Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

            Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Sentimentul pe care fiecare calator pe drumuri de ape l-a avut la inapoierea dintr-o lunga calatorie il avem si noi, in ciuda frumusetilor pe care le-am adunat in ochi si aparate foto, in ciuda povestilor uluitoare pe care le aducem cu noi...
            Cele din urma zile de calatorie se scurg mai greu decat toate celelalte la un loc. Facem, la fiecare ora calcule.
            Pentru elevi, studenti, profesori si comandanti e altceva: nu-si vad capul de treaba acum, in ultimele zile ale marsului. Se fac pregatiri pentru examenul sfarsitului de practica, prin care se cuantifica rezultatele marsului de lunga durata. Subiectul acesta este prezent pretutindeni, in toate ungherele, elevii si studentii rasfoindu-si caietele de notite.
            Academia Navala a delegat responsabilitatea activitatilor practice intructorilor si ofiterilor de pe nava. Astfel, acest examen e al tuturor...
            La puntea centru, seful de echipaj a insirat pe o masa cateva piese s intrumente de o forma bizara pentru un neinitiat. "Examinatii" trebuie sa le numeasca, sa spuna la ce folosesc, sa le definesca rapid calitatile.Ii privesc. Nici unul nu se incurca, nu sovaie. Doar ei au manuit aceste piese si unelte de-a lungul marsului de atatea ori.
            Pe duneta, la mesele lungi, studentii lucreaza la harti. Fiecare are de rezolvat o problema de navigatie, a carei dificultate este sporita de factori precum - curenti, deriva, vant, stanci si maree. Dar creioanele aluneca pe hartie, experienta acumulata de-a lungul tarmurilor Europei spunandu-si cuvantul.
            Examenul de practica consta in remedierea unei presupuse avarii la motor, innadirea  unei parame rupte, alegerea paramei adecvate efectuarii unei anumite manevre, identificarea unei constelatii pe harta cerului, folosirea corecta a sifleei... Examenul acesta, un avanpost al adevaratului examen de marinar, a fost un succes al tuturora!
            Suntem bucurosi ca ne apropiem de casa. "Mircea" este un loc placut si confortabil, dar devine tot mai stramt pentru nerabdarea noastra...

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Malta, Gozo si Camino, cele trei insule care alcatuiesc arhipelagul maltez au o pozitie strategica la Marea Mediterana. Secole de-a randul au reprezentat o locatie importanta, atat pentru navigatori, cat si pentru invadatori. In prezent, Malta este o tara prospera, membra a Uniunii Europene,reprezentand o destinatie turistica accesibila tuturor. Prosperitatea Maltei, evidentiata de o moneda incredibil de puternica, se datoreaza in cea mai mare masura turismului practicat. Perfect explicabil, de altfel, daca tinem cont de faptul ca oferta malteza este foarte variata: spectaculoase aglomerari de stanci calcaroase, capriciile unei mari incremenite in tonuri limpezi de albastru sau sparte in mii de valuri inspumate, fermecatoare peisaje rurale si cetati austere ridicate impotriva furiei vanturilor, asociate cu nenumarate baze destinate sporturilor acvatice si delicii culinare mereu surprinzatoare.
            Incepand din 1570, orasul si-a imprumutat numele de la Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor Ioaniti, Jean Parisot de la Valette, care a incercat sa fortifice insula impotriva atacurilor turcesti. Situata pe coasta estica a Maltei, La Valetta este un complex de palate si muzee protejate in exterior de fortificatii masive ridicate din blocuri de piatra de culoarea mierii. Aspectul acesta de cetate este si principalul motiv pentru care capitala malteza a fost bombardata intens de catre trupele germano-italiene in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, cand multe dintre monumentele orasului au fost puternic avariate.
            Trebuie sa ne inchipuim ca insula Malta, cea mai intinsa din arhipelag, are suprafata Constantei cu imprejurimile. Dar maltezii impart aceasta mica suprafata in mai multe localitati. Orasul Valetta, capitala tarii, este doar centrul istoric, iar cartierele din jur sunt considerate orase, fiecare cu primaria si administratia lui.
            Intrarea in La Valetta se face printr-o poarta istorica. De acolo incepe cea mai lunga strada din tara pe care se afla si unele cladiri importante, precum Palatul Prezidential, Catedrala, sedii de banci, ministere si ambasade. Este o strada pietonala, toate cladirile sunt vechi si au un stil arhitectural propriu. Printre locurile cele mai vizitate din oras se numara palatul "Auberge de Castille" langa care se afla "Upper Baraka Gardens" si palatul "Auberge de Provence", care adaposteste Muzeul National de Arheologie. Cele mai importante colectii pe care le detine sunt relicvele descoperite pe insula care apartin epocii cuprului.
            Catedrala cu o fatada austera si stil baroc in interior, apartine Sfantului Ioan al Ierusalimului. A fost ridicata incepand din 1573, ca loc de rugaciune pentru Ioaniti, din ordinul Marelui Maestru Jean de la Cassière, fiind finalizata 5 ani mai tarziu de acelasi arhitect Cassar. O modesta arcada situata deasupra intrarii principale sprijina balconul utilizat in trecut de catre Marele Maestru al Ordinului pentru a se prezenta multimii in urma alegerilor. Fastuoasele sculpturi in marmura, o pictura imensa a lui Caravaggio si candelabrele de argint din interior sunt doar o foarte mica parte din podoabele unei biserici considerate candva printre cele mai bogate din Europa. Langa catedrala o inscriptie pe o casa ne aminteste ca acolo au avut loc primele reprezentatii teatrale din Malta si printre primele din Europa.
            Partea de nord a insulei este un loc placut pentru o plimbare pe jos. Aici se afla plaja Milieba Bay, considerata cea mai frumoasa plaja din Malta.
            Iubitorul de plaja dotat cu fantezie are la dispozitie formatiuni de piatra ce imbraca infatisari dintre cele mai diverse, fie de autentice sezlonguri, fie de canapele, alaturi de frapiere sau scrumiere, in varianta cea mai naturalã. De altfel, tot acest joc al naturii a dat cavalerilor ioaniti, stabiliti in Malta in secolul al XVI-lea, ideea de a crea mici lacuri la marginea marii pentru obtinerea sarii, prin fenomenul de evaporare a apei. Astazi, desi tehnica a evoluat, micile bazine desfasurate pitoresc in multe locuri, sunt inca folosite. Trebuie mentionat ca toate aceste fenomene de la malul marii au si un corespondent in interior - pesterile. Fie ca ma refer la fenomene carstice "cu poveste", precum grota in care Calypso l-a tinut prizonier pe Ulysse, fie ca este vorba de unele de intinderi mici cu stalactite si stalagmite ample, adevarate depozite fosiliere de hipopotami, elefanti si antilope preistorice, acestea se vor afla inca multa vreme atat in atentia specialistilor, cat si a turistilor.
            Insula Gozo reprezinta partea rurala a tarii, aici aflandu-se mai multe sate care pastreaza obiceiuri si traditii vechi. Insula Camino, cea mai mica dintre cele trei, nu este locuita permanent, doar vara un complex turistic de 5 stele ofera turistilor cele mai sofisticate servicii.
            O vizita in Malta trebuie sa dureze cel putin o saptamana, ca sa va puteti bucura de tot ce au insulele de oferit.
            Dar tot ceea ce este frumos ni se pare ca dureaza foarte putin. Pe 11 septembrie, am plecat din portul La Valetta, ultimul din parcursul acestui fastuos periplu. Este de-acum timpul bilanturilor si al rememorarii experientelor unice pe care cadetii romani le-au acumulat de-a lungul intregului mars de instructie.

            Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            In capitala Maltei, La Valetta am acostat in dimineata zilei de 8 septembrie pentru o escala tehnica cu durata de trei zile. Pe timpul escalei au urmat preparativele de refacere a plinurilor navei, iar studentii si elevii au beneficiat si profitat din plin de invoirile in oras. Pe data de 10 septembrie s-a ambarcat la bordul NS Mircea cadeta olandeza Lucienne Koch, care se va instrui timp de o saptamana alaturi de studentii si elevii romani, in cadrul programului de colaborari internationale al Academiei Navale cu institutiile similare de invatamant superior. In dimineata zilei de 11 septembrie NS Mircea a pus cap compas pe ultima destinatie a periplului si anume portul Constanta. Fiind ultima saptamana pe mare, studentii si elevii vor continua sa sustina examene la bord, inclusiv cele de practica. Vom naviga din nou prin Marea Ionica si Egee, apoi prin Marmara si Bosfor finalitatea acestui mars de instructie fiind Marea Neagra.

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            In limbajul marinaresc numim motoarele "inima navei". Asa ne-am deprins. Aceasta metafora folosita odata, nu se stie de cine, ne-a placut si o folosim adesea. Pe "Mircea" am inteles care este justificarea acestei denumiri, cu un corectiv foarte important: nu numai masinile, ci si (sau mai ales) oamenii care le deservesc sunt inima navei. Oamenii de sub punte desi fac o munca mai degraba monotona decat spectaculoasa, poate cea mai prozaica dintre specialitatile marinei, au o partitura cu totul deosebita in concertul echipajului.
            I-am vizitat in cateva randuri pe viitorii ofiteri - mecanici la postul lor si marturisesc ca zarva asurzitoare a zecilor de pistoane in plin efort nu mi-a parut a fi cea mai placuta muzica. Dar oamenii de aici s-au deprins sa se inteleaga muteste, prin semne si clipiri de ochi. Cand coboram in compartimentul motoarelor, aveam grija sa stau mai mult in preajma curentului de aer proaspat suflat de ventilator.
            Aparent, cartul este ceva simplu si usor. Elevii si ofiterul de cart la masini stau in preajma motoarelor si se uita la aparatele de masura, din cand in cand mai rasucesc o valvula, se apleaca cu urechea asupra unui rand de supape, sterg cu laveta uleiul de prisos de pe vreo piesa. Numai ca toate acestea se petrec intr-un adevarat vacarm si la o temperatura care oscileaza intre patruzeci si patruzeci si cinci de grade
            Motoarele auxiliare, care pun in miscare generatorii de curent electric, lucreaza fara nici o intrerupere, cu schimbul, iar cel principal este folosit la manevre si la navigatie pe vreme calma, fara vant. In larg sau in porturile de escala, ziua sau noaptea, vuietul lor nu s-a potolit nici o clipa. In timpul escalelor, cand elevii  si studentii asteptau permisiunea de plecare in invoire, cativa tovarasi de-ai lor traversau in fuga puntea-centru sa-si ia in primire cartul la motoare.
            Dar marinarii stiu si au acceptat inca de la-nceput ca frumoasa lor meserie are neplaceri si servituti.
            Cand marea era afurisita, si "Mircea" naviga piezis, cu orizontul balanganindu-se haotic deasupra etravei, in compartimentul motoare lucrurile se desfasurau dupa aceeasi randuiala severa. O porunca mai ferma decat oriunde rasuna aici, exprimata lapidar pe cadranul telegrafului: Toata viteza inainte! Motoristii raspundeau clipa de clipa acestei porunci, desi nu se poate spune ca sirul nesfarsit de bubuituri, mirosul de ulei incins si caldura insuportabila sunt tratamentul ideal al raului de mare...
            Dar in jurnalul de masini, ofiterul de cart nota de fiecare data o fraza obisnuita: Nimic deosebit!

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Dupa ce am parasit Lisabona, NS Mircea se indreapta spre tarmurile insorite ale Maltei, pe care le vom atinge in jurul datei de 8 septembrie.
            Ziua de 31 august i-a prilejuit echipajului NS Mircea intalnirea premeditata cu zeul Neptun. Rolul a fost asumat de Lt.cdor. Neculai Tataru, datorita staturii impunatoare cat si a bogatei experiente de marinar. Conform traditiei, din alaiul sau nu au lipsit piratul, si cele trei nimfe, roluri inspirat jucate de gradatii voluntari Holban Florin, Marin Marian, Uzun Marian si Tudor Valentin.
            Ambitia marinarilor a fost sa ofere novicilior-cadeti un spectacol pe masura evenimentului. Deoarece ecuatorul este mai putin accesibil unei nave militare, comanda marsului a stabilit ca reper geografic Oceanul Atlantic.
            Urmand scenariul preluat din experienta voiajelor anterioare si adaptat la specificul situatiei, botezul marinaresc a fost pe masura curiozitatii si a entuziasmului colectiv debordant.
          Echipajul este adunat la puntea centru unde ulterior au fost aduse ustensilele botezului: elixirul marinarilor (cocktail pregatit de seful de echipaj), furtunuri de apa, ghiordelele, vaselina sau crema de ghete si peria.
               
            Zeul Neptun, insotit de cele trei nimfe si de pirat, apar pe duneta si intreaba :CINE SUNT ACESTI PAMANTENI CE INDRAZNESC SA-MI TULBURE LINISTEA IMPARATIEI MELE?
            Comandantul raspunde: NOI, ECHIPAJUL NAVEI  SCOALA MIRCEA, SUPUSII TAI , VA INCREDINTAM PENTRU A FI BOTEZATI CONFORM TRADITIEI VECHI MARINARESTI LA TRECEREA PRIN OCEANUL ATLANTIC, MEMBRI DIN ECHIPAJ, PENTRU A FI FERITI , ATAT EI , ECHIPAJUL CAT SI NAVA PE CARE  SE VOR AFLA , DE FURIILE MARILOR SI OCEANELOR.
          Nepun: AM AUZIT EU CA DE CATEVA LUNI BUNE NAVIGATI PRIN APELE MELE SI CHIAR ATI TRECUT BUNA PARTE PRIN OCEANUL ATLANTIC CU O SUMEDENIE DE PACATOSI NEBOTEZATI LA BORD. VA IERT CA ATI FOST VREDNCI PE LA CONCURSURILE SI  FESTIVALURILE  LA CARE ATI PARTICIPAT, DREPT PENTRU CARE: 
          EU, NEPTUN, FIUL LUI CRONOS SI AL GEEI, FRATE BUN AL MARITULUI ZEUS, STAPANITOR AL ABISURILOR SI TUTUROR INTINDERILOR DE APE II BLAGOSLOVESC PE PACATOSI CA OCROTITI SA FIE PRIN GRIJA MEA DE FURTUNI, URAGANE, CATACLISME, INTUNERICURI, STANCI, LACOMIA RECHINILOR SI A CELORLATI MONSTRI AI ABISURILOR. SA NU FIE URMARITI DE OLANDEZUL ZBURATOR SI NICI DE ALTE STIHII ALE MARII, SA RAZBEASCA VICLENIEI SI FARMECULUI SIRENELOR.  SA-SI CINSTEASCA SLAVITII NASI SI PREACINSTITII MARTORI CU LICORILE LUI BACHUS SI SA AIBA PARTE DE GRATIILE AFRODITEI CEA PLINA DE DARURI LUMESTI.
          ACESTEA FIIND SPUSE SA TREACA PACATOSII:
          Neptun coboara. Se aseaza pe scaunul care apare deodata si la microfon se aude: SE BOTEAZA MATELOTUL:….………………………….  SE PREGATESTE………….

            A urmat "botezarea" tuturor celor care nu au putut face dovada ca au trecut prin acest ritual. Ritualul, destul de aspru, a inclus "spumarea" fetei cu apa cu detergent, barbieritul cu ajutorul unui cutit de lemn, cinstirea cu unul, doua sau trei polonice de "rom" si "clatirea" cu jeturi puternice de apa de mare aruncate cu generozi­tate din ghiordele si din furtunul de incendiu. Totul in uralele si fluieraturile de incurajare ale colegilor pentru "candidatii" mai timizi.
            Rand pe rand, au trecut pe scaunul "strapazanilor" toti cei nominalizati de pirat pentru botez. Aflat intr-o verva de zile mari, maritul zeu i-a identificat pe intrusii din apele sale, apoi imbunat de darurile lumesti, a purces la botezul navei. Prin mainile nimfelor au trecut majoritatea celor neinitiati, carora li s-a facut pregatirea in hohotele de ras ale asistentei, li s-a dat sa bea din licoarea bahica de sorginte marina, pentru ca in final sa li se faca onoarea sa fie stropiti din belsug cu apa de mare. Indiferent de sex, rang sau nationalitate, toti au intrat in joc, picanteriile fiind dintre cele mai diverse.
            Comandorul dr. Vergil Moraru a avut grija per­sonal ca nimeni dintre cei care indeplineau conditiile sa nu se sustraga "botezului". Asa ca nu au scapat nici in­structorii, nici comandantii de subunitati (spre bucuria ca-detilor), nici medicul marsului, nici cel care va scrie aceste randuri, nici cei care prove­neau de la alte unitati si nici chiar presa militara. A urmat traditionalul cocktail din apa de mare si rom oferit de comandantul navei si conferirea "diplomelor".
            Acest botez s-a oficiat in Oceanul Atlantic in punctul de coordonate 36º12´ latitudine N si 008º25´ longitudine V, la aproximativ 125 de mile V de Gibraltar, la S de Golful Cadiz.
            Urmatorul port si ultimul al periplului NS Mircea, La Valleta, Malta, se anunta a fi foarte interesant. Cele 3 zile de refacere ne vor imbogati impresiile despre lumea larga. Calatorii stiu sa daruiasca cel mai bine un moment locului pe care-l strabat. Noi suntem cei privilegiati, calatori pe drumuri de ape…

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Prima impresie pe care ti-o lasa Lisabona este de oarecare incremenire in timp, undeva intre epoca medievala si inceputul anilor '80: bulevardele sunt aerisite, traficul este incredibil de redus, cladirile vechi, majoritatea renovate insa. Orasul este potrivit deopotriva pentru o incursiune romantica, pentru cei care iubesc istoria si linistea… citadina.
            Un aer usor provincial domina majoritatea zonelor orasului, unde viata localnicilor pare ca se scurge relaxata. Atmosfera calma si primitoare, din care nu lipseste aerul cu tenta boema, se vede si se simte cel mai bine in pietele si piatetele unde se intalnesc (invariabil) toate arterele rutiere. In schimb, cartierele noi au cladiri si piatete cu arhitectura futurista, imbracate in sticla sau otel. Aici nimic nu-ti mai aduce aminte ca Lisabona este capitala Portugaliei de peste 850 de ani. Urbea (ca si intreaga tara) a trecut cu succes peste rebranduire, si asta se vede in numarul tot mai mare de turisti care o viziteaza, dar aceasta nu inseamna ca lucrarile de renovare s-au finalizat peste tot. O creatie de marketing: „miradouro-rile“ - locuri inalte, amenajate special pentru ca turistii sa poata imortaliza panoramele superbe asupra intregului oras. Portugalia mai este numita si „tara celor 3F“, pentru ca are renumita muzica Fado, localitatea Fatima - legata de minunea aparitiei Fecioarei Maria in fata unor copii, plus o mare pasiune pentru Fotbal. Capitala este insa sub semnul „lui sapte”, la cat se ridica numarul colinelor pe care este amplasat orasul. Acestea, la care se adauga fluviul Tejo si vecinatatea Oceanului Atlantic, fac din Lisabona o destinatie de vizitat, cel putin intr-un weekend. Este o placere sa o iei la picior pe stradutele vechi, intortocheate si uneori abrupte ale orasului vechi, oricum pitoresti, din cel mai vechi cartier, precum Alfama (singurul care a rezistat marelui cutremur de acum peste 300 de ani). Alfama este cartierul maur - ceea ce a mai ramas de pe urma ocupatiei arabe. Este pe cat de vechi pe atat de norocos, dupa ce a scapat intreg de doua cutremure mari. Alfama are strazi inguste si abrupte ce coboara spre malul raului, uneori odata cu tramvaiul galben, cartier avand case inalte, cu balcoane de fier forjat, cu rufe intinse la geamuri, cu stradute abrupte, unde nu pot merge decat pietonii, pe scari. Pentru cei mai grabiti exista trei linii de tramvai, fiecare avand alta culoare - pentru a diferentia traseele. Tramvaiele, desi nu au decat cate un vagon, circula foarte bine, sistemul de transport local fiind foarte bine pus la punct, statiile de metrou fiind foarte elegante.
             De la Vasco da Gama la Napoleon, Lisabona este insa un oras vechi ce pastreaza destule din istoria glorioasa a tarii. Marturie stau Turnul din Belem, prezentat publicului ca fiind locul de unde a plecat Vasco da Gama in drumul sau peste mari si tari, catre Indii. De altfel, in zona se afla si centrul cultural Belem. Acesta este unul dintre cele mai importante centre culturale ale Europei, amplasat intr-o adevarata cetate, de dimensiuni impresionante. In cartierul Belem se poate vizita Manastirea Ieronimilor si claustrul manastirii, monumentul ridicat in onoarea navigatorilor portughezi. Pe lista obiectivelor istorice care trebuie vizitate ar trebui sa figureze neaparat si Castelul Castelo Sao Jorge (Castelul Sfantul Gheorghe), construit prin secolul al V-lea, fortificat ceva mai tarziu de mauri si preluat de crestini in secolul al XII-lea. Aflat pe o colina ce domina oceanul, Castelo de Sao Jorge, cunoscut in trecut sub numele de Castelul Lisabona, a adapostit in trecut o inchisoare, un fort distrus de un cutremur in 1755 si o cazemata. Castelul si fortificatiile sale domina orasul, mai ales ca acestea se afla pe cea mai inalta colina a orasului. Astfel ca de aici se pot face niste poze superbe, de ansamblu, asupra capitalei Portugaliei, locul fiind asaltat, practic, de turisti, mai ales ca intrarea este libera. O priveliste cel putin la fel de interesanta poate fi avuta si din Elevator de Santa Justa (un turn in varful caruia ajungi cu un lift). Ce mai trebuie vazut? Macar unul dintre cartierele Baixa sau Chiado, cu piata de vechituri. Oricum, daca nu sunteti prea obotiti, va puteti pierde prin multimea de baruri si restaurante din cartierul Bairro Alto, vestit pentru viata sa de noapte. Aici gasiti aproape toate genurile muzicale, ca sa nu mai vorbim despre bauturi. Ce poate fi mai placut decat un pahar de Porto, in ritm de fado, la una dintre terasele cochete? Pentru cei care au mai mult timp la dispozitie, imprejurimile Lisabonei merita vizitate. Cunoscatorii indica, si stiu ei de ce, o vizita in Sintra, un orasel ales pentru concedii de catre regalitatea portugheza. Castelele sale, din departare par ca rupte din basme, iar atmosfera de ansamblu a orasului de munte nu este departe de aceasta impresie. Tot aici se poate face o inscursiune in lumea nevinovata a copilariei vizitand Muzeul Jucariilor, construit pe locul unei manastiri. Locul, o capodopera arhitecturala, un amestec de stiluri si influente arhitecturale, de la minarete arabe la turnuri gotice, cupole renascentiste si ferestre manueline. In Sintra se afla si Palatul celor sapte Oftaturi, locul unde s-a semnat Conventia in 1809, dupa infrangerea lui Napoleon de fortele portugheze si britanice. La Queluz, tot in apropierea Lisabonei, se afla Palatul Regal, cunoscut drept Versailles-ul Portugaliei. A fost conacul Regelui Pedro al II-lea prin 1600, dar constructia a fost largita cand curtea s-a mutat aici. Astazi impresioneaza atat prin dimensiuni, cat si prin interioarele sale luxoase, curtea si gradinile fiind construite dupa modelul celor de la Versailles.
             Dar sa lasam putin istoria si sa vedem ce s-a intamplat pe perioada stationarii NS Mircea in portul Lisabona.
             In Lisabona am acostat in dimineata zilei de 27 august pentru o escala tehnica cu durata de trei zile. Trebuie mentionat faptul ca marina militara portugheza s-a dovedit a fi o gazda desavarsita oferind navei si echipajului un program complet din toate punctele de vedere. Prima zi a fost si cea mai densa in activitati, cu numeroase vizite protocolare (portughezii au un mare respect pentru protocol si ceremonial pe care il respecta cu strictete), la Comandamentul Naval, la primaria orasului sau la guvernatoarea civila a Lisabonei. De asemenea, cocktailul oferit de nava a avut loc tot in prima zi si a reunit la bord, pe langa oficialitati militare, civile locale si numeroase persoane din diaspora romaneasca. Iar daca acestea au fost activitatile in care au fost implicate comanda navei si a marsului si ofiterii bordului, in schimb, 70 de elevi si studentii, au putut vizita Scoala Navala, comandorul Gheorghe Samoilescu si studentul caporal Cristian Rada fiind primiti chiar de comandantul scolii, contraamiralul Manuel Macieira Fragoso. Paralel, un alt grup de cadeti vizita Muzeul Marinei. Surprizele nu s-au oprit aici pentru ca in urmatoarele doua zile marina portugheza a oferit gratuit mai multe excursii la obiective turistice din zona Lisabonei, la Obidus, Batalha, Fatima, Cascais sau Cabo de la Roca.
             Nu in ultimul rand tinem sa multumim doamnei Diana Radu, consilier a ambasadei Romaniei la Lisabona precum si domnului Valeriu Bojianu, prim-secretar al ambasadei pentru ajutorul si sprijinul acordat echipajului NS Mircea, pentru ca acesta sa se simta foarte bine pe toata perioada escalei.
             In dimineata zilei de 30 august NS Mircea a pus cap compas pe ultimul port al periplului si anume portul La Valleta, Malta.

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Plecarea din portul Warnemünde - Rostock a trezit in randul echipajului o stare de bucurie datorata numarului de zile, din ce in ce mai mic, care-i desparte de cei dragi. Dar aceasta bucurie nu a durat prea mult, deoarece la nici 24 de ore de la plecare din port vremea rea a pus stapanire pe apele Marii Nordului. Furtuna s-a dezlantuit din senin si a adus cu ea valuri uriase, ploi abundente si nu in ultimul rand grindina. Marea Nordului din albastra devenise cenusie, valurile erau neregulate si haotice. Trambe de apa rapaiau pe teuga, vantul era glacial. Marea ne hatana, vergile pocneau, vantul tiuia in arborada. La ora 15.30 vantul s-a intarit pana la 18m/s.
            Insa nici marea de gradul 4 spre 5, nici ploile si grindina nu au impiedicat sustinerea primului examen de catre elevii Scolii Militare de Maistri Militari "Amiral Ion Murgescu" la disciplina "Constructia si vitalitatea navei". Nu stiu daca a fost cel mai greu examen, dar pot sa va asigur ca a fost examenul sustinut in cele mai neobisnuite conditii.
            Dar tot acest calvar nu a durat decat 48 ore, ziua de 15 august intampinandu-ne cu o vreme deosebit de frumoasa, in ciuda hulei care inca isi mai facea simtita prezenta.
            Comandorul doctor Vergil Moraru a citit mesajul sefului Statului Major al Fortelor Navale, domnul contraamiral de flotila Dorin Danila, adresat echipajului NS Mircea cu ocazia aniversarii Zilei Marinei Romane.
            La orele 09.00, ora bordului, cand se citea mesajul, NS Mircea se afla in Marea Nordului in 54º53´ latitudine nordica si 05º12´ longitudine estica, travers est la o distanta de 105 mile de insula Sylt, Germania, la 252 mile de Canalul Englez, si la aproximativ 6259 de mile marine parcurse din punctul de plecare, Constanta.
            Activitatile de la bordul navei s-au desfasurat conform planificarilor - elevii si studentii au sustinut examene si au continuat pregatirea marinareasca.
            Luni, 18 august a.c., ora 10, nava scoala Mircea a acostat in portul Fowey unde vor urma preparativele de refacere a plinurilor navei, iar studentii si elevii vor beneficia de invoiri in oras.
            Dar despre activitatile desfasurate la Fowey va vom informa in perioada imediat urmatoare. Pana atunci, noi, cei de la bordul NS Mircea va uram sa aveti parte numai de zile senine.

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Oras port in nordul Germaniei si centrul administrativ al districtului omonim, Rostock este asezat pe estuarul raului Warnow, nu departe de Marea Baltica, la 54º6´ latitudine N si la 12º9´ longitudine E. In jurul anului 1200, alaturi de o asezare slava (in slava veche rostocku - gura de varsare), a luat nastere un centru comercial, german, care in 1218 a primit statut de oras. Devenit un centru comercial important, Rostock a ocupat, in Evul mediu tarziu, un loc de frunte in cadrul Hansei. Aici a fost infiintata in 1419 prima universitate din Europa de Nord. In prima jumatate a secolului al XVII-lea, incepe declinul economic al Rostock-ului ca urmare a decaderii Hansei si a razboiului de 30 de ani. Aparitia navelor cu aburi a inviorat viata economica a orasului Rostock care numara astazi peste 200.000 locuitori si este un important centru industrial. Industria sa este reprezentata prin santiere de constructii si reparatii navale, uzine chimice si de constructii de masini, fabrici de conserve si margarina, intreprinderi de prelucrarea lemnului si a pieilor. Activitatea comerciala, cea portuara si cea culturala joaca un rol insemnat in viata orasului. Numeroase cai ferate si sosele converg catre Rostock, principala poarta maritima a tarii.
            Festivalul maritim la Marea Baltica cu aproximativ 250 de nave traditionale si nave muzeu de asemenea, a primit de la inceputul sau in 1991 mai multe denumiri, una dintre ele fiind "Expozitia maritima a lumii". Fara nici un dubiu, Hanse Sail poate fi de asemenea, denumit unul dintre cele mai fotogenice festivaluri din Germania si din jurul Marii Baltice. Fotografii au putut gasi o multitudine de subiecte chiar si fara ajutorul camerelor de filmat sau fotografiat. Hanse Sail a fost un feast si pentru privitori, incepand cu plecarea si sosirea navelor intre orasul-port Rostock si Marea Baltica pana la regatele din zona Warnemunde, la bordul velierelor gasindu-se echipaje din mai bine de 12 tari.
            In fiecare al doilea weekend al lunii august Hanse Sail ofera noi imagini care sunt cauzate nu numai de velierele traditionale si navele muzeu care au vizitat Rostock-ul in 2008 pentru prima oara ci si de clima variata care se caracterizeaza printr-o vreme foarte frumoasa sau furtuni extraordinare cum a fost "Fog Sail 2007" ce a oferit subiecte foarte atractive.
            Au putut fi facute fotografii si filmari la manifestarile prilejuite de aniversarea navei-sora a NS Mircea, Gorch Fock II, care a celebrat 50 de ani de cand a fost lansata la apa. De asemenea, a fost celebrat si canalul maritim catre Warnemünde care a fost deschis pe 7 octombrie 1958 si a deschis o noua era in istoria navigatiei orasului Rostock, canal care a fost unul dintre principalele scene la Hanse Sail si a putut oferi privitorilor o varietate de nave istorice active.
            Hanse Sail nu a fost doar un mare festival de folk, dar si un loc de intalniri internationale intre locuitorii zonei Baltice si celelalte natiuni, Baltic Sail, care include porturile Gdansk, Halmstad, Klaipeda, Karlskrona, Rostock, Liubeck-Travenmunde si Gavle. Aceste manifestari au fost un frumos rezultat al ambitiei germanilor de a pastra intacta traditia.
            Portul Karlskrona a fost punctul de start al regatei care a urmarit o ruta care a fost folosita de navele postale cu 300 de ani in urma.
            Startul seriei de festivaluri a fost dat insa in Gdansk. Dupa Sail Gdansk flota s-a indreptat catre Baltic Sail, Rostock. Au putut fi admirate culturile altor tari, s-a putut arunca o privire asupra frumoaselor nave istorice restaurate. Programul a inclus nave deschise pentru vizite, actiuni maritime, concerte in port, artificii, competitii sportive, demonstratii de salvari pe mare, arta maritima, mancaruri traditionale si multe altele pentru toti participantii
            Adevaratul nume al festivalului maritim Hanse Sail se refera la legendara liga a negustorilor care includea aproape 300 de orase la mare si din interiorul partii de nord a continentului. Stabilirea aliantei de pace intre Liubeck, Wismas, Rostock, Stralsund, Szczecin, Demmin si Anklam, ceea ce insemna o mare parte din "Wendisches Quartier" si Hansa a avut o mare influenta asupra economiei politice si culturii, ce va fi celebrata in 2008 pentru a 72 oara.
            La data de 7 august, NS Mircea a intrat in portul Rostock unde timp de 4 zile a participat la manifestarile prilejuite de festivalul "Hanse Sail Rostock 2008", ocazie cu care a fost sarbatorita si sora mai mica a NS Mircea, nava Gorch Fock II care a implinit 50 de ani de cand a fost lansata la apa. Nava-scoala "Gorch Fock" este cea de a doua nava cu acest nume si cea de a cincea din clasa respectiva, construita in Germania. Celelalte nave, care au fost construite inainte de cel de al doilea razboi mondial la acelasi santier naval – Blohm & Voss din Hamburg – sunt inca active in diferite tari, contribuind la instruirea  de noi generatii de marinari.
            Lansarea la apa a Navei-scoala "Gorch FockII" a avut loc in august 1958, iar intrarea in serviciu si-a inceput-o in luna decembrie a aceluiasi an.
            Activitatea velierului-scoala consta in voiajuri in strainatate si in vizitarea porturilor straine. "Gorch FockII" a strabatut pana in prezent 600.000 de mile marine si a efectuat peste 347 de vizite in 161 de porturi din 53 de tari. Evenimentele cele mai importante la care a participat au fost voiajul  de unsprezece luni realizat in jurul lumii si vizitarea Australiei in anul 1988, participarea la regata Columb, in anul 1992, si cea mai lunga calatorie a sa, inconjurul lumii in 343 de zile, cu parcurgerea a 35.807 mile marine, in anul 1996.
            "Gorch FockII" este o nava de instructie a tinerilor din Marina Germana. Candidatii la gradul de ofiter si subofiter primesc pe aceasta nava-scoala pregatirea teoretica si practica pentru angajarea lor in flota germana. Tocmai pregatirea pe un velier-scoala formeaza trasaturile caracteristice si spiritul de solidaritate cerute unui marinar.
            Prin numeroasele calatorii pe care le intreprinde, nava-scoala si echipajul ei vin in sprijinul activitatii ambasa­dorilor germani in strainatate si contribuie la configurarea unei imagini pozitive a Germaniei intre tarile lumii.
            Din anul 1960, "Gorch Fock" participa regulat la intalniri interna­tionale ale velierelor si la regate la care a ocupat de nenumarate ori locuri fruntase. Motivul acestei implicari este dorinta de a oferi tinerilor posibilitatea de a participa la evenimente sportive si de a se intalni cu tineri marinari din alte tari.
            Chiar inainte de intrarea in portul Warnemünde, locul nostru de stationare pe timpul participarii la festivalul Hanse Sail Rostock 2008, la varsarea raului Warnow,  unde se afla si terminalul de pasageri unde am acostat, in prova navei surori Gorch Foch II, N.S.Mircea a starnit interesul presei germane. La bord a urcat, odata cu pilotul, si o echipa a postului de televiziune german NDR condusa de Jens-Peter Schöne, care a realizat un reportaj despre nava, reportaj care a fost difuzat sambata, intr-o editie speciala transmisa in direct de la Rostock. Publicul a primit cu caldura intrarea navei noastre in Warnemünde, impresionat si de salutul echipajului urcat pe vergi, salut adresat navei-surori Gorch Foch II, aflata deja la cheu. Multe dintre marile veliere invitate la Hanse Sail Rostock 2008 au sosit in cursul zilelor urmatoare, printre ele numaradu-se Kruzenstern si Stad Amsterdam. Hanse Sail Rostock se afla la cea de a 18-a editie iar la festival au fost asteptate sa participe, cum spuneam, peste 250 de nave traditionale cu vele sau nave-muzeu. Echipajul N.S.Mircea a fost prezent la deschiderea oficiala a festivalului in portul orasului Warnemünde, comanda navei participand ulterior la receptia comandantilor, oferita de oficialitati. Cadetii au participat  la jocuri sportive organizate impreuna cu celelalte echipaje ale navelor aflate la Rostock pentru festival. Cu aceasta ocazie echipele elevilor si studentilor conduse de capitanul Razvan Broasca au ocupat locuri fruntase, respectiv locul I si locul 2 la intrecerea fotbalistica "Rostocker Pilsener Hanse Sail - Cup" organizata intre echipajele navelor participante la festival. De asemenea a fost organizat un concurs de "cart driving", intre echipaje, in City Port Rostock, ocazie cu care tinerii conducatori auto au putut sa-si etaleze din plin calitatile de soferi, studentii si elevii ocupand, fara drept de apel, toate cele trei locuri. In program a fost prevazuta si o excursie la Stralsund pentru vizitarea navei-muzeu Gorch Foch I, excursie care a fost pusa la dispozitie in mod gratuit de catre organizatori. O surpriza placuta pentru tinerii nostrii cadeti a fost cocktailul organizat de comanda NS Mircea pentru acestia avand ca invitati tinerii de pe navele " Dar Mlodziezy" si " Stad Amsterdam". Cu aceasta ocazie elevii si studentii au putut lega noi prietenii si s-au distrat cum numai ei stiu sa o faca.
            NS Mircea a parasit portul Warnemünde-Rostock in dimineata zilei de luni, 11 august, indreptandu-se spre Plymouth, Anglia, urmatorul port al periplului maritim iar noi, cei de la bordul navei, uram in avans La Multi Ani tuturor acelora care poarta numele Sfintei Fecioare Maria si sa auzim numai de bine.

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Dupa ce a parasit portul Copenhaga la data de 4 August, NS Mircea, datorita distantei foarte mici intre cele doua porturi , a stat ancorata timp de aproape doua zile in golful Koge, travers 4 mile de localitatea cu acelasi nume. In aceasta perioada la bordul navei s-au desfasurat activitati de intretinere si curatenie si, nu in ultimul rand, elevii si studentii au avut parte de studiu in vederea lucrarilor si examenelor viitoare. De remarcat implicarea ambasadei Romaniei de la Copenhaga, o buna parte din personal ne-a asteptat chiar la sosire, pe cheu, si ulterior ne-a oferit toata asistenta necesara, prin prezenta aproape permanenta la bord a domnului Viorel Stanila, secretarul I al ambasadei.
            Astazi, 7 august, NS Mircea a intrat in portul Rostock unde timp de 4 zile va participa la manifestarile prilejuite de festivalul "Hanse Sail Rostock 2008", ocazie cu care va fi sarbatorita si sora mai mica a NS Mircea, nava Gorch Fock II care implineste 50 de ani de cand a fost lansata la apa. Nava-scoala „Gorch Fock“ este cea de a doua nava cu acest nume si cea de a cincea din clasa respectiva, construita in Germania. Celelalte nave, care au fost construite inainte de cel de al doilea razboi mondial la acelasi santier naval – Blohm & Voss din Hamburg – sunt inca active in diferite tari, contribuind la instruirea de noi generatii de marinari.
            Chiar inainte de intrarea in portul Warnemunde, locul nostru de stationare pe timpul participarii la festivalul Hanse Sail Rostock 2008, la varsarea raului Warnow, unde se afla si terminalul de pasageri unde am acostat, in prova navei surori Gorch Foch II, N.S.Mircea a starnit interesul presei germane. La bord a urcat, odata cu pilotul, si o echipa a postului de televiziune german NDR condusa de Jens-Peter Schöne, care a realizat un reportaj despre nava care urmeaza sa fie difuzat sambata, intr-o editie speciala transmisa in direct de la Rostock. Publicul a primit cu caldura intrarea navei noastre in Warnemunde, impresionat si de salutul echipajului urcat pe vergi, salut adresat navei-surori Gorch Foch II, aflata deja la cheu. Multe dintre marile veliere invitate la Hanse Sail Rostock 2008 urmeaza sa soseasca in cursul zilei de azi, printre ele numaradu-se Kruzenstern si Stad Amsterdam. Hanse Sail Rostock se afla la cea de a 18-a editie iar la festival sunt asteptate sa participe 250 de nave traditionale cu vele sau nave-muzeu. Echipajul N.S.Mircea urmeaza sa fie prezent la deschiderea oficiala a festivalului in portul orasului Rostock, comanda navei va participa la receptia comandantilor iar cadetii vor participa la jocuri sportive cu celelalte echipaje.
            De asemenea, N.S.Mircea nu va lipsi de la parada tuturor velierelor care va avea loc duminica iar in program este prevazuta si o excursie la Stralsund pentru vizitarea navei Gorch Foch I.

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Copenhaga/København s-a nascut in 1167, dupa ce Kjøbmandehavn (Portul Negustorilor) a fost fortificat de posesorul sau de la vremea respectiva, pe numele lui Absalon, mare episcop si probabil cetatean de onoare al orasului, din moment ce in calitate de proprietar detinea si cheia de la intrare.
            Centrul targului e Rådhuspladsen - Piata Primariei, zona de promenada, banci, terase, tonete cu hotdogi si inghetata: o oaza de calm intre doua bulevarde naucite de trafic. Poti s-o iei pe Vesterbrogade spre celebrul parc Tivoli sau pe Frederiksberggade, care se continua cu artera pietonala Strøget, un fel de Lipscani de 3 km ce incepe chiar din centru. Sau lasi indicatoarele cu nume aproape imposibil de pronuntat si te plimbi pur si simplu pe unde vezi cu ochii... si cam ai ce sa vezi: cladiri vechi de sute de ani, stradute pavate impecabil, canale cu vaporase, piatete cu statui, tot felul de palate (Christiansborg - sediul Folketinget = Parlamentul danez, Børsen - cladirea fostei Burse, Amalienborg - resedinta familiei regale). Pe principiul ‘Daca nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed’, muzeul de stiinta si tehnologie a iesit in strada, sa se manifeste in sfere de plexiglas, cu tot felul de gadgeturi si robotrasnai ca-n ‘Transformers’. Ceva mai incolo, muzeul Guinness World Records e mai pudic, sta inchis la el acasa si vrea 59 dkk (in jur de 10 euro) pentru o sesiune de vizionat  tot  felul de ciudatenii.
            Daca nici Copenhaga nu e capitala biciclistilor, nu stiu care mai e... Rotterdam, poate – dar acolo le-am vazut mai mult parcate. Aici pistele dedicate ciclistilor sunt pline tot timpul, de parca ar fi Turul Danemarcei in fiecare zi. Lumea chiar face naveta la munca sau la scoala pe doua roti. Din loc in loc, standuri cu biciclete comunitare; pentru o moneda de 20 coroane daneze (1 euro e aprox 7.5 dkk) inchiriezi una si te duci unde ai treaba. Acolo o parchezi la standul cel mai apropiat si iti recuperezi banii.    In cautarea celebrei sirene, ajungem intr-un tarziu si in parcul Churchill din zona portului, care are lac si Kastellet - insulita cu biserica si moara de vant, fortificata pe la inceputul sec XVII si fosta fortareata, puscarie, garnizoana. Acum e cam pustiu si semn ca vremurile s-au schimbat, o mina marina care odinioara era spaima marinarilor a fost degradata la rangul de cos de gunoi.
            Mica Sirena (Den Lille Havfrue), coborata din basmul lui Andersen pe malul apei in capatul falezei, e exact ceea ce-ti spune si numele: o statuie mica, firava, odihnindu-se pe o bucata de stanca si care, privind-o, te ademeneste la meditatie.
            Cateva zeci de squatteri au ocupat in 1971 o cazarma abandonata din apropierea portului Christianshavn transformand-o in zona libera si centru de protest impotriva oricarei forme de guvernamant. Anarhie, anarhie dar dupa cateva scandaluri interne, un fel de organizare tot trebuia sa existe: s-au adunat, au discutat, au analizat. S-a ajuns la o conducere colectiva, iar zona a fost declarata proprietate comunitara.
            Acum Christiania e o comunitate independenta partial autoguvernata cu statut semilegal, privita ca un experiment social. In acelasi spatiu restrans (34 ha) traiesc 850 rezidenti foarte diferiti: hippies, punkeri, yoghini, bikeri, etc. Existenta ei e controversata, cu administratia orasului (care o vrea desfiintata considerand-o potentiala sursa de dezordine) fiind in permanent conflict, dar continua sa fie un punct de atractie pentru turisti, pentru ca are un aer boem si un farmec aparte: cladiri si ziduri acoperite cu graffiti, tarabe cu selfmerchandise (Bevar Christiania! probabil un fel de Salvati Vama Veche!), un mic templu al lui Buddha.
            Una peste alta, lasand gluma la o parte, putem spune ca aceasta capitala a Danemarcei este una din cele mai frumoase capitale ale Europei, este un oras plin de viata si civilizatie in care valorile sunt pastrate cu sfintenie si promovate mai departe pentru generatiile urmatoare.
            De mentionat este faptul ca este pentru prima oara cand o nava din Fortele Navale Romane viziteaza portul Copenhaga, unde am fost primiti cu caldura de autoritatile militare daneze daca ne gandim ca a fost totusi o simpla escala tehnica. Au fost vizite protocolare la comandantul bazei navale si al garnizoanei, acesta din urma fiind si comandantul regimentului regal de garda cu sediul in palatul Rosenbourg urmate de o vizita de raspuns si un dineu la bordul navei. Nu in ultimul rand, la sosire am fost intampinati pe cheu de o parte importanta a personalului ambasadei Romaniei la Copenhaga, care s-a aflat langa noi si pe timpul escalei, ceea ce trebuie sa recunoastem este placut si reconfortant.
            Pentru studenti si elevi perioada pe care au parcurs-o pana acum, este figurativa, deosebit de agitata, acestia trebuind sa faca fata sarcinilor normale de serviciu la bord, dar si sesiunii de examene. Atunci cand conditiile permit, examenele se deruleaza in tinuta de oras, pentru a acorda acestora acea doza de sobrietate pe care o merita. Uneori, cand Mircea naviga cu vele, iar situatia se poate schimba de la un moment la altul, examenul s-a desfasurat in tinuta de lucru, cu elevii si studentii echipati cu centurile de siguranta, pentru a putea interveni in cel mai scurt timp. Dincolo de aceste aspecte "de coloratura" exigenta profesorilor nu sufera cu nimic, rezultatele la examen fiind in mare masura rodul transpiratiei si nu al hazardului, chiar daca au mai existat si restantieri in randul studentilor, acestia putand sustine sesiunea de restante dupa ce vom fi ajunsi acasa. Dar pana atunci mai este destul, deocamdata avem in fata o misiune care trebuie indeplinita.
            Joi, 07 august, vom intra in portul Rostock unde se va desfasura festivalul maritim Hanseatic Sail si unde va fi sarbatorita probabil si nava-sora, Gorch Fock II, care anul acesta implineste 50 de ani de la intrarea in serviciu. Nu am multe amanunte acum dar cu siguranta vi le voi putea furniza in corespondenta viitoare. Pana atunci insa sa auzim numai de bine!

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Oras si mare complex portuar fluvio-maritim aflat in provincia Olanda de Sud, Rotterdamul care in traducere ar insemna " digul de pe Rotte", este situat la aproape 30 de km. de Marea Nordului. Orasul este legat prin sapte canale navigabile cu Marea Nordului, Haga, Amsterdam si interiorul tarii. Istoria sa capata contur in secolul al XIV-lea, cand a fost declarat oras. Acesta a trait mult timp in umbra Amsterdamului, dar afluxul de emigranti din Anvers(1585), fundarea Companiilor olandeze a Indiilor Orientale(1602), precum si intensa activitate de constructii navale au determinat o vertiginoasa dezvoltare economica a orasului. Astfel ca, in secolul al XVII-lea Rotterdamul devine al doilea oras comercial al Olandei.
            In cel mai mare port al Europei am intrat dupa o noapte agitata petrecuta la ancora pe o ploaie rece si deasa, parca de noiembrie. Stationarea noastra aici, chiar in oras la piciorul podului Erasmus,  a fost o escala tehnica.
            Cadetii au de invatat nu doar din navigatia din larg sau prin locuri periculoase, cum ar fi stramtorile, ci si din astfel de escale. In cazul de fata au avut ocazia de a afla ce inseamna un complex portuar, Rotterdamul intinzandu-se pe o suprafata imensa. Noi am fost acostati chiar langa superbul parc Het, unde se afla si turnul Euromaast, care ofera o superba panorama a orasului.
            Dupa cum probabil cunoasteti, olandezii sunt mari iubitori de mare si ambarcatiuni, de orice tip. Oarecum surprinzator, numarul vizitatorilor a fost destul de redus si explicatia am aflat-o abia in zilele urmatoare. Inchipuiti-va un oras, cum este Roterdamul, sau chiar o tara, Olanda, in vacanta. Asta inseamna ca jumatate din populatia Rotterdamului este plecata in vacanta, magazinele se inchid la ora cinci, iar seara strazile sunt aproape pustii.
            Trebuie sa recunoastem, cu onestitate, asa cum facem de fiecare data de altfel, ca aici am beneficiat de o foarte reusita reprezentare diplomatica. La receptia oferita de nava au fost prezenti oaspeti de seama - ambasadorii Italiei, Japoniei, Mexicului, Canadei, atasatii apararii din Statele Unite, Marea Britanie, Polonia, Japonia, China, Germania, seful Statului Major al Apararii din Olanda, ofiteri din Marina Regala Olandeza si oameni de afaceri din domeniul naval. Gazde au fost comanda marsului, a navei si excelenta sa domnul Calin Fabian, ambasadorul Romaniei in Olanda. De un real ajutor a fost si atasatul apararii Romaniei in Olanda, domnul colonel Nuta Dragomir.
            Am parasit portul Rotterdam joi, 25 iulie, urmand, spre vest, drumul prin Nieuwe Mass.
            Odata iesiti in Marea Nordului, n-am reusit sa intindem velele din cauza lipsei vantului. Sa nu credeti insa ca antenamentele in arborada consuma tot timpul cadetilor. Instructorii Academiei Navale si ai Scolii Militare de Maistri Militari sustin orele teoretice si indruma lectiile practice din serviciul de cart necesare viitorilor ofiteri si maistri militari. Cadetii si-au completat caietele de practica si, incepand chiar de saptamana viitoare urmeaza sa sustina noi examene.
            Aceasta escala a reprezentat si inceputul stagiului de practica pentru cadetul italian. In schimb misiunea cadetului belgian, Vanthurnout Thibault, s-a incheiat aici la Rotterdam.
            Activitatile la bord se desfasoara conform planificarii, zilele urmatoare fiind destinate aprofundarii deprinderilor de pregatire marinareasca. Iar dumneavoastra, cititorilor nostri constanti, va spunem ca noi toti de la bord suntem bine.

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Aminteam, nu cu mult timp in urma, intr-una din corespondente despre Golful Biscaya, fapt ce m-a facut sa-mi aduc aminte, din povestirile marinaresti, de drumul parcurs de "Mircea" in 1965 spre Hamburg,.
            Nava nu avea propulsie proprie, ci o remorcau "Voinicul" si "Viteazul", doua remorchere maritime de mare putere. Drumul acesta a avut loc intr-o perioada a anului cand orice surprize meteorologice sunt posibile. Traversand Marea Mediterana in lung, de la est la vest, marinarii nostrii au trecut prin tot felul de necazuri: hula, furtuna, ceata si ploaie. Dar ei stiau ca greul avea sa vina ceva mai tarziu, respectiv in golful Biscaya. Marinarii de pe cele trei nave asteptau cu o ingrijorare indreptatita traversarea acestui golf urias, mult deschis la ocean.
            La intrarea in Biscaya era liniste. O liniste ciudata pentru oamenii care mai navigasera pe acolo. Dar nu avea sa fie decat una dintre nenumaratele viclenii  ale naturii, fiindca in mai putin de douasprezece ore, vantul a atins forta zece. Izbucnita ca din senin, sporindu-si intensitatea cu fiecare ceas care trecea, furtuna lua proportii, devenind un uragan in toata puterea cuvantului. Vijelia care sufla cu o viteza de peste 160 de kilometri pe ora, facea victime si la tarm. Pe mare insa, furtuna arata ca un adevarat cataclism. In eter au inceput sa se incruciseze semnalele de pericol ale unor nave surprinse de furtuna si avariate. Un cargo s-a scufundat, cu echipaj cu tot, la numai cateva zeci de mile departare.
            Prima defectiune survenita pe "Mircea" a fost ruperea ghiului, verga de la arborele pupa, care are un capat fixat de catarg, iar celalalt sta pe un suport sustinut de parame. Acest tub de otel, masurand vreo 50 centimetri in diametru, s-a rupt ca un chibrit datorita zguduiturilor, trepidatiilor, balansului necontenit. Bucata rupta izbea in bordaj, amenintand sa-l strapunga. Intregul echipaj a sarit sa-l lege. Era o  munca grea si periculoasa, fiindca in timpul ruliului si tangajului fiecare obiect prinde viata si face miscarile cele mai neprevazute.
            In ziua urmatoare s-a rup remorca si "Mircea" a ramas in voia valurilor. Comandantul a ordonat "funda ancora". Era singura masura posibila. Dar furtuna impingea nava cu o forta uriasa. Ancora se tara pe fund. Oamenii priveau cu o spaima bine ascunsa tarmul stancos, deasupra caruia clocoteau jerbe de spuma. Masurau din ochi distanta care scadea pe nesimtite. Dar pericolul s-a ivit din alta parte, nava era impinsa catre geamandura-far, o constructie de proportiile unei cisterne de cale ferata. Curand a devenit limpede pentru toata lumea ca intalnirea nu putea fi evitata. "Funda ancora din tribord". Ancora a zburat spre adancuri. Clipe de asteptare, de speranta. Lantul s-a prins. Intr-adevar lantul se agatase de ceva si acum vibra ca o struna, intins la maximum. Dar o rafala de vant deosebit de puternica a facut ca zalele groase de otel sa cedeze.
            Ciocnirea cu geamandura-far s-a produs. Lovitura a zguduit corpul navei, barca din babord a sarit facandu-se tandari, balustrada s-a frant. Valurile au departat pentru o clipa cei doi colosi de metal, apoi i-a asmutit din nou unul asupra celuilalt. Acest impact a produs navei trei sparturi sub linia de plutire si patru deasupra ei, dar pe valurile de zece metri cine mai stia unde era linia de plutire. Dincolo de efectul ei ciocnirea aceasta a insemnat salvarea. Prima ancora care aluneca mereu pe fundul oceanului a intalnit lantul de ancorare al geamandurii si s-a agatat de el cu puterea unei fiinte vii.
            Lovite si ele de furtuna, remorcherele care-l insoteau pe "Mircea" disparusera spre larg, in neguri. Marea ramasese pustie. Nu se vedea nimic la orizont, doar apa de culoare plumburie. Si singuratatea este cumplita in fata primejdiei.
            Iata insa ca dinspre tarm se despridea un punct negru. Semnalele de ajutor ale lui "Mircea"  fusesera receptionate la Brest si autoritatile franceze au trimis nava Rhinocéros sa-l salveze. Pe punte a inceput o munca indarjita, plina de speranta, marinarii pregateau cablul de remorcaj. Salvatorul era tot mai aproape. S-a oprit la o distanta care sa excluda posibilitatea unui abordaj. Si pe puntea lui oamenii trebaluiau in preajma vinciurilor. Dar infruntarea nu s-a terminat. Oamenii aruncasera forte noi in lupta, iar oceanul raspundea pe masura.
            Puntile speciale pentru aruncarea bandulei erau pregatite. S-au facut legaturile. Oamenii lucrau in bataia vantului care se napustea asupra lor cu peste 40m/s. Un val pravalit pe punte zadarnicea munca de minute intregi. A pornit prima impuscatura. Bandula a vajait prin aer, s-a inaltat cu sfoara alba dupa ea, dar vantul a oprit-o la jumatatea drumului. Greutatea de lemn, de care erau legate atatea sperante, s-a prabusit in valuri. Un marinar a inceput sa stranga saula. Intre timp a pocnit alta pusca. Iarasi a vajait prin aer bila rosie, tarand dupa ea saula, si iarasi vantul a abatut-o din cale.
            Orele treceau. In preajma se invarteau nave de salvare, special dotate pentru naufragii. "Parasiti nava!", au propus salvatorii. Dar cum sa parasesti un vas, care in ciuda ranilor provocate de furtuna continua sa pluteasca? Rezistenta lui  "Mircea" a sporit increderea oamenilor, le-a dat taria sa mai incerce o data si inca o data.
            Luptand cu furtuna, cu apa care patrundea si navalea de pretutindeni, cu frigul si teama, cei douazeci si patru de oameni de pe "Mircea"  au ramas la posturile lor. La a paisprezecea incercare, bandula a ajuns pe puntea remorcherului. Rhinoceros a intrat in portul Brest  aducand la remorca o nava pentru a carei stare se potrivea compartia lui Joseph Conrad: "Parea ca servise drept tinta mobila pentru tirul bateriilor auxiliare ale unui crucisator".
            Cine crede ca aceasta a fost o situatie exceptionala, sa afle ca un an mai tarziu, in octombrie 1966, cand "Mircea" se intorcea din reparatie inzdravenit si intinerit, Biscaya l-a luat iarasi in primire. De data asta insa raportul de forte era cu totul altul. Cu toate ca nava a dat piept cu o furtuna de trei zile, luand inclinari transversale de 48 de grade, Mircea a biruit!

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

            Brest este un oras in departamentul Finistere si regiunea Bretagne in partea de N-V a Frantei. Localizat nu departe de marginea de VEST a peninsulei Breton, Brest este un important port la mare, cu o Baza Navala de invidiat.
            Orasul ocupa colinele a doua dealuri divizate de raul Penfeld. Partea din stanga a orasului este recunoscuta ca orasul Brest propriu-zis, in timp ce partea din dreapta este denumita pe plan local Recouverance - orasul recuperat.
            Locatia sa protejata permite acostarea oricarui tip de nava - de la cele mai mici pana la cele mai mari portavioane (spre exemplu - USS Nimitz).
            N.S. Mircea a acostat la cheul de onoare, la poalele castelului, fortului, construit de maresalul Vauban in secolul XVIII. In prova noastra s-a aflat velierul scoala brazilian Cisne Branco si, putin mai incolo, cel rusesc Kruzenshtern. Important de subliniat este spiritul sarbatorii ce se face simtit pe cheiurile Bazei Navale ale portului turistic si de comert. Acesta deriva si din bucuria sincera a reintalnirii marinarilor din toate colturile Europei si ale lumii.
            Nici nu acostasem bine, ca reprezentantii redactiilor de stiri ale canalelor de televiziune Planet Thalasa si France2 si-au si exprimat dorinta de a lua imagini de la bord si ne-au cerut scurte informatii despre „Mircea”.      
            Prima zi a stationarii a fost marcata de vizita consulului onorific al Romaniei la Brest, domnul Sorin Moga. De altfel, domnia sa a fost prezent zilnic la bordul navei.
            Vineri, 11 iulie deschiderea oficiala a festivalului a fost facuta de catre primarul Brestului, domnul François Cuillandre, chiar de la bordul NS Mircea, prin tragerea sirenei navei timp de cateva secunde.
            Prin grija domnului consul onorific a fost organizata o vizita la universitatea Telecom Bretagne. In cadrul intrevederii au avut loc discutii referitoare la un domeniu deosebit de important pentru ambele institutii de invatamant, respectiv cercetarea stiintifica.
            In cursul aceleiasi zile a avut loc la bordul NS Mircea vizita a 20 de cadeti ai Scolii Militare Franceze, institutie similara Academiei Navale din Romania. Acestia au fost impresionati de posibilitatile pe care le ofera NS Mircea si afirmau ca ar fi mandri daca ar avea posibilitatea sa faca parte din echipajul unui astfel de velier.
            Pe toata perioada festivalului Mircea a oferit si un element de unicitate. Si aici ma refer la tururi cu ghizi pe puntile sale. Acest lucru a fost posibil cu ajutorul voluntarilor din Asociatia Doina, romani stabiliti aici in Franta.
            Unii dintre cei care ne-au vizitat au dat frau liber emotiilor. Originari de la gurile Dunarii sau de pe crestele Carpatilor afirmau: "Suntem impresionati de tot ce am vazut, caldura echipajului si atmosfera romaneasca cu care am fost tratati. Ne-am simtit ca acasa"; "Multumim pentru frumoasa si prietenoasa primire la bord. A fost o experienta foarte placuta sa vad un frumos vapor romanesc. Drum bun si vant la pupa!"
            Remarcant din punct de vedere organizatoric a fost si ceremonialul desfasurat cu ocazia Zilei Frantei, in piata primariei, la care au participat si membrii echipajul N.S. Mircea.
            Pe data de 15 iulie studentii insotiti de seful practicii au efectuat vizite la Scoala Navala si la Baza Navala din zona. De asemenea, prin grija organizatorilor, timp de patru zile au fost organizate excursii in imprejurimile Brestului, oferind astfel posibilitatea tuturor sa se bucure de aceasta oportunitate.       
            Cele sapte zile de sedere la Brest s-au dovedit a fi extrem de agitate, incarcate de evenimente si activitati. Au fost sapte zile in care programul de vizitare a navelor a fost de opt ore, jurnalul de schela contabilizand mii si mii de persoane. Pentru ca acestia sa-si poata exprima gandurile, s-a instituit o carte de impresii si nu putini sunt cei care au dorit sa lase acolo un gand bun sau cateva cuvinte de felicitare.
            Cei 69 de ani pe care Mircea ii poarta cu demnitate si noblete contrasteaza cu starea tehnica de exceptie, cu starea de intretinere demna de un asemenea eveniment. Faptul ca pe puntea lui Mircea traditionalul se imbina cu tehnica de ultima generatie, pentru unii a parut de-a dreptul surprinzator. Ne-a fost dat sa auzim pareri demne de incredere, ale unor oameni care au navigat sau care au servit pe nave militare sau civile, pe toate marile si oceanele globului. Aprecierea a fost unanima: Mircea este o bijuterie

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

             Oras si port fluvio-maritim in Franta septentrionala si centru administrativ al departamentului Seine-Maritime, Rouen este situat pe Sena la 49º26´ latitudine N si la 1º14´ longitudine E. In secolul al III-lea pe locul actualului oras exista o episcopie puternica, in jurul careia, cu timpul, s-a dezvoltat o asezare urbana, care spre sfarsitul secolului al XVII-lea devine un important oras al postavarilor si un mare port fluvial. La Rouen, in timpul ocupatiei engleze, a fost arsa pe rug Jeanne d'Arc (1431). Orasul pastreaza magnifice monumente de arhitectura, in parte afectate in timpul celui de al doilea razboi mondial. Rouen, care astazi numara peste 510000 locuitori, este un important centru bancar si comercial, cu numeroase uzine metalurgice, chimice, de produse textile si alimentare, strans legate de activitatea portului.
             Navigatia NS Mircea pe un alt fluviu decat Dunarea, pe o distanta de circa 120 Km este  o premiera, cu atat mai mult cu cat Rouen-ul este cel mai mare port fluvial din lume. Distanta dintre Rouen si tarmul Atlanticului este de aproximativ 80 de kilometri dar datorita cursului sinuos al  Sena, parcursul real este de 120km.
             Initiativa organizarii acestui festival i-a apartinut domnului Patrick Herr, presedintele L’Armada de Rouen, prima editie avand loc in anul 1989. Editia din acest an se desfasoara intre 5 si 14 iulie si este una aniversara, respectiv a cincea. Principalul obiectiv al acestui eveniment consta in reunirea la Rouen a cat mai multor nave - veliere traditionale, dar si nave de suprafata militare din diferite tari si vizitarea acestora de catre populatie si turisti in mod gratuit, precum si accesul publicului la evenimentele si concertele conexe evenimentelui. De altfel, acest obiectiv a fost pe deplin atins, in acest an fiind prezente 60 de nave, o parte dintre ele fiind velierele care vor  lua startul la Tall Ship Race 2008 de la Liverpool, capitala culturala europeana si asteptandu-se incredibila cifra de un milion de vizitatori pe zi.
             Ei bine, ce a facut echipajul N.S.Mircea in timpul acestei escale? Dincolo de participarea la competitii sportive, concerte, diverse evenimente organizate de gazde (cum ar fi celebrarea unei slujbe religioase pentru binecuvantarea Armadei, in aer liber, grandioasa prin dimensiuni si locatie la care au participat mii de oameni), in fiecare zi am fost peste 3000 de vizitatori la bord. O mentiune aparte ar fi si cele doua vizite pe care domnul Patrick Herr, presedintele Armada de Rouen, le-a facut N.S.Mircea. Interesul masiv pentru eveniment in general si pentru Mircea in special, al presei scrise, al radioului si in egala masura al televiziunilor sunt realitati de necontestat.
             Ca si la Malaga, implicarea atasatului Apararii in Franta, domnul colonel Marian Tudor, a permis realizarea unor contacte importante cu oficialitatile militare si civile din oras, precum si din regiune. De un real ajutor au fost cei doi ofiteri de legatura care s-au aflat la bord pe perioada cat N.S.Mircea a avut escala la Rouen.
             Ne-am intalnit cu foarte multi romani, in marea lor majoritate tineri, care au reusit sa se impuna prin cunostinte si profesionalism intr-o tara foarte exigenta cu strainii,  dar si cu proprii lor cetateni si care poarta cu demnitate numele natiei din care provin. O data in plus ne vedem datori sa remarcam ca pe acolo pe unde a trecut NS Mircea, a reusit sa adune romanii laolalta.
             De remarcat este faptul ca, noi am fost prezenti doar in primele trei zile ale festivalului, pe data de 08 iulie plecand spre urmatoarea noastra destinatie, portul francez Brest. Explicatia este una simpla. Statul Major al Fortelor Navale a dorit sa onoreze ambele invitatii, atat cea din Rouen cat si cea din Brest, permitandu-ne sa fim prezenti la Brest pe toata durata manifestarilor "La Fete de Brest", Sarbatoarea Brestului. Dar despre aceasta intr-un viitor reportaj.
             La ora cand aceste randuri au prins contur escala a devenit deja o amintire. Am mai parcurs o etapa, am "bifat" cel de-al treilea port de escala, iar in fata noastra se deschid alte orizonturi franceze. Joi dupa-amiaza vom intra in portul Brest si ne vom incadra in programul pregatit de organizatori. Vor fi multe de spus si de vazut, asa incat ii rog pe toti cei interesati sa tina pe-aproape.

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

             Imi amintesc de cele "o suta" de reguli pentru combaterea raului de mare, pe care orice om care a navigat o saptamana si le poate servi pe nerasuflate. Prima dintre aceste reguli spune: "Sa nu stai in incaperi inchise!". Iesim deci pe punte, si iata-ne fata-n fata cu Oceanul. E 27 iunie, acasa plaja este in toi, lumea cauta racoarea si umbra, iar noi.....noi am inceput sa punem pe noi hainele mai groase. Desi vremea este destul de linistita, daca se poate spune asa, in calea lui "Mircea" se deschid adevarate prapastii in care prova se infige vertiginos, apoi cresc fara veste dealuri verzi de apa, urmeaza explozii albe de spuma si aerul devine deodata sarat. Motorul principal simte si el socurile pe care le primeste nava. Vuietul lui are variatii de inaltime, uneori il auzi cum trage din greu, apoi deodata nava o ia la vale, prova se infige adanc in valuri, elicea iese pe jumatate din apa si atunci vuietul urca intr-un glissando, pe care nici un instrument electronic nu-l poate imita, si iarasi incepe truda asupra valului crescut in cale.
             Suntem la travers de Portugalia, al carei pamant abia il zarim in departare. Apa are o culoare urata pentru noi, care timp de 3 saptamani ne-am rasfatat in albastrul luminos al Mediteranei. Seara, soarele apune indaratul unor straturi de nori, subtiri si negri, ca niste ace suspendate paralel cu orizontul. Semn de furtuna isi dau cu parerea cativa cunoscatori, si ne gandim cu destula ingrijorare: poimaine sau raspoimaine, in functie de vreme, intram in Biscaya, golful de trista faima dintre Spania si Franta, acolo unde vanturile se bat in capete. Luminile Lisabonei, care rasar in dreapta noastra, dupa caderea intunericului ne spulbera gandurile triste. Nava se leagana. Ei si? Cand stai pe scaun se simte mult mai putin, iar daca te lungesti pe spate, te poti crede in rada portului Constanta pe o hula de martie.
             Azi noapte am dormit acoperiti cu cearsafurile. Temperatura a scazut simtitor. La 10.00 navigam cu motorul principal. Lochul inregistreaza o viteza de 5 noduri. Oceanul este mototolit de o hula neregulata, antipatica si insipida. Ne indreptam spre o zona neospitaliera a Atlanticului. Fiecare ceas smuls Atlanticului este o victorie care poate fi anulata integral in minutul sau secunda urmatoare. Oceanul ne hatana, vergile pocnesc, vantul tiuie in arborada. La ora 14.10 vantul se intareste pana la 13m/s. Stam pe duneta sa vedem ce se intampla cu cerul asta mohorat si dusmanos. Era din ce in ce mai pornit Oceanul. Orizontul in babord se face negru, un negru scarbos, de catran. Oceanul se acopera cu spuma. Valurile izbesc coca, fosnesc, gem si se tanguie. O rafala de vant ne bandeaza in tribord. Mircea geme, scartaie, vibreaza, se cabreaza pe val. Atlanticul din albastru oteliu devine cenusiu, valurile sunt neregulate si haotice. Trambe de apa rapaie pe teuga, vantul este glacial. La 14.30 se da atentiune la masini. La 14.35 navigam spre Golful Biscaya cu masina toata viteza inainte, dar valurile naprasnice fac ca viteza navei sa se reduca pana la 5 noduri. Suntem in intarziere. Vremea rea nu ne da pace. Vantul s-a intarit din nou. 
             Insa nici marea de gradul 5, nici raul de mare care a facut numeroase "victime" printre cadeti, nu a impiedicat sustinerea primului examen la bord de catre studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran". Nu stiu daca a fost cel mai greu examen din scurta lor cariera de studenti dar pot sa va asigur, ca a fost, cu siguranta, examenul sustinut in cele mai neobisnuite conditii daca ne gandim ca din cand in cand, unul dintre ei tasnea pe scarile din cazarma pentru a mai lua o gura de aer. Raul de mare isi spunea cuvantul!
             In sfarsit, asta este profesia de marinar, asta este profesia pe care cadetii au ales-o, dar este in acelasi timp si o dovada ca viata nu este intotdeauna roza la bordul N.S.Mircea asa cum poate sunteti tentati sa credeti si va asigur ca sintagma "recuperare in portul de escala dupa perioada petrecuta pe mare" ni se pare acum mult mai plina de continut.
             A mai trecut o zi. Ne-am deprins cu leganatul, iar vantul de forta 4 ni se pare ceva firesc si nu-l mai luam in seama. Termometrul arata 20 grade, temperatura care la noi e obisnuita in luna martie. Iar calendarul arata de abia inceputul lunii iulie...
             In dimineata urmatoare, auzim glasul comandantului in megafoane: ne anunta ca suntem la 44 grade si 10 minute nord, latitudinea Constantei. Si glasul din difuzoare continua: "La douazeci de mile tribord avem Capul Finister. Ne aflam in golful Biscaya!"
             La intrarea in Biscaya era liniste. O liniste ciudata pentru oamenii care mai navigasera pe-acolo, una dintre nenumaratele viclenii  ale naturii, fiindca in mai putin de douasprezece ore, vantul a inceput din nou sa bata destul de puternic, sporind in intensitate. Doar atat, nimic mai mult. Dimineata am zarit in departare o ceata de balene sau casaloti nu stiu sigur, distanta prea mare nu ne-a permis sa-i catalogam. Prilej de discutii inflacarate, fiindca in ultima vreme aceste mamifere au stat in atentia biologilor, oceanografilor si lingvistilor.
             Noaptea cade fastuoasa. Am impresia ca ne-am autocondamnat la ratacire vesnica pe ape. Miezul noptii. Alunecam fantomatic in fusul orar vestic. Ceasurile bordului se dau inapoi cu o ora. Observatorii sunt la posturi. Ruliu a inceput sa devina plicticos. Oceanul este pustiu si numai deasupra noastra sunt constelatiile. O viata trepidanta, misterioasa si fascinanta.
             Dar cu toate astea, Mircea merge mai departe, spre urmatoarea destinatie. Ca intotdeauna inaintea intrarii in port, ziua de astazi, miercuri 2 iulie, a fost in intregime destinata curateniei generale. Puntile au fost bricuite, elementele metalice furbisate sau vopsite, spatiile interioare spalate, ce mai, o curatenie radicala.
             Joi, 3 iulie, trebuie sa fim prezenti in portul francez Le Havre de unde vom ambarca pilotul si ofiterul de legatura si apoi vom naviga aproximativ 80 de kilometri in amonte pe raul Sena, pana la Rouen. Acolo vor urma patru zile de participare la manifestarile organizate de catre oficialitatile franceze.
             Dar, despre ce se va intampla aici, despre ceea ce se numeste "Armada de Rouen", va voi informa in corespondenta de saptamana viitoare.
             Pana atunci, toate cele bune de la bordul NS MIRCEA!

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

             Asa cum anticipam in corespondenta anterioara, cele trei zile in care echipajul N.S. Mircea a stationat in Malaga au fost dense in activitati. Dupa toata munca depusa timp de zece zile pentru navigatia cu vele intre Cagliari si Malaga, membrii echipajului, instructorii si studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran" precum si elevii Scolii de Maistri Militari de Marina "Amiral Ion Murgescu" si-au refacut fortele.
             Am acostat la dana Muelle 1, duminica, 22 iunie la ora 10. Au urmat preparativele de refacere a plinurilor navei cu reprezentantii portului, iar studentii si elevii au beneficiat si profitat din plin de prima invoire in oras.
             La  prima vedere, portul si orasul in care doar acostasem nu dadeau impresia unei impunatoare asezari moderne si in plina  dezvoltare. Malaga, sau daca vreti in trecutul istoric Malaka – locul pestelui sarat, este, ca si Cagliari, o asezare infiintata de fenicieni dar locul este marcat de stapanirea romana si mai ales maura si intr-un final, crestina. In prezent orasul Malaga este asociat mai ales cu destinatiile turistice aflandu-se pe Costa del Sol si fiind invadat in fiecare vara de catre turisti, mai ales cei nordici. Este si orasul in care s-a nascut Pablo Ruiz, cunoscut sub numele de Picasso, iar aici gasiti casa memoriala si muzeul Malaga Picasso. Au putut fi vizitate: Alcazaba (impresionanta fortareata araba), teatrul roman, catedrala, castelul Gibralfaro, numeroase muzee si biserici. A fost foarte dificil sa ne hotaram ce sa vizitam in doar cele trei zile de escala, ca sa nu mai spunem ca vremea a tinut cu noi si s-a putut face chiar plaja sau baie in mare.
             Intalnirea protocolara organizata de N.S.Mircea aici la Malaga a reusit sa reuneasca la bord numerosi membri ai corpului diplomatic din Malaga, si nu numai, ofiteri ai Marinei Militare spaniole, reprezentanti ai autoritatilor locale. Aceasta intalnire a fost, fara nici o indoiala, un succes. A contribuit la acesta reusita consulul general al Romaniei la Sevilla, doamna Monica Mihaela Stirbu, prezenta la receptie, dar si atasatul apararii Romaniei la Madrid, colonelul Ion Toader. Insist asupra acestui lucru deoarece promovarea imaginii Romaniei si reprezentarea Fortele Navale Romane nu poate fi realizata doar de N.S.Mircea, ci si prin intermediul si cu ajutorul altor institutii ale statului, inclusiv ale Ministerului de Externe. Si pentru ca seara sa fie si mai intensa, miezul noptii de luni spre marti, a fost marcat de catre populatia autohtona prin focuri de artificii. 24 iunie a vestit inceputul verii si sarbatoarea San Juan, echivalentul Sanzienelor de la noi sau Dragaica, simbolizata aici, pe tarmul Mediteranei, prin alaiul Dragonului. Spaniolii, dupa cum spunea delegatul apararii din Malaga domnul Miguel Angel Galvez Toro, sunt foarte joviali si mari amatori de distractii, serbarile estivale fiind deosebit de dense in ritualuri si semnificatii.
             Incantata de primirea facuta si de atmosfera de la  bordul NS Mircea, doamna Monica Mihaela Stirbu consulul general al Romaniei la Sevilla, a organizat a doua zi, prin eforturi proprii, o mini excursie pentru comanda NS Mircea in Gibraltar  la stanca lui Tariq, loc marcat de o impresionanta istorie.
             Si cum ne-am obisnuit deja, presa locala prin intermediul ziarului Malaga Hoy, singurul cotidian din oras care are o pagina saptamanala cu relatari despre marina a dedicat o pagina intreaga in editia din 24 iunie escalei N.S.Mircea, fapt care ne-a facut sa fim mandrii ca facem parte din echipajul celei mai cunoscute nave romanesti.
             Trei zile de relaxare activa, de umplere a bateriilor, iar dimineata zilei de miercuri, 25 iunie, ne deschide calea catre noi aventuri: ne desprindem de cheul Muelle1, ajutati de doua remorchere, si luam usurel calea Gibraltarului. In ordinea fireasca a lucrurilor este o trecere dintr-o mare interioara in Ocean. O chestiune de rutina. Cei din echipajul navei o facusera de cateva ori.
             Urmasii lui Mohammed au inceput sa cotropeasca lumea dupa moartea acestuia, inca din anul 632, pana la sfarsitul secolului VII reusind sa cucereasca toata Africa de Nord. Prima incursiune musulmana in Iberia a avut loc in anul 710. Anul imediat urmator, un barbar pe nume Tariq ibn-Ziyad conducea o armata de aproximativ 7000 de oameni catre tarmul pe care se afla imensa stanca ce domina intrarea catre Mediterana. Acestia au fost cei care au dat numele stancii, botezand-o Jabal Tariq, sau muntele lui Tariq. Ulterior crestinii au schimbat numele acesteia in Gibraltar.
             La capatul pamantului inaintea descoperirii Americii de catre Columb, stramtoarea Gibraltar era cunoscuta drept capatul pamantului. Orasul spaniol Tarifa a fost denumit dupa numele arabului Taraf, nume ce inseamna sfarsit. Daca treceai de orasul Tarifa aveai sa cazi de pe marginea pamantului.
             Suntem din nou la o mare intersectie intercontinentala. Vedem Africa, vedem Europa, in albastrul irizat al cerului marile aeronave cu reactie isi trag darele de condensare spre cele patru puncte cardinale si avem impresia ca am intrat in laboratorul care regleaza o parte din pulsul economic al planetei. Navele impanzesc marea. Un pasager imens, alb, poate o nava de croaziera, dubla lent coasta africana. Nava incepe sa danseze. Oglinda apei, lucie pana atunci, se tulbura. Oceanul isi impune prezenta. Vedem, ca o linie de demarcatie ferma, frontul inspumat al curentilor oceanici lovind Mediterana. Ne apropiam de iesirea din stramtoare. Apa fierbe. Berbeci scurti, inspumati, un streif alb numai spuma tras intre Europa si Africa. Lumea mediteraneana ia sfarsit. Ne indreptam spre urmatoarea destinatie a periplului, Rouen, Franta.
             Suntem in Oceanul Atlantic!

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

             NS Mircea isi continua nestingherita plutirea, pusa in miscare de vantul pe care velele sale il aduna, spre sud, spre Malaga. Acolo vom ajunge duminica, 22 iunie. Din pacate marea nu a mai fost atat de binevoitoare cu noi in primele doua zile dupa parasirea Sardiniei si i-a pus la grea incercare pe multi din echipaj printr-o hula puternica care, fara a se transforma intr-o furtuna adevarata, a facut ca marea sa atinga gradul trei sau chiar patru.
             Dupa mai multe cautari Mircea si-a gasit, in sfarsit, vantul prielnic, care a inceput astazi, 15 iunie, sa ne indrepte spre Ibiza si sa nu va ganditi ca am uitat destinatia propriu-zisa – si anume Malaga – dar insula cea mai vestica a grupului Balearelor este un reper pe parcursul marsului. Arhipeleagul Balearelor care grupeaza insulele Mallorca, Menorca si Ibiza, sunt destinatii turistice care au inceput sa fie cunoscute si de catre turistii romani.
             Orice zi prielnica incepe cu lucru in arborada si se finalizeaza prin mult asteptata oprire a motorului principal. Navigam cu vele. Au fost intinse randele si primele trei vele inferioare dar nu am avut noroc de vant in prima parte a perioadei asa ca viteza navei a fost destul de mica: in jur de 3 noduri; au fost zile cand am avut si 7 noduri, cand zeul vantului, Eol, a binevoit sa ne mai bage in seama.
             In tot acest rastimp, intre doua manevrari de vele, studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran" si elevii Scolii de Maistri Militari de Marina "Amiral Ion Murgescu" au continuat sa studieze, continua sa aplice practic cunostintele acumulate, efectueaza carturile de navigatie sau la masini, intretin starea de curatenie navei. Inca o noua zi de antrenament in arborada, de data aceasta, cadetii si elevii fiind repartizati pe vergi. Ii caracterizeaza o doza maxima de entuziasm, sete de noutate si tinerete.
             Acesta este ritmul constant al muncii de la bordul unei nave care solicita eforturile tuturor membri ai echipajului, dar care rasplateste pe masura fiecare marinar. In cele 2 zile care ne raman pana la sosirea in Malaga vor continua antrenamentele, din ce in ce mai complexe, pentru ca intreaga maiestrie in navigatia cu vele a marinarilor romani sa poata fi dovedita pretutindeni pe calea apelor.
             Au inceput si primele lucrari de verificare, finalizate cu rezultate destul de bune. Dar toate aceste verificari au urmat orelor de studiu individual care se supun acelorasi rigori pedagogice ca pe durata semestrelor din invatamantul romanesc. Caldura, umiditatea din aer sunt, bineinteles, factori care ingreuneaza studiul. Confortul din institutiile de invatamant nu se mai regaseste la bordul unui velier-scoala, dar cum in orice rau este si un bine, tinerii realizeaza ca orice castig are la baza un grad de sacrificiu propriu, mai mare sau mai mic. Completarea notitelor, revizuirea planselor si schemelor prezentate, masuratorile si calculele de navigatie se aduna in zeci de proceduri care, indiferent de specialitate, necesita un intens efort intelectual. In combinatie cu efortul fizic cerut de lucrul in arborada si de manevrarea velelor, toate acestea formeaza tineri sanatosi si marinari experimentati.
             In cart, studentii au inceput punerea in aplicare a cunostintelor teoretice acumulate la cursuri, navigatia traditionala cu observatii astronomice fiind inca la moda.Condusa de capitanul Niculae Tataru –zis si astronomul- studentii si elevii determina pozitia navei cu cele mai moderne mijloace de navigatie, dar si cu metodele traditionale, diferentele dovedindu-se adesea insesizabile.
             Sfarsitul de saptamana trecut a inregistrat in ziua de duminica si primul concurs intre elevii si studentii bordului dedicat cunoasterii navei. La puntea centru cele doua echipe au gandit, transpirat si au raspuns celor 20 de intrebari formulate de comisia condusa de capitan-comandorul prof.univ.dr. Gheorghe Samoilescu, seful practicii de la bord, fiind incurajati de colegi. In final victoria, una categorica, a apartinut studentilor de la Academia Navala "Mircea cel Batran". Recompensa a fost pe masura si chiar inedita in conditiile unui meniu specific vietii pe mare. Este vorba de un tort pe care premiantii l-au impartit cu colegii. Este adevarat, carcotasii bordului spuneau ca le-ar fi placut mai mult un butoias cu rom desfacut la puntea centru, dar ce sa-i faci, nu ii poti impaca pe toti.
             Intre timp, cu ultimele informatii despre activitatile din portul urmator la indemana, comanda NS Mircea au pus la punct, in detaliu, planul de actiune pentru cele trei zile de sedere in Malaga.
             Pregatirile pentru ca NS Mircea sa arate la fel de impecabil ca si in portul precedent au inceput inca de astazi. Fiecare student si elev de la bord, roman, ucrainian, croat, au dat startul la bricuit, furbisat, spalat, vopsit, ce mai... la toate lucrarile de intretinere a frumosului bric Mircea.
             Asteptam cu nerabdare, banuiesc ca si dumneavoastra, cititorii, la fel, sa va relatam impresiile din acest splendid oras european, Malaga. Pana atunci mai avem doar doua nopti de calatorit pe albastrul intens al Mediteranei.
             Pe curand!

             Transmite: Ofiterul de relatii publice Cpt. Daniel OAIE

             In dimineata zilei de 5 iunie velierul scoala al Academei  Navale "Mircea cel Batran" acosta la cheul Ichnusa al portului Cagliari. Dupa ce a strabatut cinci mari, am numit aici Marea Neagra, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Ionica si Marea Tireniana, lasand in urma Strimtorile Bosfor, Dardanele, Messina sau vulcanul care formeaza insula Stromboli, N.S. Mircea a efectuat prima escala a marsului de 115 zile aici in capitala "insulei ascunse" a Italiei cum este denumita Sardinia. Initial, N.S.Mircea urma sa participe la ceea ce urma sa fie cea de a treia editie a festivalului "Mediteraneo e velieri" organizat de catre asociatia "Amici dei Velieri". Cum insa evenimentul a fost anulat cu doar doua zile inainte de plecarea noastra din Constanta, escala s-a transformat intr-una tehnica dar cu o durata mai mare, o saptamana, timp in care echipajul si cadetii bordului s-au putut bucura de frumusetea si istoria milenara a orasului, prezenta la tot pasul. De altfel organizatorii au incercat si chiar au reusit sa se revanseze pentru anularea festivalului asigurand toate facilitatile necesare navei precum si o excursie gratuita pentru membrii echipajului. Pier Paolo del Rio, presedintele asociatiei "Amici dei Velieri" ne-a intampinat chiar pe cheu si  s-a ingrijit de buna noastra sedere aici.
             La nivel de reprezentare, comandorul dr. Vergil Moraru, comandantul marsului si capitan-comandorul Gabriel Moise, comandantul navei, au efectuat vizite de curtoazie, inca din prima zi, la Comandamentul Autoritatii Portuare (Garda de Coasta) si la Comandamentul Bazei Navale din Cagliari. Chiar de ziua Marinei Militare italiene, comandantul marsului si al navei si capitan-comandorul Gheorghe Samoilescu, seful practicii de la bord, s-au intalnit cu domnul Salvatore Gyuliotta, guvernatorul Sardiniei. Pe timpul intalnirii au fost rememorate amintirile placute legate de precedenta escala a N.S.Mircea la Cagliari din anul 2004 dar si aspecte legate de comunitatea romaneasca si diferite probleme locale. In aceesi zi delegatia noastra  a mai fost primita si de catre domnul Emilio Floris, primarul orasului Cagliari. Chiar daca vizitele au avut un caracter protocolar si de curtoazie ele exprima totusi excelentele relatii dintre cele doua marine si tari. De altfel, dupa amiaza a fost randul N.S.Mircea sa ofere un dineu pentru reprezentantii autoritatilor locale.
             Orasul Cagliari are o istorie milenara si sunt inca vizibile straturile de civilizatie si istorie ale celor care au intemeiat sau au stapanit succesiv actuala capitala a Sardiniei. Castedu, vechea denumire a orasului, a fost intemeiat de fenicieni si apoi cucerit succesiv de catre cartaginezi, romani, vandali, bizantini, genovezi, pisani, aragonezi, spanioli pentru a ajunge apoi, in secolul XIX sub autoritatea Piemontului si in cele din urma a Italiei. Marturiile tuturor acestor civilizatii sunt perfect vizibile, armonios contopite si mai ales conservate, in cele patru cartiere istorice ale orasului, respectiv Stampace, Castello, Marina si Villanova. Acestea sunt doar cateva din atractiile, istorice si muzeistice (de mentionat Citadela dei musei unde sunt reunite mai multe muzee reprezentative in fosta cladire a arsenalului orasului) de care cadetii si membrii echipajului s-au putut bucura pe timpul escalei in Cagliari.
             Paralel cu vizitele in metropola sarda, elevii Scolii Militare de Maistri a Fortelor Navale "Amiral Ion Murgescu" si studentii Academiei Navale "Mircea cel Batran" au urmat, in fiecare zi, orele de curs din programa coordonati de instructorii si comandantii de subunitati. Pentru a intelege ca durata escalei nu a influentat cu nimic algoritmul activitatilor de la bord trebuie sa mentionam faptul ca echipajul navei si-a continuat activitatea zilnica de intretinere a navei, definitivarea invergarii si, in general, munca ce tine de aspectul marinaresc. Iar la o nava cum este N.S.Mircea intotdeauna este ceva de piturat, furbisat, lacuit pentru ca "ambasadorul" Fortelor Navale si al Romaniei sa arate impecabil.
             Duminica, 8 iunie, o mare de oameni a luat cu asalt molul Ichnusa si noua constructie a garii maritime, pentru a vizita N.S.Mircea dar si pentru a admira intrarea pachebotului Independence of the Seas in portul Cagliari, detaliu care spune multe despre destinul maritim al acestei natiuni. Peste 1600 de oameni, de toate varstele, au urcat la bord si au vizitat nava condusi de catre "ghizii" recrutati dintre elevi si studenti. Subliniem acest aspect deoarece nu e putin lucru sa avem un numar atat de mare de vizitatori mai ales intr-un port care pentru noi s-a dovedit a fi unul de escala tehnica, departe de frenezia si tumultul turistilor specifice marilor festivale nautice la care N.S.Mircea va participa in continuare.Printre vizitatori s-au aflat si numerosi romani, stabiliti in Cagliari.
             La data de 11 iunie la bordul navei s-a ambarcat locotenentul croat Slaven Jurisici care va fi impreuna cu noi timp de o luna de zile.La sfarsitul perioadei acesta va debarca la Brest.
             Am parasit Cagliari, astazi, 12 iunie si am pus cap compas pe Malaga, urmatoarea noastra destinatie de care ne despart  multe zile si nopti de navigatie cu vele, carturi pe punte si sub punte si cu siguranta nu vom realiza decat numarand zilele ca aceasta va fi cea mai lunga etapa a marsului, ce ne va permite intrarea in port pe 22 iunie 2008.