Academia Navală "Mircea cel Bătrân"

Academia Navală "Mircea cel Bătrân" își are sorgintea în Școala Flotilei, înființată prin Decizia Ministerului de Război nr. 15 din 17 noiembrie 1872, cu sediul la Galați. Pe parcursul a doi ani de studiu, în această instituție s-au pregătit ofițeri și subofițeri care au îndeplinit diferite funcții de la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române. Ulterior, învățământul superior de marină a evoluat sub diferite denumiri, conform organizărilor și reorganizărilor învățământului militar. După 1878, o parte a ofițerilor de marină au provenit de la școlile armatei de uscat, îndeosebi de la Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină.

Pentru pregătirea specială de marină a ofițerilor repartizați în flota militară la școlile militare, la 26 februarie 1896 s-a înființat Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină, ce a funcționat la Galați până în anul 1901, când a fost mutată la Constanța. La 29 octombrie 1909, Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină a fost organizată pe alte baze, superioare din punct de vedere teoretic și practic, primind denumirea de Școala Navală Superioară. Ea a funcționat la Constanța până la Primul Război Mondial.

După război, secția de marină din Școala de Artilerie, Geniu și Marină și-a reluat activitatea la 9 iunie 1920, prin decizia ministrului de război. Această secție fiind mutată la Constanța, a fost reorganizată într-o instituție de învățământ superior complexă, cu denumirea de Școala Navală, care a funcționat începând cu anul de învățământ 1925-1926, cu unele întreruperi până în anul 1939-1940, având și o secție pentru elevii cu termen redus (T.R.). Pentru formarea personalului specializat necesar navelor comerciale, la 1 octombrie 1938, în cadrul Școlii Navale s-a înființat Secția Marinei de Comerț.

După al Doilea Război Mondial, instituția și-a schimbat denumirea în Școala Navală și Școala de Maiștri (martie-decembrie 1948), Școlile Marinei Militare (decembrie 1948 - iunie 1950), Școala de Ofițeri de Marină (iunie 1950 - 1952), Școala Militară de Marină (1952 - 1954), Școala Militară Superioară de Marină (1954 - 1968). La 1 septembrie 1959, reînnodând o tradiție, s-a reînființat Secția Marinei Comerciale.

Începând cu 1 ianuarie 1969, s-a schimbat din nou denumirea în Școala de Ofițeri Activi de Marină "Mircea cel Bătrân", continuând să pregătească, pe parcursul a patru ani, ofițeri pentru Marina Militară și Marina Comercială. Atribuirea numelui domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418) școlii a produs o reală bucurie în rândul corpului profesoral și al elevilor, întrucât, sub cârmuirea marelui voievod, Dobrogea, străvechi pământ românesc, s-a reunit cu Țara Românească, ce își recâștiga astfel ieșirea la Marea Neagră, realitate istorică ce semnifică, în fond, perenitatea prezenței românești pe litoralul vest-pontic.

La 29 august 1973, Școala Militară de Ofițeri Activi de Marină a fuzionat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu Institutul de Marină Civilă, creat în 1972, noii instituții de învățământ superior atribuindu-i-se numele de Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân".

Prin Hotărârile de Guvern nr. 406 din 23 aprilie și 551 din 17 mai 1990, Institutul de Marină a fost reorganizat ca urmare a consecințelor Revoluției din decembrie 1989, înființându-se Academia Navală "Mircea cel Bătrân", instituție militară de învățământ superior de specialitate.

Bibliografie:
Marin, Gheorghe (coord.), Nazare, Vasile, Pădureanu, Dominuț, Păvăloiu, Mariana, Sârbu, Marian, Monografia Academiei Navale "Mircea cel Bătrân". Trecut. Prezent. Perspectivă, Editura Yacht Club Român, București, 2002.