!! Asta e sansa. Iar daca e sa fac reclama in acest fel unei institutii de invatamant superior, precum Academia Navala "Mircea cel Batran" din Constanta o fac cu placere, bucuros ca si eu am avut sansa aceasta, de a scrie o frumoasa pagina in istoria invatamantului militar de marina romanesc prin participarea la unul dintre cele mai lungi, frumoase si de ce nu solicitante marsuri de instructie ale Navei Scoala "Mircea".

          Cu toate ca pe data de 13.07.2009 nava a fost inchisa pentru vizitatori au mai sosit totusi cativa cetateni de origine romana care au tinut din tot sufletul sa mai calce o data la bordul NS Mircea si sa mai poata discuta cu unii dintre membrii echipajului, cu care se poate spune ca s-au imprietenit.
          Incepand cu ora 17.00 s-a desfasurat pregatirea navei pentru mars, timp in care o multime de oameni s-au adunat pe dana pentru a ne saluta la momentul plecarii. La sosirea remorcherelor am remarcat prezenta unor oficiali ai cursei.
          Urcarea cadetilor in arborada a declansat o veritabila explozie de aplauze din partea tuturor celor prezenti pe cheu. O familie de romani din Boston a tinut sa ne urmeze pe coasta, cu motocicleta, pana la fortul de la intrare pe senal, cel mai indepartat punct in care se putea ajunge pe sosea, pentru a ne mai face inca o data cu mana si pentru a ne fotografia.
          I-am simtit de altfel pe toti romanii care ne-au intalnit puternic emotionati de venirea navei si a noastra pe continentul american.
          Vantul a fost prielnic si am navigat cu vele spre sud-est deplasandu-ne pe pasa de drum recomandat. Adancimile in anumite zone scad foarte mult si atunci este mai bine sa alegi traseele recomandate. Viteza cu vele nu a depasit 5 noduri, marea a fost gradul zero.
          Pe data de 14.07.2009 studentii au intrat in mini sesiunea de examene pentru alte doua discipline finalizate. Elevii au continuat cursurile de pregatire marinareasca si practica, precum si de Constructia si vitalitatea navei, PSI.
          Datorita lipsei vantului s-a luat hotararea pentru strangerea velelor si pornirea motorului pentru a merge mai la larg si spre sud pentru a gasi zonele cu vant conform hartilor de prognoze meteo. Elevii si studentii si-au reluat carturile, fiecare pe domeniul sau.
          Pe data de 15.07.2009 am coborat aproape de Cap Code unde am avut parte de un spectacol marin oferit de balene, delfini si casaloti. Pana la Ponta Delgada mai avem de parcurs aproximativ 2000 de mile marine si aceasta intr-o traversada din care au mai ramas 14 zile intregi. Pe data de 16.07.2009 studentii au examen scris la Teoria sistemelor de reglaj automat.
          Urari de sanatate!

Indepartata  America…

          Dimineata zilei de 7 iulie…echipajul se pregateste de zor pentru acostarea in cel de-al doilea port din America si anume Boston. La prima vedere orasul pare simplu, dar asta pana sa zaresti siluetele renumitilor zgarie nori care iti lasa impresia ca stau sa cada in orice moment.
          Localnicii ne-au spus ca Bostonul este un oras universitar cu peste 60 de facultati, drept pentru care prima dorinta a fost sa vizitez vestitele Universitati Harvard si Massachusetts Institute of Tehnology locuri in care am intalnit si cativa studenti romani.
          Orasul parea linistit, cu un aer european, numit de altfel si Noua Anglie a Americii. Aflandu-ne la terasa celei mai inalte cladiri "Prudential", unde timpul parca statea in loc, am putut observa adevarata fata a Bostonului. Pot  spune, printre altele, ca am avut parte de putin noroc, pentru ca am urmarit si un meci de basseball al faimoasei echipe RED SOX, atat de indragita de bostonieni.
          Odata ajunsi in America nu puteam rata ocazia de a vizita New York-ul. Dupa aproximativ patru ore de mers cu autocarul am ajuns la destinatie, iar primul punct de atractie a fost bineinteles Statuia Libertatii, care, de la distanta, parea ca rasarea triumfatoare in mijlocul apei, oferindu-ti parca increderea si bucuria unui vis implinit. O imagine ce mi s-a suprapus sutelor de imagini vazute in filme, care redau bucuria emigrantilor ajunsi in America.
          Datorita timpului destul de scurt am pornit in ritm alert pe Broadway spre Empire State Building, fiind emotionati ca putem vizita locurile pe care altadata le admirasem numai in filme, cum ar fi Time Square, Central Park, Madison Square Garden, Donald Trump Building, dar in acelasi timp avand si o urma de tristete in momentul in care am trecut pe langa locul unde alta data dominau prin inaltime intregul tinut, turnurile gemene.
          Desi excursia nu a durat prea mult ne-am bucurat enorm ca am avut ocazia sa vizitam spectaculosul  New York  si ne-am luat la revedere de la acele locuri cu speranta ca le vom mai revedea si in alte contexte.
          Toate navele participante la competitia "Tall Ships Atlantic Challenge 2009", care mai de care mai gratioase, erau pregatite pentru primirea miilor de vizitatori curiosi. Iata ca si de aceasta data Nava Scoala "Mircea" a fost la inaltime si a adus in sufletul romanilor de peste ocean o farama de bucurie, potolindu-le pentru moment dorul de casa, alimentandu-le mandria acestora de a povesti despre sosirea acestui ambasador al unei tari si a unei scoli de marina de pe batranul continent.
          Intalnisem la bord, o doamna originara din Constanta si care plecase din tara in 1978, la doi ani dupa primul voiaj al lui Mircea in America. Extrem de emotionata si privind cu admiratie uniformele militare ne spunea ca "nici nu mai credea ca nava scoala mai  are iesiri pe mare, dar ca se bucura enorm sa o revada  dupa mai bine de 30 de ani".
          Dar, cum nici o minune nu tine mai mult de sase zile, atat cat am fost noi acostati la Boston, iata ca a venit si momentul in care nava s-a desprins de la cheul american cu numele de "Fish Pier", urmandu-si itinerarul bine stabilit spre Ponta Delgada…

Am acostat la Boston si nu am omis New York-ul

          Dupa noua zile de mars intre clasicul Charleston si europeanul Boston, in dimineata de 7 iulie 2009, carturile de serviciu au identificat in zare primele repere de navigatie costiera, iar in fata noastra se lasa descoperit al doilea port american al marsului, Boston.
          Cu velele in strangatori, dirijat de remorchere, Nava Scoala "Mircea" se alatura celorlaltor nave participante la Tall Ships Atlantic Challenge, pentru a lua parte la sarbatoarea locala "Sail Boston 2009".
          Cuvintele de lauda si apreciere la adresa echipajului si a navei, venind chiar si de la celelalte echipaje m-au facut sa ma simt mandra.
          In ciuda temperaturilor scazute si a ploii care nu a contenit vreme de doua zile, am profitat din plin de zilele petrecute in port pentru vizitarea atractiilor turistice ale orasului. Ca intr-un joc de lego se ridicau inaintea ta cladiri impozante si, cu cat inaintai, te simteai din ce in ce mai mic. Ascunse in spatele acestui labirint stau, mai putin vizibile, recunoscutele universitati Boston, Harvard si MIT fiecare cu un campus impresionant  si o istorie cladita de sutele de intelectuali, savanti, profesori si ingineri de renume mondial.
          Am aflat ca este si orasul cu cele mai multe spitale proportional cu populatia pe care o deserveste in zona.
          Din mijlocul tuturor cladirilor se ridica asemenea unui urias, Prudencial, cea mai inalta cladire a orasului, care iti ofera o priveliste asupra intregului areal, de la terasa ultimului etaj. La baza, intr-o intersectie de diezuri, se pierd strazile umbrite de spectaculoasele zgarie – nori.
          Cand simti ca parca ai vazut totul, te gandesti ca nu poti fi mandru ca ai fost in America, dar mai ales pe coasta de Est, daca nu ai vizitat sau nu ai ajuns in apropiere de Statuia Libertatii. Asa ca, mult apreciatul New York, acest oras metropola, fabulos prin tot ceea ce reprezinta, a fost o tinta pe care eu si ceilalti colegi am vrut sa o atingem.
          Vizitarea orasului, plimbarea pe Brooklin Bridge, Broadway sau Fifth Avenue, identificarea scenelor de filmare a diferitelor filme, ne-au ajutat sa facem de neuitat o alta zi a stationarilor in porturi de-a lungul acestui nemaipomenit mars de instructie.
          "The Empire State Building", cladire ce se impune prin grandoare si frumusete, este concurata in acest domeniu de mai micii zgarie nori din Boston prin senzationalul privelistii oferite.
          In ceea ce priveste viata de zi cu zi, dupa un sumar "sondaj de opinie" in randul celor cu care am intrat in contact, Bostonul se numara printre preferintele celor care ar dori sa se stabileasca pentru totdeauna  intr-un oras american, cu multe locuri de recreere si o clima foarte placuta.
          Sper si eu ca in viitorul nu foarte indepartat sa pot reveni si sa vizitez mai pe-ndelete unele state ale acestei tari – continent.

6 zile in Boston

          In dimineata zilei de 7 iulie 2009 a sosit la bordul navei scoala "Mircea" pilotul insotit de doi agenti de la Garda de coasta. Intrarea in portul Boston era acoperita de o ceata foarte densa si traficul de nave si ambarcatiuni intens. La ora 10.30, am fost preluati de remorchere si, pe o ploaie torentiala am acostat la "cheul de peste" – "Boston Fish Pier". Pe dana am fost asteptati de domnul prof.univ. Mircea Gheorghiu, consulul onorific al Romaniei in Boston si de Doru Hutanu, student al Academiei Navale "Mircea cel Batran" care studiaza, incepand cu anul 2007 la Academia Navala a SUA din Annapolis. In ciuda ploii abundente, canalul de stiri New England Cable News a dorit sa filmeze cateva cadre cu nava scoala "Mircea" si sa ia interviuri cu privire la nava romaneasca si echipaj. In cursul dupa-amiezii "Mircea" a primit un alt oaspete de seama, atasatul militar aero si naval al Romaniei la Washington, domnul general de brigada Liviu Serban. La ora 19.00 alaturi de "Mircea" a acostat "sora" navei scoala – Sagres din Portugalia.
            Miercuri, 8 iulie a.c. "Mircea" a fost vizitat de ambasadorul Romaniei la Washington, domnul Adrian Vierita, care a manifestat un real interes fata de rolul navei scoala "Mircea" si viata la bord. Studentii si elevii au vizitat campusurile universitatii Harvard si ale Institutului Tehnologic din Massachusetts.
            In zilele de joi si vineri, respectiv 9 si 10 iulie 2009 membrii echipajului au vizitat renumitele obiective turistice din coplesitoarea metropola New York – Statuia Libertatii, Zona Zero si Broadway-ul.
            In cadrul festivitatii de premiere desfasurate sambata, 11 iulie a.c. "Mircea" a primit premiul II pentru  etapa Charleston – Boston.
            Duminica, 12 aprilie la bordul navei scoala a avut loc un eveniment inedit – oficierea unei slujbe de logodna intre doi cetateni de origine romana. In seara aceleiasi zile "Mircea" a participat cu un scurt intermezzo muzical marinaresc la un eveniment de caritate organizat de Sail Training International la bordul navei Concordia.
            Pe intreaga perioada petrecuta in portul Boston nava a fost asaltata de mii de vizitatori, dornici sa cunoasca de la ghizi – studenti si elevi, cat mai multe informatii despre nava romaneasca si echipajul sau.
            Luni, 13 iulie la ora 19.00 "Mircea" s-a desprins de cheul portului Boston pornind spre urmatorul port – Ponta Delgada, Insulele Azore, Portugalia.

Toate gandurile noastre de bine se indreapta spre voi!

Cpt.cdor. Liviu Nistor

Charleston.  Prima mea experienta americana

         "Orice lucru este greu inainte sa fie usor"...si asa am trecut de prima jumatate a marsului. In tot acest timp am avut cursuri, am sustinut teste, am deprins practici marinaresti, am navigat pe mari, prin stramtori, am traversat Atlanticul si am ajuns in "Lumea Noua": America. Aici am acostat intr-un oras mai aparte as spune, Charleston.
         Un orasel american de provincie, cu case mari si strazi nu foarte largi, cu oameni binevoitori care iti intind o mana de ajutor oricand ai nevoie. Charleston se afla pe costa de Sud-Est a Statelor Unite ale Americii, in statul Carolina de Sud.
         Este un oras linistit in care lumea isi duce viata de zi cu zi in armonie, exact ca in acele seriale difuzate la televizor duminica dimineata.
         In Charleston am gasit o fosta baza navala a Marinei SUA in care am vazut, pe langa submarinul "La Mahor" si reconstituirea unei baze militare din Vietnam, un port-avion dezafectat din al II-lea Razboi Mondial, transformat intr-un muzeu si restaurant special, avand la bord, pe punte, ca armament specific douazeci si unu de avioane, de diferite tipuri, cum numai prin filme vazusem pana atunci.
         In acest port au sosit la bord doi studenti de anul I de la Academia Navala din Tuzla (Turcia), care vor parcurge alaturi de noi practica marinareasca specifica in drumul spre Constanta.
         Am fost placut impresionat de povestirile si explicatiile acestora  vis-a-vis de sistemul lor de instruire si despre flota detinuta de Turcia, de perspectivele lor probabile in cariera militara. S-au dovedit a fi foarte entuziasmati sa participe cu noi la manevrele de pe punte, ba chiar si-au exprimat dorinta de a urca cu noi in arborada pana la cea mai inalta verga.
         Dorinta li s-a implinit foarte repede,  dupa prima zi de iesire pe mare, cand dupa un instructaj temeinic dublat de demonstratia facuta de doi cadeti romani, au urcat pe sarturile arborelui prova.
         Unul dintre ei a reusit sa-si struneasca teama si a ajuns la cea mai inalta platforma de pe arbore, respectiv la cruceta. Cel de-al doilea s-a multumit sa urce doar pana la gabie, platforma situata la un nivel mai jos pe arbore, acuzand rau de inatime.
         Pe timpul stationarii in port am avut si zile cand am stat la nava, fie ca am fost de serviciu, fie ca am fost numit ghid. A fost si aceasta o experienta inedita.
         Vizitatorii americani au apreciat in mod deosebit faptul ca am fost singura nava ce am pus la dispozitia lor ghizi si s-au dovedit a fi foarte curiosi in ceea ce priveste nava noastra, numarul de cadeti si al echipajului, istoria acesteia precum si care sunt atributiunile noastre pe nava. Numarul total al vizitatorilor a fost intr-adevar mare, peste 5000 in cele trei zile de vizita. Una dintre cele mai frecvente intrebari adresate a fost  "Cine este Mircea?".
         Am raspuns documentat, impartasind acestor oameni putin din istoria noastra, unii dintre ei auzind pentru intaia oara de tara noastra.
         In incheiere as putea concluziona ca, zilele petrecute in Charleston au fost incadrate in categoria "experiente deosebite ce se doresc a fi repetate".

Patru zile pe teritoriul unchiului Sam

         Mi-am spus - Bun venit in Statele Unite ale Americii, tara tuturor posibilitatilor!
         Pe data de 25 iunie am intrat in rada portului Charleston (Charlestowe dupa vechea denumire), statul Carolina de Sud, unul din cele mai vechi orase din Statele Unite ale Americii.
         La intrarea in port, pe o mica insula, era pozitionat in avanposturi un fort care de-a lungul existentei a facut fata navelor de pirati care incercau sa strapunga apararea si sa ajunga astfel la mal.
         De asemenea langa impresionantul pod suspendat din Charleston,  dat in folosinta in anul 2005, la intrarea pe un canal catre zona industriala erau acostate doua nave militare, un submarin si o nava a Pazei de Coasta, ambele scoase din uz si folosite ca muzeu. Cea mai impunatoare priveliste legata de navele militare a fost cea a portavionului USS Yorktown situat pe malul stang al raului Cooper.
         Securitatea in zona acostarii navelor participante la cursa Tall Ships Atlantic 2009 era sporita, iar gazdele au facut tot posibilul sa ne simtim in siguranta. La intrari erau organizate filtre si in orice moment al zilei patrulele de politisti si salupe ale Pazei de Coasta isi afisau prezenta, aratand ca totul este sub control.
         La iesirea de pe cheul de pasagere unde fusesem acostati se putea vedea o cladire impresionanta, cu inscriptia Vama Statelor Unite. Cladirea era construita in stil american, cu coloane impozante si ferestre de dimensiuni reduse pentru fatada destul de deschisa.
         Primele doua zile le-am sacrificat pentru a face unele cumparaturi, ofertele si reducerile generoase din magazinele si mai ales firmele de prestigiu prezente in  numar foarte mare te invitau sa cumperi neintarziat.
          In cea de-a treia zi am avut deosebita placere sa prezint nava miilor de vizitatori atrasi de veliere, care ne-au onorat cu prezenta si au dorit, pret de cateva minute, sa se afle la bordul navei noastre si evident pe teritoriu romanesc.
          In ultima zi am avut ocazia sa vizitez Colegiul Militar al Statului Carolina de Sud, institutie ce are drept scop pregatirea viitorilor ofiteri ce pot fi incadrati la diverse arme, fara a fi necesar sa urmeze cursurile din academiile militare de pe teritoriul american. Am avut astfel oportunitatea sa vad un tanc Sherman, clasa de tancuri folosita in al II-lea Razboi Mondial si un avion Phantom utilizat in Razboiul din Vietnam si care fusese pilotat de unul din absolventii institutiei. Am putut admira foarte de aproape si un elicopter Cobra care a fost in serviciu in Razboiul din Somalia. Cand toate acestea sunt asa de aproape si explicatiile primite atat de vii, ajungi sa te inchipui la comanda unui astfel de aparat si sa te simti parca pentru cateva clipe in plina actiune.
          Vizita in oras am incheiat-o cu o cina la restaurantul California Dreaming, pozitionat cu vedere la rau. Acest restaurant m-a atras imediat si nu doar prin nume, ci si prin impresionanta colectie de arme vechi aflate in vitrina, alaturi de o expozitie de pictura gazduita in saloanele de la interior. Vedeta expozitie era o pictura ce reproducea o batalie din Razboiul de Independenta a Statelor Unite ale Americii.
          Am avut astfel un sentiment diferit fata de arta, cultura, istorie si acest fapt s-a datorat probabil datorita manierei specifice americanilor de a-si promova istoria in cele mai diferite moduri, locuri si procedee.

Traieste clipa

         La "celalalt capat al lumii", dorul de casa devine tot mai apasator…insa ideea ca vizitez America pentru prima data imi provoaca o stare de spirit pozitiva, traire ce sigur n-o voi uita niciodata.
         Charleston a fost primul oras american in care am pus piciorul… Fiind construit in stilul specific pentru aceste meleaguri, am recunoscut imediat din filme casele de lemn cu garaj in interior si strazile paralele printre care este imposibil sa te ratacesti.
         Ma asteptam sa gasesc aglomeratie si zgomot datorate industrializarii, dar mi-am dat seama imediat ca Charleston-ul este un oras linistit, potrivit pentru iesirea din stresul cotidian, centrul istoric transformandu-l intr-un obiectiv turistic, mai ales ca aici a avut loc prima batalie dintre Nord si Sud in razboiul de Secesiune.
         La un cocktail organizat pe nava noastra, am avut privilegiul de a discuta cu localnicii, atat cu oameni simpli, cat si cu anumite personalitati importante, functionari ai primariei sau amirali in rezerva ce au servit in Marina SUA si care ne-au expus unele pareri despre stilul de viata american. Am concluzionat ca nu suntem foarte diferiti, ideile noastre intersectandu-se destul de des. La aceasta reuniune am ramas impresionat de pofta de viata degajata de o distinsa doamna in varsta de 90 de ani, vaduva unui veteran de razboi. Dumneaei ne-a relatat multe lucruri interesante despre America, despre sotul ei care fusese pilot (americanul ce a doborat cele mai multe avioane in Cel de-al Doilea Razboi Mondial), dar era de asemenea si dornica sa afle totul despre nava scoala, despre Marina Romana si despre Romania.
         Cu o zi inainte de plecarea din Charleston au sosit la nava doi cadeti turci ce vor fi colegii nostri in urmatoarele doua luni pana la sosirea in Constanta. Sunt in curs de acomodare, lucru ce dorim sa-l realizeze cat mai repede, sunt foarte curiosi si deja am invatat multe unii de la ceilalti in ceea ce priveste  cultura, obiceiurile, istoria si religia celor doua tari. S-au obisnuit cu programul orar zilnic, executa carturi la navigatie alaturi de noi, au urcat in arborada, invata lucruri noi despre nava si marinarie ca toti ceilalti. Fiind si pentru ei primul mars de instructie, viata specifica de la bordul navei reprezinta o noutate absoluta.   
         Acum ne indreptam catre orasul Boston unde sper sa pot vizita cele doua prestigioase scoli ale lumii, locuri unde s-au instruit elitele studiilor sociale, politice si stiintifice si anume Universitatea Harvard si Massachusetts Institute of Technology.
         Voi lasa asadar gandurile catre tara intr-un colt ascuns al mintii, ascultand de vocea interioara ce-mi sopteste: "TRĂIESTE CLIPA!"

          Aflandu-ma in premiera la bordul N.S. Mircea in calitate de cadru didactic, primele doua luni au facut ca misiunea mea sa reprezinte un episod autentic de viata traita din plin, fiind dificila insa deosebit de frumoasa.
          Satisfacerea cerintelor programei de invatamant la  Mircea reprezinta un aspect delicat al marsului de instructie. Conditiile de la bord ofera posibilitatea desfasurarii in parametrii normali a procesului de invatamant teoretic. Numai prin efectuarea practicii si a perioadei de stagiu la bordul navei pot fi atinse obiectivele propuse pe linie educationala specifice .
          Pentru acestea din urma contextul este optim din perspectiva ambelor specializari, atat navigatie cat si electromecanica. Viitorii ofiteri de punte beneficiaza de instruirea clasica marinareasca, reprezentata de navigatia astronomica pe baza apanajului tehnic clasic (sextant, cronometru, table nautice, efemeride, girocompas), precum si de familiarizarea si exploatarea aparaturii moderne de navigatie ce nu lipseste de la bord (radar, GMDSS, harti electronice, INMARSAT etc). Sub indrumarea permanenta a dl. cdor.(r) Prof. Iuliu Sancraian, precum si a ofiterilor de la bord, studentii au capatat deprinderi practice de navigatie, fapt ce le consolideaza perspectivele unei cariere viitoare de succes in calitate de ofiteri cu navigatia.
          De cealalta parte, studentii electromecanici, se bucura de o familiarizare complexa cu profilul specializarii, executand serviciul de cart in Compartimentul Masina. In paralel cu acesta, le sunt prezentate documentatiile specifice agregatelor din C.M. (motor principal, grupul electrogen, instalatii auxiliare, tablou distributie principal etc), precum si instructiuni de exploatare si supraveghere a acestora. Astfel in momentul efectuarii cartului studentul are posibilitatea de a observa si manipula direct, numai sub supraveghere, diversele agregate. Acum, la jumatatea marsului, apreciez ca acestia sunt capabili sa manevreze diferite instalatii (ungere, racire, santina, combustibil etc) si au cunostinte de ansamblu asupra majoritatii operatiunilor ce se desfasoara in C.M. sau sunt strict legate de responsabilitatile mecanicilor la bordul navei.
          Materiile predate sunt de natura tehnica si necesita desene, scrierea de formule de calcul complexe si exemplificari suplimentare, operatiuni ce sunt mai greu de executat in conditiile unei mari agitate. Predarea desigur are unele servituti determinate de factorii de mediu, profesorii gasind de foarte multe ori solutii ingenioase. Studiul la aceste materii necesita un efort suplimentar pe care desigur studentii trebuie sa si-l asume. Activitatile pe care le vor desfasura si dupa absolvirea Academiei vor avea ca loc de desfasurare acelasi tip de mediu – pe mare, la bordul navelor, in spatii nu foarte generoase....
         Totusi, in pofida acestor inerente impedimente, am asigurat o desfasurare decenta a materiilor predate finalizand in conditii bune deja doua dintre ele: disciplina Competente in utilizarea mijloacelor de salvare si supravietuire (colocviu), Masuri electrice, electronice si traductoare (examen scris). Am sustinut integral numarul de ore alocate fiecarei materii in parte, am stimulat studentii prin diverse procedee, metode si atitudini specific academice, pentru a da un randament cat mai bun. In prezent, dupa doua luni de mars, am avansat serios si cu alte doua materii (Teoria sistemelor si reglare automata, respectiv Electronica analogica si digitala). Am notat parte din studenti pe baza de testari curente pentru o prima nota. Programul de pregatire se desfasoara in continuare conform programelor analitice si speram ca la finalizare rezultatele sa fie cat mai bune.
           

Preparator universitar
                             Alexandru Baciu

          Si acest mars precum cele anterioare a debutat in nota cu care noi, membrii mai vechi ai echipajului ne-am obisnuit - foarte multe activitati pe unitatea de timp.
          Eu personal servesc la bordul acestei nave din anul 1999 si in fiecare an, de la reluarea desfasurarii practicii de catre studenti si elevi la N.S. Mircea, respectiv anul 2003, am instruit alaturi de alti colegi generatie dupa generatie.
          Dupa cum se stie anul acesta, pe data de 12 aprilie am molat paramele si ne-am desprins de la cheul de stationare permanenta din portul Constanta. Am pornit astfel in executarea marsului de instructie avand la bord un numar de 103 studenti si elevi pentru o perioada programata de 141 de zile, cu intrarea in opt porturi si participare alaturi de alte veliere la trei etape din cadrul Tall Ships Atlantic Challenge 2009.
          Executarea unei noi traversade a Atlanticului aducea acest mars pe locul al treilea ca durata din toate timpurile. Pentru mine era o repetare a unei experiente pe care am avut-o cu cinci ani mai devreme in marsul din anul  2004.
         Tinerii plini de speranta, dornici de a cunoaste lucruri si locuri noi se desparteau de familii, de cei dragi si porneau in parcurgerea unei noi etape a vietii: de instruire a lor ca viitoare cadre  ale Fortelor Navale, fara a sti multe lucruri concrete despre ceea ce avea sa urmeze.
          Instruirea lor a debutat imediat  dupa dublarea farurilor de la intrarea in portul Constanta, fara a irosi timpul atat de pretios. Pe grupe, repartizati cate unui cadru de la bord – din echipajul permanent, au inceput cu notiuni de cunoastere a navei si a regulilor de comportare la bord.
         Nu le-a trebuit foarte mult timp si au trecut la cunoasterea arboradei si greementului navei. Cu foarte multa atentie in ceea ce inseamna lucrul in siguranta pe punte sau in arborada, cu seriozitate dublata de foarte multa munca, am reusit ca pana in insulele Canare sa fim in masura sa aliniem pentru participare la etapa de regata Tenerife - Bermuda un echipaj instruit in ceea ce priveste lucrul si manevra arborilor si velelor.
          Am fost alaturi de cadeti atunci cand a fost nevoie de un sfat, o gluma sau o imbarbatare atunci cand greutatile intampinate pe timpul marsului pareau pentru unii obstacole de netrecut.  Am fost si dur atunci cand a fost nevoie sa impulsionez sau sa combat dorinta de eschivare a unora.
Traversada a fost din nou un examen dificil cu 23 de zile de mars, iar  ceea ce a  facut-o unica si magnifica au fost cele 17 zile de navigare continua cu vele.
         Acum la jumatatea marsului pot spune ca sunt mandru de ceea ce am realizat cu cadetii de la arborele trinchet.
          Marinaria mai are pentru ei multe lucruri pe care inca nu le stapanesc iar eu ma pregatesc sa le impartasesc in cea de-a doua jumatate a marsului.
         Colaborand unii cu altii si avand interese comune putem progresa si obtine rezultatele remarcabile pe care sunt sigur, fiecare si le doreste.

        MM1 Adrian Talmaciu – Comandant grupa de manevra vele

         In dimineata zilei de 25 iunie 2009 imediat dupa sosirea pilotului la bordul navei au fost initiate manevrele de intrare in port. Doua ore mai tarziu, "Mircea" a acostat la cheul din portul Charleston, in prova sa aflandu-se navele Kruzenshtern, Capitan Miranda si US Guard "Eagle".
         La scurt timp dupa finalizarea acestor manevre la bordul navei scoala au sosit Ambasadorul adjunct la Washington, domnul Cristian GAGINSKI si Atasatul militar adjunct, domnul Lt.col Robert Calinoiu. Dupa o scurta vizitare a navei oaspetii au purtat discutii cu conducerea navei si a marsului despre cele doua luni ce s-au scurs de la plecarea din portul Constanta si despre etapele regatei.
         In cea de-a doua zi petrecuta in portul Charleston, 26 iunie a.c., studentii si elevii au participat alaturi de echipajele celorlaltor veliere prezente in portul american la o serie de activitati sportive – tras la parama, deplasare in stafeta cu picioarele legate de scandura, umplerea unui butoi cu apa, confectionare de noduri marinaresti dupa fotografii.
          Incepand cu ora 16.00 pe strazile orasului Charleston a avut loc Parada echipajelor, urmata de festivitatea de premiere pentru etapa Bermuda – Charleston, unde nava scoala "Mircea" a primit premiul III la clasa A si premiul special "Bucatarul cu cea mai mare experienta pe mare participant la etapa"
         Pe 27 iunie 2009,  la schela a fost inregistrat un numar de 2500 de vizitatori de toate varstele, femei si barbati, oameni cu diferite dizabilitati, toti dornici sa paseasca la bordul – dupa spusele aproape a tuturor de aici – celei mai curate si intretinute nave, NS Mircea.
         Dimineata zilei de 28 iunie 2009 a debutat cu activitatile specifice - desteptare, igiena personala, servitul mesei de dimineata, ridicarea pavilionului si bineinteles curatenia. La ora 10.00 nava a fost gata sa-si primeasca vizitatorii care deja se adunasera pe cheu in numar mare.
         Grupurile de vizitatori au primit ghizi insotitori care prin explicatii complete au satisfacut curiozitatea acestora. De altfel am fost singura nava la care s-a procedat astfel.
         Recordul de vizitatori a fost atins pe 28 iunie a.c., cand pe nava au pasit peste 2600 de persoane. Ziua a fost una deosebit de calduroasa, cu cer senin. Cei ce asteptau sa urce la bord in vizita statea la umbra saraca a unor cladiri din terminalul respectiv. La bord au sosit romani care nu mai vazusera nava dar stiau de existenta ei de pe vremea cand erau stabiliti in Romania.
          Catre ora 21.30 au sosit la bord aproximativ 20 de romani care, desi fusesera prezenti si in zilele precedente, au tinut cu tot dinadinsul sa mai calce o data la bordul navei sa isi ia la revedere de la echipajul roman. Discutiile intre ei s-au canalizat si pe posibilitatea de a deveni mai solidari si mai apropiati prin organizarea unor intalniri, iar momentul sa se concretizeze prin "Dupa venirea lui MIRCEA in Charleston 2009 ".
         La ora 22.15 "Mircea" a avut un alt oaspete de seama, Ambasadorul Extraordinar si Plenipotential, Reprezentant Permanent al Romaniei la Natiunile Unite, doamna Simona Mirela Miculescu. Domnia sa a avut parte de o dubla intalnind in afara de membrii echipajului si pe ceilalti romani prezenti la bord.
         La orele 23.00 s-au prezentat la NS Mircea cei doi studenti din Turcia, Mehmet Sahin si Bekirhan Yilmaz,  care ne vor insoti pana la Constanta.

         In dimineata zilei de 29 iunie 2009 intregul echipaj a desfasurat activitatile de pregatire a navei pentru noua etapa, Charleston – Boston. La orele 13.30 motorul principal a fost pornit si se astepta comanda de cuplare a acestuia.
        Apoi au inceput sa se auda in difuzoare comenzi precum manevra prova si manevra pupa la post; manevra prova pregatiti ancora din babord pentru fundarisit; reduceti legaturile la mal; atentie la remorchere….
          Nava a inceput sa se balanseze usor, apoi a sosit comanda mola prova, mola pupa si ne-am indepartat usor de cheu. In cateva zeci de secunde ne aflam in senalul navigabil, motorul a fost cuplat la elice si navigam incet spre amontele raului Cooper. Pilotul se afla la bord si ne-a facut un compliment demn de luat in seama spunandu-ne ca Mircea este clar cea mai frumoasa nava cu vele pe care a pilotat-o pana acum….
          A urmat apoi trecerea pe sub impunatorul si tot odata superbul pod peste raul Cooper, cu o lungime de peste doi kilometri, cu zona principala de deschidere suspendata intre doi piloni de aproape 150 de metri de la care porneau doua retele de cabluri perfect armonizate in constructie. Inaltimea de la nivelul apei la tablierul podului este de 55 de metri. Arborii lui Mircea parca doreau sa lase o urma pe tablier dar era doar o iluzie optica. Nave mici si rapide au inceput sa vina in preajma noastra si sa ne urmeze.
          Apoi am girat si am revenit pentru a ne relua locul in dispozitivul de defilare al " Paradei velierelor". Manevra aceasta a durat aproximativ pana la orele 15.30 iar cand am revenit in apropierea portului am avut surpriza de a vedea o multime de oameni aparuta parca de nicaieri, pe o caldura insuportabila si care asteptau pe dane, cheuri si pe faleza orasului momentul plecarii, pentru a ne conduce si a putea vedea  acest spectacol unic.
         Ambarcatiunile particulare se inmultisera exponential si continuau sa se ralieze la formatia de veliere din toate directiile.
         Navele de patrulare ale garzii de coasta pastrau ordinea si limitau apropierea uneori periculoasa a unor ambarcatiuni ce vroiau sa obtina fotografii cat mai in detaliu.
         Am pornit spre varsarea raului atenti, alaturi de pilot, la orice modificare a distantelor si la observarea unor posibile pericole. Spectacolul urcarii in arborada a avut si aici efectul scontat asupra publicului de la mal, aducand ovatii si urale. As fi vrut sa fiu acolo sa pot asculta comentariile acestora... Cadetii au coborat din arborada dupa depasirea ultimei mici insule unde se gaseau spectatori.
         Deplasarea spre aval a decurs normal, ordinea velierelor de clasa  "A" fiind Eagle, Kruzenshtern, Mircea, Capitan Miranda, Europa..... si, intercalate  unele nave din cele de clasa "D". Senalul de navigatie era marcat cu balize si se puteau observa dincolo de acestea si pietrele unui dig ce doar pe alocuri ieseau deasupra apei.
          Intinderea velelor a fost surprinsa de ceea ce avea sa urmeze. Dupa aproximativ o ora si treizeci de minute vremea a inceput sa se schimbe rapid, si pana sa iesim la mare libera am fost ajunsi de o ploaie cu fulgere si stropi foarte mari.
         Dupa iesirea din senal comandantul a optat pentru un drum spre nord.  Startul nu a mai fost monitorizat de la navele ce formau poarta de trecere ci a avut loc prin notarea orei de catre fiecare nava.
         Am intrat apoi in noapte, ne-am deplasat spre directia generala est pentru a ajunge mai la larg unde actioneaza curentul Golfului, si de care sa ne putem folosi. Se pare ca nava Eagle a adoptat pana acum aceiasi strategie, fiind la doar sase mile distanta de noi si avand aceeasi viteza si drum.
         Dar, cu mai multe informatii referitoare la etapa Charleston – Boston voi reveni in corespondenta urmatoare.

Cpt.cdor. Liviu Nistor

          Dupa zilele de stationare in renumita insula rasarita in Atlantic ca si un avanpost de odihna binemeritat de navigatorii ce au calatorit spre coastele Americii de Nord, a urmat si momentul plecarii.
          Plecarea intr-o noua etapa a cursei, desi a starnit si unele mici regrete, a urmat firesc totusi.
          Gandirea logica spunea fiecaruia ca trebuie sa urmam un plan, sa respectam ceva bine stabilit si pentru care optasem si ne luasem unele angajamente. Toate se reuneau in doua cuvinte – indeplinirea misiunii.
          Clipele, orele si zilele petrecute in Bermuda vor mai alimenta, cu siguranta, multe povestiri pentru cei dragi la intoarcerea acasa.
          Acum dupa ce nava s-a avantat intr-o noua etapa de mars pot sa-mi exprim, inca la cald, impresia despre ceea ce s-a petrecut in dimineata plecarii si in orele ce au urmat startului in cursa.
          Activitatile la bord au debutat ca si in celelalte dimineti la bord, doar ca dupa adunarea de la orele 08.00 pentru ridicarea pavilionului si geacului, s-a transmis ordinul de pregatire a navei pentru mars. Pe langa pregatirea tehnicii s-a stras atentia asupra modului de amarare a obiectelor, ca pentru o perioada ce poate aduce multe si necunoscute obstacole. Fiecare membru al echipajului a trecut la indeplinirea rolului conform carnetului serie de lupta.
          La orele 09.00 s-a ordonat adunarea tuturor efectivelor la puntea centru pentru executarea apelului general, moment de solemnitate inaintea oricarei plecari pe mare. Fiecare si-a auzit rostit numele si a raspuns prezent. De pe cheul de acostare zeci de oameni priveau acest ceremonial si comentau in timp ce aparatele de fotografiat si camerele de filmat imortalizau aceste momente.
          Navele din apropierea noastra au inceput sa fie manevrate una cate una, de catre remorchere pentru a fi duse pe senalul navigabil. Asa a plecat intai nava braziliana "Cisne Branco", aflata in pupa noastra, dar la un mol mai spre larg, apoi nava "Kruzensthern". Saluturi cu fluierul, cu salve de tun si cu sirenele, totul sub privirile celor veniti sa asiste la spectacol.
          Tensiunea la bord crestea putin cate putin mai ales in randul tinerilor cadeti.
          A inceput manevra. Paramele de legare la cheu de la prova lui  "Mircea" s-au intersectat cu cele de pupa ale lui "Eagle", iar arborele Bompres de la "Mircea" aproape atingea pupa lui "Eagle".
          Tensiunea ce se simtea acumulata s-a eliberat prin strigate de bucurie atunci cand din pozitiile unde se aflau cadetii au auzit glasul comandantului care a ordonat prin statie: "La front pe vergi "- pregatirea pentru lucru in arborada, "Sefii de far executati prezenta si raportati cand sunteti gata de manevra" – "se vor intinde velele strai inferioare si focurile doi si patru, manevrele prova si pupa gata de manevra".
          Strigatele de bucurie au pornit stiind ca urmeaza sa ofere un spectacol pentru care s-au antrenat, au tremurat si si-au impins teama dincolo de limite, spectacol de maiestrie si curaj ce este reprezentativ pentru Nava Scoala Mircea oriunde s-ar afla.
          Ambarcatiunile care manevrau in port in cautare de imagini cat mai exotice, au inceput sa se apropie de noi si sa ne insoteasca si sa nu conteneasca sa imortalizeze pe camerele lor acesti minunati copii – cadetii de la Mircea. Sunetul grav al sirenei TIFON – inconfundabil de altfel - de la nava noastra a facut sa vibreze aerul iar unii dintre spectatori chiar au tresarit. Sunetele de raspuns pentru ramas bun de la alte nave au pornit imediat, dovada a atentiei ce era indreptata exclusiv spre noi.
          Deplasarea pe canalul dintre insule a durat cam o ora si jumatate, timp in care vantul a crescut in intensitate iar marea parea din ce in ce mai agitata. Am trecut din nou pe langa Dockyard si am revazut locuri ce acum nu ne mai erau straine, aveam si cu ele fiecare dintre noi cate o mica poveste.
          Desi aveam velele strai si focuri intinse s-a navigat cu motor avand si pilotul la bord.
          Dupa iesirea la larg pilotul s-a debarcat iar noi am inceput deplasare pe traseul stabilit pentru "Parada Velierelor", iar aceasta a durat pana catre orele 15.30. Presiunea a scazut brusc si la orizont au aparut nori negri de ploaie.
          Pe rand, velierele si-au desfasurat si si-au intins velele, dar deja la o distanta destul de mare pentru a mai putea fi vazute de pe tarm. Fiecare cauta sa ocupe o pozitie cat mai buna fata de poarta de start.
          Un elicopter a survolat raionul si cred ca a surprins majoritatea momentelor spectaculoase oferite fara restrictii.
          A urmat urcarea din nou in arborada pentru desfasurarea velelor si intinderea lor.
          Vantul s-a intensificat mult si a adus spre noi o ploaie pe care nu aveam cum sa o evitam si care ne-a surprins exact la desfasurarea velelor si coborarea din arborada. Stropii mari au biciuit fetele si bratele incordate pe sarturile navei. A durat cat sa ude tot si numai cat s-a lucrat in arborada.
          Activitatile urmatoare au decurs firesc, s-au intins velele si s-a bratat al babord. Vantul sufla din directia generala sud. La orele 16.15 trecem prin poarta de start in drum 300 de grade si cu viteza de aproximativ 9 Noduri.
          De jur imprejur se afla la distante relativ mici velierele din clasa "A" Europa – Olanda, Eagle – USA, Kruzensthern – Rusia, Cocordia – Canada, Bounty – USA si cele mai mici de genul Spirit of Bermuda, Jolie Brise,Spirit of Baltimore etc.
          Un fapt pe care era sa il trec cu vederea : la bordul N.S ."Mircea", s-a imbarcat incepand cu orele 10.00, domnul Mike Bowles, ce va indeplini misiunea de ofiter de comunicatii pentru centrul de control al cursei in etapa Hamilton – Charleston. Asadar o noua misiune in premiera pentru N.S. "Mircea" care a devenit astfel gazda pentru centrul de control si comunicatii cu Sailing Training Internatinal din U.K..
          In data de 16 iunie, catre orele 14.00, nava ruseasca "Kruzensthern" a anuntat parasirea cursei datorita unei probleme tehnice si anume ruperea unor elemente de arborada. Aceste lucruri s-au petrecut pe data de 16.06.2009 se pare catre orele 04.00 cand vantul s-a intensificat brusc pana la 30 de noduri.
          La acea ora si N.S."Mircea", in cartul domnului Lt.cdor.Constantin Herciu – secundul navei, a trebuit sa schimbe de drum pentru evitarea suprasolicitarilor in arborada. Probabil altii nu au facut-o la timp. Ne pare rau ca a mai plecat un competitor important din aceasta cursa.
          Pe radar nu avem nici o alta nava, navigam independent.
          Sper intr-o mini traversada lina...

  Cpt.cdor. Liviu Nistor

          Pentru mine, ca de altfel si pentru elevii pe care ii coordonez este prima experienta de acest fel – un mars de instructie la bordul N.S."Mircea", care participa la competitia “Tall Ships Atlantic Challenge 2009" organizata de Sail Training International.
          Dar acesta este un mars de instructie cu totul special deoarece in timpul lui au avut loc doua evenimente importante: primul este acela ca N.S."Mircea" a sarbatorit 70 de ani de existenta, iar al doilea a fost traversarea, pentru a treia oara, a Atlanticului.
          Marturisesc ca pentru mine, ca ofiter de infanterie obisnuit cu marsurile de instructie pe uscat, participarea la un mars de instructie pe apa a reprezentat o provocare. Dar m-am obisnuit si cu modul de viata la bordul navei, iar acum dupa traversarea Atlanticului nimic nu imi mai pare atat de greu ca la inceput.
          Pe timpul traversadei am organizat impreuna cu celelalte cadre de pe nava activitati recreative cu participare numeroasa, menite sa elimine stresul si rutina care apar in mod inevitabil in randul membrilor echipajului.
          Dar se prefigura ceva extraordinar. Dupa cele trei saptamani petrecute pe vastele intinderi de apa, ma astepta poate un moment unic in viata si anume vizitarea Insulei Bermuda.
          Intr-adevar evenimentul a fost pe masura asteptarilor mele. Toate locurile pe care le-am vizitat si oamenii cu care am vorbit m-au surprins si impresionat, in acelasi timp.
          Ceea ce determina caracterul unic al acestei insule in lume este, pe langa plaja cu firicelele de nisip roz, modul in care localnicii pun in valoare fiecare iesire mai lina spre ocean si orice stanca mai proeminenta, denumind-o spre a putea fi identificata si recomandata turistului dornic de extraordinar.
          Nimic din ceea ce se vorbea despre misterele triunghiului nu s-a adeverit, iar singurele elemente referitoare la asa ceva sunt suvenirurile care mai de care mai nastrusnice – pirati, fantome, harti ce marcheaza comori etc.
          Dar, asa cum spune o vorba la noi in popor “calatorului ii sta bine cu drumul“. Acum urmeaza sa ne indreptam spre urmatorul port al marelui nostru periplu in cadrul regatei– Charleston.
          Va ramane vie in amintirea mea fermecatoarea insula Bermuda, ca de altfel intregul mars de instructie la bordul N.S."Mircea".

Capitan Dorel ILIE

          Omul nu isi cunoaste destinul si, cu atat mai mult, nu stie care ii va fi urmatorul pas in viata dar, de cele mai multe ori, sansa e de partea sa si il ajuta. In viata fiecaruia se intampla lucruri deosebite, care ne marcheaza existenta. Si pot spune, nu doar in numele meu, ci si al colegilor, studenti si elevi, ca acest mars de instructie va fi un reper in viata noastra, un reper in formarea noastra socio-profesionala, dar si ca oameni.
          Daca acum trei ani imi spunea cineva ca voi fi student al Academiei Navale, ca voi face armata si ca voi invata despre stiintele reale, nu-l credeam. Daca imi mai spunea ca voi traversa Oceanul Atlantic la bordul navei scoala "Mircea"  doar cu vele, ca in zorii navigatiei, il credeam nebun. Dar ca voi ajunge in Insulele Bermude, care dupa parerea mea reprezinta cel mai misterios si inexplicabil loc de pe pamant, chiar ca asa ceva nu mai credeam.
          Si iata ca s-a intamplat. Dupa 22 de zile de la plecarea din Tenerife am ajuns aici. Inca de la inceput, pe acest pamant te uimeste si te incanta paradoxul: desi nu exista nici o sursa de apa dulce (apa se strange doar din ploi), fiecare petec de pamant este locuit si acoperit de vegetatie. Este un fel de Sahara in mijlocul Atlanticului, doar ca este plina de viata.
          In urma cu 400 de ani, pe la 1609, cativa temerari englezi si scotieni au avut curajul de a ramane in aceasta insula, colonie a Marii Britanii. Si dupa ei au venit altii...si altii. Si astfel arhipelagul a inceput sa traiasca.
          De forma unui scorpion – alta curiozitate – un crustaceu desertic in mijlocul apelor, acest pamant te cucereste de la prima vedere. Totul este viu colorat, veselia si buna dispozitie se afla pe chipurile tuturor.
          Localnicii sunt foarte amabili si binevoitori cu toti turistii. Si ajung sa ii inteleg de ce sunt asa: traind intr-un loc atat de izolat se bucura la vederea  unor chipuri noi. Cu siguranta Insulele Bermude atrag anual milioane de turisti, care au intr-adevar ce vedea. Desi nu este un loc care sa aiba in spate o istorie milenara, se gasesc si aici vestigii istorice din perioada medievala tarzie si inceputurile istoriei moderne. Fortul din Dockyard, ajuns acum muzeu in aer liber, in interiorul caruia a functionat si o puscarie, Catedrala Sfanta Theresa, biserici anglicane, catolice, protestante, toate stau marturie vie a celor 400 de ani de existenta.
          Toti au pus piatra peste piatra si au cladit marile orase de astazi – Dockyard, Hamilton, Saint George aici, in mijlocul apelor Atlanticului.
          Din prima zi de cand am ajuns aici m-am intrebat ce legatura au ceapa si broastele, ale caror simboluri le gasesti peste tot, cu aceasta insula. In cele din urma, un localnic m-a lamurit – numai aici creste un soi de ceapa mare si rotunda, asemenea unui mar si la fel de  dulce, vestita in toata lumea. Cat despre broaste, ele au fost aduse de colonisti din Indiile de Vest si gasind aici un climat prielnic s-au inmultit, devenind si ele un brand al locului.
          La atatea mii de mile departare de casa, cea mai mare bucurie a unui roman este cand intalneste alti romani. Si acest lucru se intampla aici, unde te astepti mai putin. Toti s-au bucurat la vederea noastra, ne-au vizitat in fiecare zi, si duminica, 15 iunie 2009, au participat la slujba religioasa oficiata la bordul navei, unde s-au simtit din nou ca acasa.
          Este foarte greu sa scrii despre locuri pe care le vezi pentru prima oara. Cu atat mai mult despre Bermuda, despre care nu trebuie scris, trebuie vazut. Cuvintele devin simple vorbe in fata peisajelor, a locurilor si a oamenilor.
          Aici nu dispare nimic, din contra, apare pofta de viata .       

Std. Cap. CRISTI  VELICU

          Suntem pe mare de zile in sir, carora nu le mai stim numarul, importanta sau denumirea. Asa cum spuneau si taranii lui Liviu Rebreanu sau Marin Preda: " Timpul trece prea incet incat secundele par ore, minutele zile". Asteptam din clipa in clipa sa se iveasca la orizont un petec de pamant printre infinitul albastru al apei contopit cu inaltimea cerului si a sperantelor noastre, numit Insulele Bermude.
          Ne gasim cate un loc pe punte si privim cu ardoare nemarginita in departarea albastra pentru a zari paradisul promis si sa strigam "Pamant!", cand deodata se aude din punctul de comanda al navei: "Pregatiti scara pilotului in bordul babord pentru a urca pilotul"....
          Totul revine la viata, devenim mai veseli, mai optimisti, mai plini de energie faurindu-ne planuri marete la gandul ca ne vom bucura cateva zile de splendoarea acestor locuri minunate.
          In sfarsit am ajuns in Bermuda sfidand orice mit, mai mult sau mai putin demonstrat legat de triungiul bermudelor. Pregatit pentru a vizita in lung si in lat aceasta potcoava de pamant intalnesc prima persoana, o romanca de la care aflu cate ceva despre insula. Pe moment tresarim amandoi de bucurie, fiecare avand motivele sale. Eu ma simt un Jules Vernes al timpurilor moderne multumind celor care mi-au oferit oportunitatea si prilejul de a ma afla pe aceste indepartate meleaguri si de a cunoaste locuri si oameni noi.
          Cu un plan deja pregatit, cu ceva cunostinte despre cultura, obiceiurile si istoria acestor locuri si mai ales cu multa curiozitate patrund in necunoscut.  Zilele sunt  tot mai insorite si parca raportul se inverseaza, orele par secunde si zilele ore. Visul a devenit realitate, acum putand sa vizitez aceste lucruri incarcate de istorie.
          Astept invoirea si plec spre cele mai frumoase locuri: pesteri – unde aflu cum s-au format aceste insule; muzee – unde aflu cum au fost descoperite, cine le-a denumit si mai ales cum au prosperat de-a lungul timpului; parcuri pline de un verde viu si plante ornamentale frumos colorate care iti aprind si mai tare dorinta de viata.
          In tot acest timp petrecut in aceste splendide locuri exista si momente de nostalgie, cand ne gandim la cei dragi, dar si zile cand admiram peisajele de la bordul navei, deoarece avem si datoria de a veghea la sanatatea si integritatea personala a intregului echipaj.
          Zilele au trecut ca si cum ti le-ar fi povestit cineva in cateva minute si a venit si ziua cand trebuie sa plecam spre alte orizonturi despre care urmeaza sa aflam o alta poveste. Asa se termina minunata noastra sedere si trebuie sa ne integram rapid in rigoarea si strictetea vietii la bord si sa ne executam atributiile functionale pentru a ajunge si la urmatoarea destinatie.
          Toata lumea la bord, apelul general se desfasoara in cele mai bune conditii, nu sunt probleme si ne bucuram ca am lasat o buna impresie. Dupa ce se fac toate manevrele marinaresti, cu privire la plecarea in siguranta de la cheu, ne adunam cu totii si impartasim pareri, idealuri, dorinte.
          Pe masura ce albastrul ne cuprinde in imensitatea sa privim in departare o potcoava mica si verde unde cred ca fusesem si noi. Este parca un vis si toti ne intrebam de ce am plecat din Insulele Bermude, dar privim cu speranta increzatori spre albastrul infinit, spre un alt petec de pamant USA, visul tuturor si taramul fagaduintei...
          America venim, adio Insulele Bermude.

SGV Cap. MARIAN COSTANDACHE

PRIMA CONFERINTA MEDICALA ORGANIZATA CU PERSONALUL MEDICAL PREZENT PE
NAVELE INSCRISE IN TALL SHIPS ATLANTIC CHALLENGE

          In data de 13.06.2009, la bordul N.S. Mircea s-a desfasurat un simpozion medical cu tema “Cazuistica medicala la bordul navelor pe timpul traversadei Atlanticului si Masuri de prevenire a imbolnavirilor cu virusul gripal A/H1N1".
          Au participat 7 cadre medicale de pe 6 nave participante la Tall Ships Atlantic Challenge:

          In cadrul discutiilor s-a evidentiat faptul ca spectrul imbolnavirilor la bordul navelor este destul de larg, fiind acoperita atat medicina clinica cat si specialitatile chirurgicale. Majoritatea medicilor participanti sunt generalisti, astfel ca toti am considerat ca tratarea unui pacient la bordul navei, bazandu-ne pe anamneza si pe examenul clinic, fara a avea acces la date de laborator, tehnici imagistice sau internet, implica o dificultate crescuta si necesita indemanare tehnica, cunostinte stiintifice si intelegere umana. Singurele analize la sange sau urina care se efectueaza la bordul unor nave sunt cele de alcoolemie, de sarcina si de depistare a drogurilor.
          Cumulate, la bordul navelor participante la Tall Ships Atlantic, afectiunile medicale au constat in:

          Tratamentul aplicat in majoritatea cazurilor de imbolnavire a constat din: masuri igieno-dietetice, antibioterapie, tratament simptomatic, tratament local specific (pentru arsuri, contuzii, plagi), tratament de intretinere si profilactic.
          In anumite cazuri de urgenta chirurgicala, (de exemplu: abdomen acut), cu totii am considerat ca tratamentul indicat este cel medical conservator (repaus la pat, regim alimentar si supraveghere medico-chirurgicala) pana cand pacientul este evacuat la un spital si conditiile vor face posibila interventia chirurgicala.
          Unele nave, care nu au personal medical la bord, au putut beneficia de consultatii medicale acordate prin radio de medici de pe alte nave.
          In ce priveste asigurarea cu medicamente si materiale sanitare, unele nave s-au aprovizionat la plecarea din porturile de resedinta cu necesarul pentru toata perioada marsului, in timp ce la alte nave, personalul medical se aprovizioneaza in fiecare port cu medicamente si materiale sanitare in functie de nevoi.
          Fiecare nava, indiferent de clasa sa, a rationalizat consumul de apa pe timpul traversarii Atlanticului. De aceea, una din activitatile personalului medical a constat in supravegherea respectarii regulilor de igiena personala si colectiva.  
          Un alt subiect de discutie a fost pandemia de gripa 2009, cunoscuta si drept gripa porcina. Aceasta este raspandirea globala a unei noi tulpini de virus gripal A sub tipul H1N1, identificata in aprilie 2009. Se considera ca aceasta tulpina este o mutatie mai specifica, o amestecare a 4 tulpini de virus gripal A sub tipul H1N1, una endemica la oameni, una endemica la pasari si doua endemice la porci.
          La 10 iunie 2009, OMS a declarat ca 74 de tari au raportat oficial 27.737 de cazuri de gripa. Deoarece virusul este nou, majoritatea populatiei nu are imunitate specifica si boala poate deveni mai severa si se poate raspandi in diferite grupuri demografice si categorii de populatie.
          In SUA, in statul South Carolina au fost raportate 60 cazuri, iar in statul Maryland 139 cazuri de imbolnavire. Virusul se raspandeste prin aer, prin tuse si stranut, sau prin atingerea suprafetelor infectate. Nu se transmite prin consumarea carnii de porc gatite.
          In 11 iunie 2009, OMS a ridicat nivelul alertei de pandemie globala la Faza 6, indicand faptul ca pandemia globala este in desfasurare. Dintre toate navele, singura la care este asigurat tratamentul antiviral pentru tot personalul de la bord este Eagle – SUA. Unele  nave dispun de fonduri pentru a achizitiona tratamentul antiviral necesar, in caz de nevoie.
          In final s-au discutat o serie de masuri ce trebuie respectate zilnic la bordul navelor si in porturi, pentru a preveni aparitia cazurilor de gripa si raspandirea acestui nou virus.
          Toti participantii au avut aprecieri pozitive atat despre ideea cat si despre modul de organizare si desfasurare a acestei activitati. S-a exprimat dorinta ca acest gen de intalnire si discutii sa continue si in celelalte porturi, in spirit de prietenie si cooperare, pentru a schimba opinii si a impartasi experiente in folosul tuturor participantilor la Tall Ships Atlantic Challenge si la celelalte activitati viitoare.

Maior Medic generalist
  Laurentiu Ursache

          Dupa finalizarea operatiunii de legare la remorca a velierului Jolie Brise, din data de 4 iunie 2009, ne continuam calatoria spre cel de-al patrulea port de escala din marsul de instruire si reprezentare, capitala insulelor Bermuda - Hamilton.
          Cu toate ca au trecut 2 luni de cand "Mircea" se desprindea de cheul din portul Constanta, multitudinea activitatilor care se desfasoara la bord face ca timpul sa se scurga cu repeziciune. Astfel, pe langa activitatile didactice si de instruire practica, studentii si elevii sunt angrenati si in actiuni inedite. De aceasta data, conducerea navei a organizat sambata, 6 iunie concursul "Cei mai buni cunoscatori ai navei" si cei mai buni au fost  stud. cap. Claudiu Dumitru si stud.cap. Adrian Manzatu.
          In dimineata zilei de 08 iunie, "Mircea" a acostat la dana Dockyard rezervata velierelor din clasa A. Aici am trait cu totii un moment emotionant, cand am regasit emblema lui "Mircea" desenata in urma cu 5 ani, mai exact pe 10 iunie 2004, cand nava scoala a participat la Tall Ship Challenge 2004 si  a acostat pentru prima oara in acest port.
          In cele trei zile petrecute pe aceste meleaguri, cadetii au vizitat Muzeul de istorie a marinei, delfinariul "Delphin Quest", gradina botanica si acvariul.
          Joi, 11 iunie au fost efectuate manevrele de deplasare catre portul gazda al competitiei Tall Ships Atlantic Challenge, Hamilton, unde vom participa la manifestarile organizate cu ocazia aniversarii a 400 de ani de la aparitia primilor locuitori in Bermuda.
          Dar, cu mai multe informatii referitoare la aceasta escala voi reveni in corespondenta urmatoare.

          Linistea cu care ne obisnuisem pe timpul celor 16 zile si 5 ore de navigatie cu vele s-a disipat in zorii zilei de 3 iunie 2009, cand au inceput pregatirile pentru o misiune mai rar intalnita de nava scoala "Mircea", remorcarea navei Jolie Brise. Velierul din clasa "D" apartine Dauntsey School si naviga sub pavilion britanic. Acesta a fost construit in anul 1913 si participa la regata cu un echipaj de 12 membri. Nava a solicitat sprijin organizatorilor, fiind in imposibilitatea de a se deplasa spre urmatorul port de escala, Hamilton, datorita lipsei resurselor necesare. Mircea a raspuns pozitiv apelului organizatorilor competitiei.
          Astfel, s-au reorganizat serviciile, in vederea asigurarii unei veghe la remorca, s-a verificat si pregatit pentru manevra parama de remorcaj, s-a instalat un proiector suplimentar la pupa pentru a putea supraveghe remorca si s-au pregatit luminile specifice remorcajului conform COLREG.
          Dupa-amiaza a fost rezervata activitatilor reconfortante. Incepand cu ora 18.00 s-a desfasurat un concurs de Scandenberg, la care s-au inscris 18 concurenti - studenti, elevi si SGV. Dupa confruntari energice incurajate de publicul numeros au fost desemnati si castigatorii: locul I - elev frt. Decu Adrian, locul II - student cap. Oancea Bogdan si locul III - elev frt. Sandu Petronel.
          Primul gand al diminetii de 4.06.2009 a fost indreptat spre cautarea in zare a navei Jolie Brise. Intr-adevar, dupa ce pe timpul noptii s-a navigat pentru ralierea acestui velier, la orele 06.00 se afla in raza de vizibilitate, la aproximativ 20 de cabluri in relevment prova tribord 20 de grade. La ora 07.15 au fost demarate operatiunile specifice remorcajului. Dupa aproximativ 50 de minute operatiunea de legare a fost finalizata, iar la ora 08.10 "Mircea" a pornit motorul principal si a cuplat incet inainte.

Bermuda, sosim! Si nu oricum ... impreuna cu Jolie Brise

Cpt.cdor. Liviu Nistor            

          Iata-ne ajunsi in cea de-a cincisprezecea zi de navigatie neintrerupta cu vele. Am parcurs peste 1800 mile marine si ne mentinem pe un onorabil loc V, in ciuda faptului ca in ultimele 3-4 zile vantul a fost destul de capricios ca intensitate si cu dese schimbari de directie. Aceasta a facut ca lucru in arborada sa se desfasoare la cele mai inedite ore din zi si din noapte. Experienta acumulata de studenti si elevi sub atenta supraveghere a instructorilor a facut insa ca totul sa para usor si firesc, manevrele fiind caracterizate de siguranta si acuratete.
          De altfel, marsul este solitar. Pe radar nu a mai aparut nicio nava de cateva zile bune. Singurul contact pe care il avem este prin radio cu organizatorii competitiei ce se afla imbarcati la bordul navei rusesti Kruzenshtern.
          Miercuri, 27 mai 2009 am primit salutul unui pui de balena care probabil din curiozitate a sarit din apa in bordul tribord de trei, patru ori si a poposit un timp in zona pupa, dupa care s-a indepartat. O experienta la fel de inedita am avut si sambata, 30 iunie a.c. cand pret de cateva minute pe puntea lui "Mircea" s-a aflat un pescarus dintr-o specie pe care nu am mai intalnit-o.
          Tot sambata, incepand cu ora 20.30 la bordul navei scoala "Mircea" s-a desfasurat un spectacol de divertisment cu desemnarea din randul cadetilor a Mister Atlantic pe locul I, Mister N.S. Mircea pentru locul al II –lea si  Mister Artimon pentru locul al III-lea. Reprezentatiile au fost dintre cele mai variate – scenete, stand up comedy, dans, cantec, demonstratii de arte martiale.
          Dupa un mic recital de ploaie navigam lin cu unele intrari in ruliu accentuat datorita unor "gropi" formate de o hula ce se manifesta la adancime.

Competitia continua! Cele mai calde urari de sanatate !

Cpt.cdor. Nistor Liviu

            In cele 47 de zile ce s-au scurs de la plecarea navei scoala "Mircea" din portul Constanta s-au parcurs 4700 mile marine, din care 1400 mile marine exclusiv cu vele, pe durata a 14 zile de la plecarea din Santa Cruz de Tenerife.
            Aflata la linia de start a celei de-a doua etape a competitiei Tall Ships Atlantic Challenge 2009, alaturi de veliere din clasa A, B si D, nava scoala "Mircea" a stabilit un nou record pentru acest tip de navigatie.
            Marsul cu vele continua, "Mircea" inaintand cu o viteza medie de 5 noduri, in incercarea de a ajunge pana pe 12 iunie la Hamilton – Bermuda  si de a realiza astfel prima traversada exclusiva cu vele. Dar, pe langa priceperea echipajului si dorinta arzatoare a tuturor cadetilor de a-si aduce contributia la scrierea unei noi file in istoria celor 70 de ani ai navei scoala "Mircea", va fi nevoie si de ajutorul zeului Eol. De altfel, lipsa vantului a facut in ultimele zile si prima "victima", nava scoala Etoile din Franta fiind nevoita sa porneasca motoarele si sa se retraga din competite.
            La bordul navei activitatile curente se desfasoara intr-un ritm alert, astfel studentii avand de sustinut colocvii si examene, iar elevii fiind verificati partial la disciplinele de studiu pentru o monitorizare a nivelului de cunostinte.
            Pentru a mai destinde putin atmosfera, dupa atatea emotii, au fost organizate o competitie de sah si un concurs de aptitudini, talente si divertisment, care au trezit mult interes in randul cadetilor.
            Pe data de 28.05.2009 la bordul navei s-a sarbatorit “Inaltarea Domnului" si “Ziua Eroilor". Pentru marea sarbatoare crestin-ortodoxa s-au facut toate randuielile si a fost oficiata o slujba religioasa, iar pentru Ziua Eroilor, comandantul marsului cdor.dr. Corneliu Bocai a prezentat un scurt cuvant elogiind importanta eroilor ce s-au jertfit pentru neamul nostru de-a lungul istoriei, modul cum trebuie privita jertfa lor si cinstirea lor vesnica.
           Pana la urmatoarea corespondenta va adresam urari de bine!

               Este 14 mai - aparent o zi oarecare, dar pentru noi are deja o semnificatie - s-au scurs patru saptamani, dou a zile . de cand am pornit intr-un mars de instructie de la care asteptam multe, atat studentii, elevii, cat si toti ceilalti care formam echipajul mereu tanarului si tanacelui "Mircea" .
               E putin (comparativ cu cat mai avem), e mult, fiecare apreciaza prin prizma a tot ceea ce a acumulat in procesul de instructie de pana acum.
               Dupa un inceput putin mai dificil, presarat cu mai multe necunoscute, cand studentii si elevii nu-si gaseau locurile in cazarma - devenita "aula" de cursuri - acestia si-au intrat rapid in ritmul si programul de instruire. In paralel cu procesul de invatamant au participat, as zice fara a exagera, cu succes la insusirea rolului de manevra a velelor, de dezvoltare a abilitatilor necesare lucrului in arborada. Permanent s-au dovedit deosebit de receptivi la ceea ce aveau de invatat, iar rolurile le-au invatat ca si cum le-ar fi cunoscut de mult. Curiozitatea si specificul "absolut marin aresc" al navei scoala Mircea i-au determinat sa devina mai receptivi la ceea ce ii incojoara, devenind uneori insistenti prin intrebarile pe care "indrazneau" sa le adreseze profesorilor, dar si membrilor echipajului cu ceva experienta. Intrebarile erau referitoare la instalatii, aparate, compartimente, activitati si obiceiuri marinaresti etc.
               Spiritul de echipa, cel ce caleste psihicul fiecaruia, si-a facut simtita prezenta chiar din prima saptamana cand au fost nevoiti sa participe la desfasurarea unor activitati care ii angajau pe toti. Zi de zi cunostintele primite, fie la cursuri, fie in carturile de navigatie, la timona sau la compartimentul masini - au imbogatit si le vor imbogati orizontul cunoasterii acestor viitori ofiteri si maistri militari ai Fortelor Navale.
               Dorinta de cunoastere a acestora, combinata cu abilitatile in manuirea tehnicii moderne si usurinta comunicarii in limba engleza, incepe sa le creeze un sentiment de siguranta si stapanire de sine, calitati indispensabile vietii pe mare.
               S-au scurs aceste patru saptamani de munca, de cursuri, de acumulari, timp in care intreg echipajul s-a inscris pe un trend ascendent privind inchegarea unui tot unitar absolut necesar - echipajul.
               In continuare, la adapostul profesionalismului echipajului de baza al navei, investit cu responsabilitati deosebite privind siguranta si securitatea marsului in ansamblu, studentii si elevii vor continua procesul de instruire aprofundand cunostinte deja acumulate sau descoperind altele noi, necesare formarii si educarii profesionale si psihice. Cu gandul la actuala escala, echipajul a trecut la pregatirea navei pentru intalnirea cu celelalte veliere. Aceasta mai ales ca aniversarea a 70 de ani de la intrarea in serviciul Marinei Militare o va gasi - pe 17 mai - odihnindu-se cateva ore in portul Santa Cruz de Tenerife, apoi pornind pentru o etapa de mars, mai lunga si mai dificila, traversarea Oceanului Atlantic. Este dar, pentru a treia oara, cand porneste pentru o asemenea traversada si cu totii speram in succesul acesteia.

               Comandor Corneliu Bocai

               Dimineata zilei de 4 mai ne-a gasit acostati in portul spaniol Cadiz. Prima imagine a orasului imprejmuit de diguri, a fost destul de departe de adevar. Nu puteam banui frumusetea reala a ceea ce cu usurinta am intitulat ulterior "Orasul primaverilor eterne". Cele patru zile de stationare nu s-au aratat lipsite de evenimente, excursii si locuri de vizitat. Inca din prima zi ne-am inarmat cu harti si am inceput cucerirea celor mai interesante obiective. Parcuri, biserici si catedrale, castele.ne-au facut martorii unei civilizatii caracterizate de-un estetic deosebit. Amprenta fenicinilor, fondatorii orasului, se regasea pretutindeni, stradutele inguste, cladirile apropiate servind drept protectie impotriva vantului puternic demonstrand ingeniozitatea acestei indepartate civilizatii. Farmecul local era amplificat de identificarea cu frumoasa limba spaniola, cu popularitatea si amabilitatea localnicilor care s-au aratat bucurosi de prezenta noastra in port.                Cu sprijinul autoritatilor locale si ai reprezentantilor oficiali ai Romaniei in Spania am beneficiat de un program atotcuprinzator. Astfel, elevii Scolii Militare de Maistri Militari au putut efectua o vizita la San Fernando la institutia echivalenta de pe meleagurile spaniole. Aceasta vizita a fost bogata in informatii pentru ca institutia gazduia un Panteon si un muzeu al marinei ce vorbeau despre istoria armatei spaniole, vizita noastra fiind o adevarata lectie de cunoastere. Seara zilei de 6 mai a fost prilej de sarbatoare, caci la bordul navei s-a oficiat un cocktail la care au participat invitati de seama - doamna Ambasador al Romaniei la Madrid, Consulul general, Atasatul militar, precum si multe oficialitati locale civile, comandanti militari, amirali si ofiteri. Garda de onoare constituita din elevi si studenti ne-a reprezentat cu demnitate in momente ca primirea unor oficialitati la bord sau coborarea pavilionului national. Evenimentul a coincis cu celebrarea a 100 de ani de existenta a categoriei maistrilor militari de marina, fapt pentru care transmitem un sincer si de neinlocuit "La Multi Ani!" tuturor tehnicienilor Fortelor Navel Romane.
               Printre cele mai asteptate momente a fost excursia la Sevilla. Impatimiti ai fotbalului, ai suvenirurilor sau pur si simplu turisti dornici de cunoastere, ne-am ambarcat in trei autocare si ne-am dedicat o zi intreaga acestui oras. Fascinati de imensitatea constructiei ce marca Plaza de Espana, pe care am luat-o de altfel si ca punct de reper, am incercat sa surprindem fiecare coltisor in cate-o poza. Gradinile Alcazarului, Piata Triumfului, Catedrale si Parcuri, toate veneau sa intareasca inca o data ideea aceasta de frumusete impozanta a Seviliei, fosta de altfel pentru scurta perioada de timp si capitala a Spaniei. Doar caldura prea mare si ghiozdanele doldora de suveniruri si merinde ne mai apasau pe umeri.
               Sederea noastra in Cadiz a fost una la superlativ. Ne-am consolat cu ideea ca la intoarcere ne asteapta portul spaniol Algeciras si ca drumul nostru ne poarta spre ceva care are toate sansele sa ne surprinda in mod placut...Insulele Canare!
               O ultima zi ne mai desparte de Santa Cruz de Tenerife, asta chiar daca suntem de mult cu gandurile scufundate in apele ce spala malurile insulei. Navigatia cu vele nu mai reprezinta o enigma pentru nimeni asa ca ne declaram pregatiti pentru aceasta etapa a regatei in care nava scoala Mircea se va alatura celorlalte venerabile veliere participante la aceasta competitie a prieteniei.

               MM5 Natalia Ciocotisan

              …am folosit titlul din jurnalele de navigatie si de bord pentru cã asta este viata noastrã acum. Este viata la bordul navei scoalã “Mircea",  care ne oferã in fiecare clipã noi experiente, unde nu numai cã acumulãm noi cunostinte de navigatie, dar le si punem in practicã, conturandu-se astfel in fiecare dintre noi spiritul si aptitudinile unui marinar. Acum, mai mult decat oricand, putem urma drumul pe care ni l-am ales atunci cand ne-am decis sa devenim ofiteri in Fortele Navale.
              Daca in prima etapa, cea de la Constanta la Catania, am avut de depasit noile conditii necunoscute  noua, dupa parasirea Siciliei lucrurile au inceput sa se defineasca.
              Ne-am acomodat cu nava, serviciile si activitatile specifice de la bord, fiecare cunoscandu-si acum atributiile. Ritmul de predare a cunostintelor este unul similar cu cel din academie. Au inceput deja si verificarile scurte prin care ne sunt testate cunostintele acumulate. Atat metodele didactice cat si informatiile oferite noua de catre profesori ne sunt oarecum familiare, insa avantajul e ca imediat dupa terminarea cursurilor le putem  identifica pe punte sau in compartimentul masini. Acum am inceput sa patrundem cu adevarat in tainele navigatiei cu vele, saptamana aceasta fiindu-ne atribuite posturile in arborada, rolurile la bratarea vergilor, intinderea si strangerea velelor, incepand deci pregatirea noastra pentru participarea la etapele regatei. Ajutorul primit in vederea instruirii a venit din partea tuturor ofiterilor de la bord, ofiteri ce au acumulat o bogata experienta. Am citit la fiecare dintre ei emotia si bucuria rememorarii propriilor perioade de practica petrecute la bordul acestei nave, a carei existenta de 70 de ani depaseste ca durata de viata pe-a oricaruia dintre noi. Calirea psihica este unul din  obiectivele pe care multi dintre noi trebuie sa-l urmareasca in aceasta perioada, intelegand conditiile, cerintele si rolul acestei indelungate perioade de practica.
              Cele mai importante calitati cu care ne-am deprins sunt: responsabilitatea, concentrarea la ceea ce avem de facut si lucrul in echipa. Ultima dintre ele este esentiala, pentru ca aici totul trebuie executat cu precizie si sincronizare. Nu poti de unul singur nici sa ridici velele, nici sa fundarisesti ancora, nici sa pui masa sau sa bricuiesti toate filele unei punti, ci doar in colectiv… si nu unul oarecare, ci un colectiv instruit si bine pregatit. Iar noi asta facem aici: ne apropiem, ne inchegam, devenim o echipa, ne bucuram sau suferim laolalta, momentele de intimitate fiind mult prea rare. In aceste putine momente cei mai multi dintre noi se gandesc la ceea ce au dobandit pentru devenirea ca om al marii, la ceea ce ne asteapta in cele aproximativ patru luni ce ne-au mai ramas din perioada de practica.

               Realizat de: std caporal Serban Alexandru-Georgian

               Era 16 aprilie 2009. Dupa ce la ora cinci a diminetii s-a dat desteptarea, la zece minute distanta s-a auzit in difuzoare "Manevra centru, la manevra!". Dintr-o imagine denaturata a unui inceput de zi scufundat in ceata si roua, se zarea apropiindu-se pilotina de pe care urma sa urce pilotul.
               Era in mod evident, cel ce avea sa ne calauzeasca la trecerea prin Dardanele, din Marmara spre Egee. Prea timpuriu pentru a ne bucura de frumusetea acestei stramtori sau pentru a face poze. Abia la iesirea din Dardanele, dupa ce norii de ceata s-au contopit cu marea, ne-am dezmortit si ne-am avantat in cele cinci zile care ne mai desparteau de primul port, Catania. In definitiv, ne astepta o perioada incarcata de evenimente si desi Sarbatoarea Pascala nu ne-a gasit la casele noastre, farmecul acesteia si-a facut simtita prezenta la bord.
               Si uite-asa, noaptea dintre 18 si 19 aprilie ne-a surprins pe toti la Puntea Centru cu lumanari in maini.
               Era a treia slujba ce se oficia la bordul navei, dupa cea a Deniilor si a Prohodului Domnului. Nava Scoala era acum casa, familie si portita de legatura intre Dumnezeu si 190 de calatori pe drumuri de ape.
               Masa de Paste a fost una imbelsugata, din care nu au lipsit cozonacul impletit cu indemanare, ouale rosii, ciorba si friptura de miel. Programul de sarbatoare si timpul la dispozitie a fost ingredientul preferat al elevilor si studentilor.
               Zilele s-au succedat intr-un ritm trepidant, cadetii descoperind cateva din tainele marinariei. S-au efectuat urcari repetate in arborada, mai intai pana la Gabie si apoi pana la Cruceta, cei cu experienta demonstrandu-si maiestria cuceririi inaltimile catargelor. Chiar daca unii cadeti s-au prezentat tematori la baza sarturilor, la indemnul sefilor de far au depasit acest sentiment; caci in afara de chicotelile colegilor, ce-ar mai putea povesti la intoarcerea acasa?! E stiut faptul ca-n fiecare an, tinerii nou imbarcati se mandresc cu rolurile repartizate pe vergi.
               Avand experienta urcatului in arborada, experimentand-o si pe cea a bricuitului, cu totii se puteau numi "absolventi" ai unei prime etape de devenire profesionala.
               Cu gandul la mesajele trimise din tara de seful Statului Major General si seful Statului Major al Fortelor Navale, transmitem la randul nostru, tuturor celor dragi un gand de bine incununat cu un sincer si evlavios "Hristos a Inviat!".
               Va urma....

               Transmite: MM5 Natalia CIOCOTISAN

               Duminica dimineata ... apelul general inainte de a se auzi comanda “MOLA", pentru 141 de zile de departare fizica de tot ceea ce inseamna casa, familie. Privim plecarea noastra la bordul navei scoala dintr-un unghi pozitiv si suntem convinsi ca lasand in urma familii si pe cei dragi, ne vom imbogati cu noi prieteni si colegi, pentru ca pentru mai bine de 4 luni nava ne va fi o a doua casa.
               Dupa departarea de cheu, ne-am imbarbatat unii pe altii si prin semnalele de sirena ne-am luat la revedere de la portul de suflet Constanta. Avand inca in minte imaginile de despartire, am dublat pe rand farurile de intrare in port si cu ganduri optimiste am pornit spre largul marii. Iesirea de la adapostul digurilor a insemnat pentru studenti, elevi si personalul nou venit la bord un prim contact cu capriciile lunii aprilie pe aceasta latitudine – vant rece, in rafale si o mare cu gradul de 2-2,5. Entuziasmul tinerilor marinari a fost stopat de o prima zi pe mare imbracata in valurile cu spuma alba a berbecilor.
               Am ancorat in raionul de la travers de Cap Aurora, ceea ce ne-a oferit prilejul de-a mai arunca o privire asupra zonei de sud litoralului romanesc (Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn si Mangalia), de-a mai da cate un telefon celor dragi…
               Luni, in jurul orei 11.30, s-a ridicat ancora, s-au instalat serviciile specifice marsului si-a inceput periplul catre Stramtoarea Bosfor. In zilele ce-au urmat, activitatile de la bord s-au desfãsurat intr-un ritm alert, studentii si elevii dand dovada unui real interes in ceea ce priveste adaptarea, acumularea de cunostinte teoretice si practice pe timpul  cursurilor  si dorinta de a se face utili in echipaj.
               In dimineata zilei de 14.04.2009, dupa o zi si-o noapte in care Marea Negra s-a aratat extrem de capricioasa, aparitia Soarelui ne-a dat curaj, iar optimismul s-a reinstalat repede in randul cadetilor. Marsul a urmat planificarea si in jurul orelor 16.00 ne aflam la locul de pornire spre Bosfor.
               Dupa un instructaj temeinic si verificarea modului de ajustare a centurilor de siguranta studentii si elevii au efectuat prima urcare in arborada pe data de 15.04.2009.
               Am trait la unison, alaturi de studenti si elevi trecerea pe sub cele doua impunatoare poduri care in mod miraculos unesc doua continente: Asia si Europa. Un ultim val al Marii Negre si apoi vizionarea malurilor incarcate de istorie, cu turnuri si fortificatii, biserici si moschei, constructii moderne toate unite intr-un conglomerat unic- Istanbul. Doua ore de mars prin Bosfor si-o zi de navigatie ne-au condus pe intinderea Marii Marmara spre poarta Marii Egee - Dardanele….

               Mesaj pentru acasa – NU VA FACETI GRIJI - "VOM REVENI BARBATI"!